2,146 matches
-
dansatoare de numai 14 ani, experiență erotică înfățișată în povestirea Dansatoarea din Izu. Și moartea sunt prezente și în Sembazuru. După moartea domnului Mitami, doamna Ōta își prelungește dragostea în legătura inclusiv trupească cu Kikuji, fiul defunctului, apoi - cuprinsă de remușcări, ori poate din teamă pentru iubirea pe care nu și-o poate înăbuși - ea se sinucide. Dragostea doamnei Ōta pentru tată și fiu amintește de tragica pasiune a poetei și curtezanei Izumi Shikibu pentru prințul Tametaka, iar după moartea prințului
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
prelung aruncată într-o dramă, se pare continuă, fără capăt. „Este odios ceea ce se întâmplă. Nu am cuvinte să descriu lipsa de umanitate dintr-o asemenea decizie. Oameni de peste nouăzeci de ani au fost dați afară din casă, fără nicio remușcare... !”, spunea prezentatorul Octavian Ursulescu, cel care a lansat cartea biografică „Temistocle Popa”, din colecția „Patrimoniul Cultural Românesc”. La această vârstă, oricâte vor fi fost greutățile vieții, pentru Temistocle Popa nu puteau fi lovituri mai tari ca aceea de a fi
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
Dar seară ne „cocoțăream” în tei Să ne uităm prin curți pe la vecini, Copii curioși să vadă... ce fac ei! ROMANȚA DESANTATA Gladiator al vieții, port în mine, prin întunerec, veștede cununi - săruturi tulburi, prinse de cu seară cusute-n remușcări de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
mult mort decât viu. Dar, la poliție, Emanuel s-a făcut că nu o cunoaște pe Saveta, pentru a nu fi pedepsită. Mare caracter! Făcut de rușine, umilit, bătut, băiatul nu se răzbună. Învățătura mamei a dat roade! Cuprins de remușcări se duce la preot, acesta cu blândețe îi spune: „Venim pe lume din mare iubire, decoperim atâtea feluri de a iubi, dar nu știm, Emanuele, că prin iubire, ne înălțăm, nu ne coborâm. Noi nu cădem în iubire, ci îi
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unei inteligențe arzătoare a zămislit o operă originală prin simultaneitatea trăirii și celebrării actului existențial. Pentru Domnia sa scrisul este un viciu, o continuă provocare în atingerea absolutului prin cuvânt, trăind jubilația eliberării de remușcări și resentimente - culminația unui mers lăuntric. Adorată de unii, contestată de alții, ei nu pot adăuga și nici scădea din valoarea intangibilă a unei conștiințe artistice ce își continuă devenirea, trăindu-și propriul destin, găsind vieții sale rima perfectă, demonstrând
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea exclude amintirea din mintea ei”. „Datorită purității dobândite, sufletul intră
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
fie cu fapta fie cu gândul, cu privirea, ori prin omisiune („n-ai îndeplinit binele”)[198], astfel încât judecata să fie completă și definitivă. De aceea este atât de necesară pocăința, exomologheza, pentru ca Dumnezeu să șteargă pedeapsa veșnică printr-o vremelnică remușcare[199]. Pocăința omului aduce multă întristare și durere diavolului fiindcă „îl doare faptul că pe el și pe îngerii lui îi va judeca păcătosul devenit serv al lui Hristos”[200]. Sentința judecății universale este definitivă[201] și Tertulian caută s-
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea exclude amintirea din mintea ei”. „Datorită purității dobândite, sufletul intră
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
sus Să dăruiesc în Eden mere coapte. Să mă culegi din tainica poveste Rămasă pe o frunză-palimpsest. Strivește-mi carnea bobului în țest Și gustă-mă-n amestecuri celeste De praf de lună renăscând furtuni. Pe-un continent ce strigă remușcări Aș vrea să mai pictez în doi,cărări În zbor primăvăratic de lăstuni... Referință Bibliografică: Zbor de lăstuni / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate
ZBOR DE LĂSTUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355541_a_356870]
-
-Tontul, putea să stingă și el lampa ! Ce ușor a găsit pe vinovat : -N-am vrut, dar coada și-a vârât-o dracu ! Femeia asta a greșit cu gândul la conserve : -Tocmai băgam castraveți și a venit să mă ajute ! Cu remușcare-n gând, doar una dintr-o mie, gândește la păcat : -Vai, Doamne ! Ce-am făcut !... Una nehotărâtă s-a lăsat mai greu : -I-am spus că sunt cu tine și el mi-a zis c-a fost bine ! Poți s-o
NĂZBÂTII DE SEX TRIŞAT, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355531_a_356860]
-
iertarea păcatelor în tîrgurile publice. După ce ne îngrozeau cu pedepsele molimelor de tot felul, ieșeau din catedrale și ne afuriseau sau ne binecuvîntau, ei, aleșii, în odăjdii purpurii, pentru că noi, ăilalți, eram îndoliați în suflete și pe dinafară, roși de remușcări și tăvăliți prin balega afuriseniei. Un sobor de mincinoși rage ore în șir la poalele altarelor, se iau în serios, aprind lumînări și ne afumă cu tămîie, pentru că gesturile, mimica, incantația și punerea în scenă sînt reperele unui spectacol de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Vă eliberez de facto Admițând fără efort Că speranța din acont Valorează cât exact, o Deziluzie sau pistă Care n-a ajuns la artă Casa cu fereastra spartă, Poate nici nu mai există Vine timpul și se duce Fără nici o remușcare Numai nouă ni se pare, Că punem la toate cruce Bate vântul în ferestre Și mă-ntreabă: Îi dau voie Ca să strige el, Ahoe, Și-apoi: Salutări, maestre?! Referință Bibliografică: V-am trimis curând o carte / Ion Untaru : Confluențe Literare
V-AM TRIMIS CURÂND O CARTE de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355080_a_356409]
-
și pentru care își mai face încă probleme de conștiință este acela că Ie-a creat „probleme mari” părinților, care au fost niște oameni cinstiți și cumsecade și care l-au iubit mult, cu toate că nu l-au înțeles. De asemenea, remușcările lui se îndreaptă și spre alți oameni, care nu meritau felul cu care i-a tratat uneori, căci, spune el: „Atunci nu înțelegeam și nu puteam face altfel. Mă credeam un justițiar, ales (nu doar prin cuvânt) să îndrepte strâmbătățile
TAINA SCRISULUI (19) – ÎNGER SECHESTRAT de ION IANCU VALE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355028_a_356357]
-
eu, trecînd rîul amar Aș innota în zadar În apă care îmi vine pînă la glezne Ca să îmi fie mai lesne Să innot cumva în alt timp Dedeterminat de zeii din Olimp! În așteptarea de dintotdeauna Mai avem doar sfîrșitul, remușcarea - Și, pește pajiștea cu crini, Poți să plîngi, să suspini, Dar nu era nimic acolo, în depărtare, Demn să devină așteptare ! EVOLUȚIA Evoluția are o șansă De a fi în sinea ei O felie dintr-o altă viață Cu fluturi
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
Versuri > Cuvinte > NU SUNT ÎMBLÂNZITOR DE FIARE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu sunt îmblânzitor de fiare, deocamdată trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările, până când vântul va așeza un strat de praf peste cuget, pește idealuri, pește destin, ca un perdaf, izvorât din senin. Ce șanse am să rămân Om... cu sufletul suspendat între a privi prin mine lumea, sau visul în care ești
NU SUNT IMBLANZITOR DE FIARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355634_a_356963]
-
tine pasul din dragoste mă poartă și fără tine-n lume eu nu aș fi nimica. dacă-am greșit femeie mă rog să fiu iertat e clipa uneori de dragoste nebună atât e de ușor să intri în păcat și remușcarea vine abia la urmă. tu ești aleasa, restul sunt risipă, sunt rătăciri doar de la drumul drept în inimă eu am o singură iubită dar nu sunt încă destul de înțelept ca drumul între naștere și moarte să-l joc iubito, în
TU EŞTI ALEASA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355743_a_357072]
-
societății față viață, de cultură, de cuvântul nobil care sugerează, neindicând locul profan al identificării. Romanul se întinde pe pagini și înfiripă momente ale trăirilor neîncetate ale oamenilor adevărați înălțați de către semeni pe trepte superrealiste de viață. Peste noapte, fără remușcări psihosociale, profanul ajunge licențiat, masterat și, de ce nu, doctor în științe, un super real al bunăvoinței celor din jur însă nu un intelectual. Rămâne un obscur cu toate diplomele lui reale, pătate de rugina minții, care îi împrăștie praful înecăcios
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
dezis de-un conținut abstract, Când cu destinul a semnat contract Și, pendulând cu rânjet de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: NU
NU AM CUVINTE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368851_a_370180]
-
pe sine, raportat la cel căruia îi dedică poezia și căruia îi pătrunde în existența afectivă ca afectivitate conștient acceptată. Pătrundere care reușește să fie act de cunoaștere reciprocă doar atunci când acesta e complet și sesizat la timpul trecut fără remușcări. Iată de ce, Mit, mă întreb dacă ne cunoaștem suficient de mult, ce trebuie să facem ca actul cunoașterii reciproce să fie complet? Ermit SMERENIE POETULUI! Ermit, sufletele noastre sunt damnate să se caute o veșnicie în abisul Universului. Mi se
SMERENIE POETULUI! de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368907_a_370236]
-
păcate spre abisuri, cerul va rămâne, fără răsărituri. Te-am iubit în taină, lume blestemată, lavă de durere, moarte parfumată, tu-mparți veninul, flămândă de-avuție, și-mi rostești cuvinte, dogme de frăție. Iubești puterea, sclipiri de diamante, nu ai remușcări, în suflet doar amante, ai umilit pe Domnul, chiar l-AI pietruit, și cerul ți-a fost martor, când l-AI răstignit! Oh, lume nebună, cum vrei să te-nțeleg, și eu sunt din tine, dar azi am să te
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
ploaia cea măruntă / cerneală într-o călimară.” (“Tablou de toamnă 2”) Întâlnim, în aceleași tablouri “pictate” din condei, asocieri sensibile între anotimp și timpul de suflet: “Plouă mărunt ca-ntr-o iubire/ ce-și cată rostul său fragil/ dar întâlnește remușcarea/ prin adieri de dor nubil.// Spinii din suflet îi culege,/ patima unei flăcări vii/ moare-nșelată doar de timpul/ care s-a spart în clipe mii.” (Tablou de toamnă 3) Frumusețea versului sporește odată cu frumusețea figurilor de stil folosite abil de către
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
una ca asta nu se face ! Sper că nu l-am rănit (prea tare !) pe poetul Gheorghe A. STROIA ! Citim în continuare cu o plăcere reală : „Plouă mărunt ca-ntr-o iubire,/ ce-și cată rostul său fragil/ dar întâlnește remușcarea/ prin adieri de dor nubil.” Apoi: „ S-au așternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumusețea lor pribeagă / La vis, la viață să ne cheme”. Iată aici cuvintele care construiesc catedralele spiritului ! Ce ar fi viața fără farmecul absolut al
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
de tutun bun îl înconjura din toate părțile, iar gândurile îl trăgeau înspre anii frumoși ai tinereții. Ce bucurie avusese el câteva zile, adevărată fericire! Acele câteva zile i-au hrănit sufletul aproape șaizeci de ani, fără ca să aibă vreo remușcare că nu s-a însurat. El știe că undeva, cât de curând, va fi împreună cu fata pe care a iubit-o din toată ființa și din tot sufletul. Toată viața a purtat-o cu el, peste tot. A fost, este
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negari și amânări deșarte, Cănd nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zădarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
binele Danielei, trebuie urmate procedurile. Așa doresc instituțiile statului. Ce contează pentru aceste instituții că această mamă a abandonat-o odată pe această fetiță pe un calorifer? Ce contează că, timp de șase luni, nu a avut măcar o secundă remușcări, să meargă la spital pentru a se interesa de soarta ei? Cât crezi că îi interesează acum, în acest moment, că deși a luat fetița de o oră și jumătate din spital, habar nu are unde-i este copilul, în timp ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]