3,846 matches
-
pierdea vremea fără nici un rost prin oraș. Ei, poate c-o avea și el vreo prietenă! sugeră Mafalda, cu bunăvoință și complicitate maternă. N-am nici o prietenă! negă Victor vehement, de parcă cine știe ce ofensă i s-ar fi adus. Și ce, replică femeia, ar fi rău dacă ai avea și tu o prietenă, Victoraș? Ești tânăr, doar n-o să-ți petreci toată viața stând cu nasul în cărți! Ba bine că nu, o contrazise Ticu. Mai întâi cartea și la urmă distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica Sever cu mândrie. Evoluția studentului era urmărită în mod discret, dar cu cert interes, și de profesorul Barbilian care, de câte ori îl întâlnea pe coridoare, ținea să-i reamintească, cu o figură sobră, să nu cumva să trădeze matematica "pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o colegă de la filologie era ca un fel de a opta minune a lumii. Asta-i dragoste adevărată, măi! comentă într-o zi poetul cu rubașcă neagră, aflând de idila celor doi. Adică ce vrei tu să spui, poetule?... replică cineva. Că dragostea mea e mai puțin dragoste, fiindcă nu mi-am găsit și eu o gagică de la matematică?... Păi atunci ce să mai zic de tine, că tu, care ești poet, te ții tot cu o poetă ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părinților mei despre relația noastră... Că ei sunt niște oameni mai curioși din fire și mi-ar fi rușine să le spun că nu știu nici măcar unde stai!... Asta sună ca o cerere în căsătorie, remarcă fata. Și de ce nu?... replică el. Te-ar deranja?... Întrebarea lui directă o făcu pe Felicia să tresară și să-și retragă încet mâinile din strânsoarea lui. Pai dacă tu nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câteva hohote de râs. Victor o privi lung pe Bianca și zâmbi la rându-i cu un aer nedumerit: Care noi?!... În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici?... Văd că dormiți în papuci!... îl atacă la coarda sensibilă amicul Tase, de cum dădu ochi cu el, în ușa unei săli de curs. De, mă Tase, băieților de pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri... ne-ar ține și noaptea la cursuri și la seminarii, dacă s-ar putea!... Să-l vezi pe moș Paranteză ce academic s-a făcut... Vine la cursuri cu un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
petrecea în acel loc din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se strângea într-o băltoacă purpurie chiar lângă trupul făr' de tichie, cuprins de spasme. După un moment de liniște apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a dispărut către centrul localității. * * * Mie să-mi dai un rom mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-a replicat bădia, că veniți, vă aghezmuiți și după aceea vă cărăbăniți fără să mai achitați consumația!... Eu?! Că eu nici nu prea viu pe la cârciumă că cumpăr bere de la Market, mai ieftină și mai bună... decât a dumitale... îmbuteliată la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum că nu aș avea dreptul să fiu acolo (chipurile). Atunci replic cu o mutră deformată de silă: Ai vorbit așa, să te afli în treabă. Atât te duce capul. Sau dacă cel ce spune e mai diplomat, subtil: În mintea ta, se poate. În fine, mi se ia un lucru dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să te vadă la bine și tu dai cu piciorul la tot? Ce vrei să faci? Să rămâi un neisprăvit să te înhăitezi cu toți derbedeii ca și până acum? Ultimele cuvinte ale tatălui l-au înfuriat și Gelu a replicat: —Sunt major. Vă rog să nu vă mai băgați în viața mea. Nu vreau să mai merg la facultate. M-am dus că voi ați insistat. — Ce vei face atunci? a fost curios să afle Simion. Voi munci, mi-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia. Am să te recuceresc dragul meu și o să ne iubim cum ne-am iubit întotdeauna. Iubirile mai și mor, nu dăinuiesc o veșnicie. Nu ai simțit asta? — Am să reaprind flacăra dragostei, iubitule! — Vezi să nu te arzi, a replicat Matei calm și ironic. Toți au început să râdă în hohote și să facă glume. — Georgeta, nu-ți merge cum ți-a mers. Ar fi mai bine să-l iei în seamă pe Claudiu care oftează după tine fără să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
eleganța ținutei. —Bună, Matei, am văzuto pe Georgeta. Mi-a spus că a fost la tine, l-a salutat punându-și geanta pe un scaun. — Da, a fost. Și ce-i cu asta? i-a răspuns el, gata de a replica la gândul că Cecilia l-ar lua la întrebări și l-ar ironiza privind vechea legătură cu Georgeta. —Matei, te-am întrebat eu ceva? a rămas surprinsă Cecilia. —Ce vrei să știi? Îți spun eu ca să nu te mai roadă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
destinație. Ne năpustim pur și simplu pe ușa larg deschisă a autocarului, facem un pas, chiar doi, când, zâmbitor, dar ferm, precum sadicii din filmele de groază americane, șoferul ne cere să-i arătăm biletele sau abonamentele. Noi, excedați, îi replicăm că i le-am mai arătat o dată la urcare. Netulburat, cu o expresie de pasivitate budistă care l-ar fi scos din minți până și pe Buddha însuși (dacă l-ar fi prins nedormit), omul ne spune că regula prevede
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bucur de multă libertate. M-am uitat bine la ea și, ca să mă conving că nu minte am continuat cu încercările: -Până aici am înțeles. Trebuie să mă mai gândesc dacă să te cred sau nu. -Cum adică? mi-a replicat Toxina, adică eu m-am cuibărit aiurea-n ficatul omului și o fac pe nebuna, așa crezi tu despre mine acuma? -Stai, stai, nu te supăra, i-am zis eu, când am văzut că Toxina s-a umflat, spui una
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mi amintesc. — Și unul ți-a zis să nu-i omori, pe când celălalt Îi voia morți. — Cam așa ceva. Contele se uită lung la Alatriste. Îmi ascunzi ceva, pe legea mea. Căpitanul dădu iar din umeri, susținând privirea protectorului său. — Poate, replică foarte calm. Álvaro de la Marca zâmbi strâmb, neslăbindu-l din ochii-i scrutători. Se cunoșteau prea bine ca să nu știe că de la Alatriste nu va mai scoate nimic, chiar dacă l-ar amenința cu retragerea oricărui ajutor și cu azvârlirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oară Îi spunea așa. Și era ironie În acest nou mod de a i se adresa, fapt care Îl făcu pe Alatriste să se Încrunte. Nu-i plăcea Întorsătura luată de discuție. — Mi-e indiferent dacă vă plictisește sau nu, replică el. Mie nu-mi place să asasinez prinți În necunoștință de cauză. Își răsuci mustața, prost dispus. Nici să fiu Înșelat și folosit ca ultimul neștiutor. — Și nu te Îmbie curiozitatea, interveni fray Emilio Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care căzu ca o boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a unui surâs. Dar nici nu-și terminase spusele când lansă o lovitură joasă și rapidă, tot atât de fulgerătoare ca atacul unei năpârci. Căpitanul, care Îi studiase bine tehnica În noaptea celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cincizeci și unu de metri peste nivelul mării. Iar muntele de forma unui popic, cel de la sud, este Brinkknöreln. Lacul se numește Kvammarn. Da, a zis el. Este un peisaj de o frumusețe copleșitoare. Eu n-aș spune copleșitoare, am replicat. Mai curând obișnuită și suportabilă. Frumusețea copleșitoare este cea care ne scoate din minți. Ați întâlnit-o și pe aceasta în viață? m-a întrebat el. Da, am spus. Am întâlnit-o. L-am întrebat de ce venise atâta drum, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scoatem o carte reprezentativă. Da, a venit într-adevăr timpul, am încuviințat. Nu o disertație teologică, ci o carte profund personală, o lucrare în spiritul celor scrise de Levertin, Ola Hansson sau Klara Johanson. Nu este același spirit, i-am replicat eu. Ceea ce e întuneric la unul dintre ei este lumină la altul. Iar la altul ceea ce e întuneric este doar întuneric. Era numai un exemplu, a spus omul bisericii. Trei exemple, ca să fim mai exacți. Ne-am așezat fiecare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
m-am lăsat de multă vreme de fumat...” Bine, hai să lăsăm amabilitățile, țăcăni grăbită Arm, schimbând tonul. Te văd că ești foarte prezent pe forum. Ești cumva administrator? Bart evită un răspuns clar, amuzat puțin de ipoteza ei. Îi replică: Așadar ai unele obiecții. OK, spune ce ai de spus, să vedem. De la celălalt capăt al net-ului, Arm îi dădu de știre fără menajamente: Obiecții? E puțin spus. Cred că este cel mai slab forum pe care am intrat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că ești mai brunetă și că trebuie să porți ochelari... Dar nici una dintre doamnele pe care le-am văzut intrând aici nu arăta așa cum mi am închipuit eu... Ei, Doamne, dar văd că ai însușiri telepatice serioase, sunt chiar impresionată, replică femeia. Și mai port uneori și ochelari, vara, de soare... Dar ce faci..., schimbă ea vorba și tonul, vrei să discutăm în prag, nu s-ar putea să mă inviți puțin înăuntru, la tine? Sau poate adăugă ea pe un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ele despre mine, dacă aș veni aici să petrec împreună cu tine? Gândește-te și tu. Oricât mi-aș dori, nu aș putea, înțelegi?... Înțeleg că ești un pic masochistă și că îți face plăcere să joci rolul de soție înșelată, replică Bart cu aceeași malițiozitate. De ce nu o inviți și pe iubita lui Liviu la voi acasă, de sărbători? Nu mi face plăcere, dar de dragul fetelor eu doresc să nu mi se destrame căsnicia... Și te rog să nu mai pomenești
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i scăpă lui Arm. La maaaarea și înfricoșătoaaaarea judecată de apoi, știu, rosti el, lungind cuvintele cu o spaimă teatrală. Brrrrr!... Mi se face pielea de găină, când mă gândesc! Arm îl atinse mustrător cu palma în creștet și îi replică apăsat: Ei, vezi, aici avem o problemă, domnule Rațiune și sfinte Toma cel necredincios. Eu una nu sunt foarte convinsă că există, după viața asta, raiul sau iadul pour toujours. Nu cred și nu accept, înțelegi? Ba bine că da
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]