KorAP: Find »[drukola/base=repezi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...203 >

5,064 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită, se așeză pe scări și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
el s-o ierte. Renar se opri după doar câțiva pași, o privi și întinse mâinile spre ea. Fata fugi spre brațele deschise în timp ce băiatul îi veni în întâmpinare strigând panicat: Nu fugi, Luana. Nu ai voie să alergi. Se repezi la pieptul lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
veni cu alt motiv. A patra, a cincea și a șasea zi nu mai sună deloc. În ziua care urmă, Dan lipsi de acasă până seara. Luana stătu ca pe ace, așteptându-l la poartă. Când îl văzu venind, se repezi spre el și-l întrebă unde a fost. M-a sunat un coleg de clasă și m-a invitat la el. Faptul că Dan n-o privi în ochi și ezită înainte de a răspunde, o puse pe gânduri. Se învârti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai știu nici eu. Ce-i cu voi, oameni buni, de nu vă mai înțeleg? Simțind că dacă mai rămâne o secundă va face o prostie, Renar încălecă pe bicicletă, își luă la revedere și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină fata departe de copilul ei. Nu pricep. Ce i-am făcut? Sanda o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai vină niciodată. Cum băieții nu aveau voie să intre în căminul fetelor, după obicei, Ernest aruncă cu pietricele în geam. Sunetul cristalin, de sticlă lovită, o aduse instantaneu în fața ferestrei. Îl văzu și coborî într-o goană nestăvilită, se repezi în brațele lui, cu o dorință copleșitoare de-a nu se mai dezlipi vreodată. El o sărută cu pasiune. Mi-a fost dor de tine. Am dat rateuri și la antrenament și la repetiție. Spune-mi că și ție ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
direcție s-o apuce. Fata lăsă cartea deoparte. Bună! Ce mai faci? Băiatul se fâstâci, încercă să vorbească dar nu reuși decât să articuleze cuvinte fără înțeles. Apoi, văzând că fata își ia cartea și dă să se ridice, se repezi spre ea. Am venit să-l iau pe Dan la film. Vrei să mergi și tu cu noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai apoi au aflat că ceea ce Domnul a legat omul nu va dezlega niciodată. Și-au pus verighetele și au părăsit biserica, în aplauzele credincioșilor. Afară, gloata de copii s-a repezit spre ei. Fetițele au mângâiat rochia miresei, visând la vremea când aveau să se gătească la fel. Ștefan a ridicat în brațe un pui de fată, oacheșă și cârlionțată și copila l-a întrebat: De ce are mireasa rochia albă? Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nu și-a mai putut reține lacrimile. Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților. Momentul dezbrăcării miresei a făcut-o pe Luana să izbucnească în plâns. S-a repezit în brațele Sandei și-au plâns împreună, vărsând lacrimi de fericire, de speranță și noroc. Au petrecut două săptămâni, pătimașe, la Mamaia. S-au întors, apoi, acasă, să-și pună la punct locuința. Și-au cumpărat picup și stație și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și se repezi spre ea, Luana încă hohotea. O strânse în brațe atât de tare, cu forța năzuințelor, speranțelor și a pumnilor strânși peste ani, că-i auzi oasele trosnind. Suntem liberi, iubito! În sfârșit, suntem liberi! Nenorocitul a fugit. S-au așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu adevărat liberi, trebuie să dăm mai mult decât lacrimi. Sunt bărbat, Luana, chiar dacă n-am făcut armata. Te las pe tine să bocești și să te rogi pentru mine. Văzându-i hotărârea ea spuse tăios: Merg cu tine. Se repezi spre cuier să-și ia haina. Ștefan îi prinse cu putere capul în mâini, își înfipse privirea neagră în adâncul ochilor ei și fata văzu că uitătura galeșă, de copil, dispăruse. Spuse doar: Nu-mi face asta! Ieși pe ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să-l lovească. O ridică în brațe și-o trânti pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule! Bărbatul îi acoperi gura cu sărutări pătimașe, se încolăci în jurul ei, îi atinse trupul cu mâini fierbinți. Luana încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îi ocupa tot timpul. Până atunci, doamna Escu nu se gândise la copii. Era pentru prima dată când își punea un semn de întrebare față de faptul că nu rămăsese gravidă, deși nu folosise nici o metodă contraceptivă. În seara aceea, se repezi la soțul ei: Ștefan, vreau un copil. Nici dacă ar fi câștigat lozul cel mare, bărbatul n-ar fi fost mai surprins și mai fericit. O întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la cinci dimineața, spre ușurarea doamnei Escu. Se închise în camera ei, jurând că nu-l va ierta pe Ștefan. El bătu la ușa casei în jurul orei opt. Luana îi interzise mamei să deschidă. Te rog să fii educată, o repezi femeia. Sigur s-a întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
deschidă. Te rog să fii educată, o repezi femeia. Sigur s-a întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dă. Se ridică pe neașteptate de la masă și ieși din sală. În holul hotelului, o luă la fugă pe scări. Se opri gâfâind în fața camerei ocupate de Seneg și bătu cu putere în ușă. El deschise brusc, gata să se repeadă la nenorocitul care îndrăznea să-l deranjeze. Tresări când o văzu. Deși venise hotărâtă să-l jignească, în fel și chip, ea nu reuși să spună decât: Când o să-ți vină mintea la cap și-ai să dorești să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să se așeze pe pat, dădu apoi fuga în baie să-i aducă un pahar cu apă. Nu vreau apă. Vreau ceva tare, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume. Să divorțezi... Ești nebună! Nu știu ce să fac altceva dar știu că asta e ultima noastră zi împreună. Bărbatul se repezi spre ea, o smulse de jos și-o izbi de perete. Crezi că poți intra în viața mea, furându-mi rațiunea și inima iar mai apoi să mă arunci, ca pe un gunoi, după bunul tău plac? Să mă lași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată după ajutor. Alertată de zgomot, vecina Scarlat se iți peste gard să vadă ce se întâmplă. Privi, crucită, spectacolul. Realizând penibilul situației în care se aflau, mătușa își înhăță băiatul și se ascunse în casă. Ajutată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
curețe eventualele erori. Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi. Tânărul ieși jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înțelegea pe oamenii incapabili să-și deschidă sufletul. Se apropia de el și-l scutura iritată de mânecă, strigându-i: "Privește, sunt tot eu. Femeia alături de care tocmai ți-ai dezvelit adâncurile tăinuite ale trupului". Radu se ridica nervos, se repezea spre ușă și pleca fără un cuvânt. Obosită de războiul de la muncă, Luana nu se simțea în stare să mai ducă un altul și acasă. În liniștea nopților petrecute fără el, încerca să ghicească motivul acestui comportament. Singurul plauzibil pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]