22,650 matches
-
e totdeauna simplu să oferi coordonatele exacte ale textului citat: fie pentru că e vorba de liste de discuții, de cenacluri și reviste care au doar existență în rețeaua informatică, deci sînt identificabile prin "adrese" lungi și complicate, fie pentru că se reproduc texte care au apărut și pe hîrtie, dar fără a da indicația exactă de dată, pagină a locului de origine etc. Oricum, e vorba de texte din ultimii ani. în citatele de acest tip se pierd și anumite mijloace grafice
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele, îndefinitiv) care, în mod direct, putea sluji unor vederi politice sau ideologice. E sigur că redactorii de la Porunca vremii reproduceau, lîngă titlul revistei, două versuri din Doină ("Cine-au îndrăgit străinii/ Mînca-i-ar inima cînii"), nu pentru reîmprospătarea cotidiană a bucuriei lor estetice, dar pentru că se simțeau întăriți în convingerile lor xenofobe. Eminescu nu era pentru ei scop, ci mijloc, așa cum
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
fost la Tescani. A doua oară. Încă de prima dată, din momentul când am vizitat "Casa memorială" - impregnată de atmosfera artei și a marii iubiri a lui George Enescu pentru pământul Moldovei și pentru "Maruca" - și am citit ce era reprodus acolo, pe perete, m-am decis să scriu ceea ce urmează mai jos. Am revenit a doua oară, după câteva luni, în primul rând ca să mă pătrund mai bine de tot ce plutește în aer acolo (aici, unde scriu!) și să
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
sunt așa cum se-ntâmplă și totuși nu sunt așa." Această schiță de autoportret spiritual al autorului se confirmă pentru cine citește cartea. Așa cum se confirmă și caracterizarea... fotografică pe care și-o face Iosif Naghiu. Este vorba de o fotografie reprodusă pe ultima copertă a volumului, care îl reprezintă pe autor cu un joben de iluzionist în cap. Multe dintre piese sunt, într-adevăr, numere de iluzionism. Limbajul dramatic folosit de autor este unul fantezist și funambulesc. Cu toată gravitatea de
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
anunțurilor de mică publicitate: de la vînzarea, în 1990, a volumului Omagiu sau a locurilor pe liste de așteptare pînă la ofertele, în 1999, de vile, fabrici sau autobuze. Fără a mai fi nevoie să recurgem la aberațiile totale, culese și reproduse de revistele umoristice, normalitatea însăși e destul de spectaculoasă în dinamica ei: inventivitatea caracterizărilor din cererile sau ofertele de serviciu, lărgirea sensului cîte unui cuvînt (deosebit, menajeră), atribuirea de calificative ("zonă civilizată"), modul umanizat sau obiectualizat de a vorbi despre animale
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
sa funcție publică. Regele Carol al II-lea n-a răspuns nimic. Revenind, cu cerința sa, Iorga ar fi primit următorul răspuns "Nu-l pot da afară pe unchiul meu". Și Cioculescu pretindea a ști lucrurile chiar de la Tzigara-Samurcaș, neputînd reproduce aici, exact, în scris, formularea criticului. Greu, desigur, de verificat această legendă, oricum posibilă, de vreme ce Tzigara-Samurcaș s-a născut în 1872 iar Carol I se afla la noi, ca domnitor, din 1866. Dar locul ocupat de viitorul profesor de istoria
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
scrie entuziast, inclusiv despre scrierile Carmen-Sylvei, care, cum se știe, au fost născute moarte. Dar atmosfera Curții e evocată bine, chiar dacă fără culoare, constituind un document util de informare. E evocat momentul 1914, cînd a murit regele Carol I. E reprodus testamentul regelui Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
aici din revistele unde au fost publicate. Îndrăznesc să apreciez că epistolele acestea n-au prea mare însemnătate, că mai nici una nu e inedită cu adevărat și că reluarea lor este cu totul întîmplătoare, neavînd deloc siguranța că au fost reproduse toate scrisorile semnate de filosof apărute, de-a lungul vremii, în presa literar-culturală. E acesta rostul unei ediții de corespondență? Întrebarea e, desigur, retorică. În sfîrșit, dacă tot am apucat să contabilizez sumarul ediției (deși ediția, ciudățenie, nu are parte
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Rigoarea mă obligă să menționez că și aici, în această secțiune, predomină reproducerea unor epistole din presă, începînd de la cele apărute în Noua Revistă Română (dintre care una, excepțională, a lui Caragiale din 3-15 ianuarie 1910 expediată din Berlin și reprodusă în publicația lui Rădulescu-Motru în 17 august 1912, adică la două luni de la moartea dramaturgului. Și în notița redacției, și ea reprodusă, - de ce? - se precizează că e vorba numai de una "din scrisorile sale adresate directorului nostru". Unde sînt celelalte
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Regale pentru Literatură, sînt publicate cinci scrisori și o telegramă semnate de ilustrul scriitor. De ce nu s-a apelat la acest volum, reproducîndu-se aici toate scrisorile scriitorului către profesorul Rădulescu-Motru? Și, din nou, nici aici n-am siguranța că se reproduc toate scrisorile adresate lui Rădulescu-Motru și publicate în revistele literar-culturale sau de alt fel. Adaug că nu se poate descifra nici un fel de criteriu în ordonarea corespondenței. Astfel, de pildă, după patru scrisori datorate lui Mircea Eliade, datate 1930 și
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
circulă în toate familiile bune din Cluj. În București, venea la noi în casa (...). Cîndva, prin deceniul opt, a dispărut în Italia (era deja destul de în vîrstă), iar soțul meu se întreba oare din ce trăiește. No comment!" * Ion Bălu reproduce în acest număr interogatoriile unui medic și ale unui profesor, arestați în 1958 și puși să spună tot ce știu despre Blaga. Pe securiști îi interesează mai ales ziua de 7 noiembrie 1957, pe care poetul a petrecut-o cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
7 noiembrie 1957, pe care poetul a petrecut-o cu un grup de cunoștințe (între care și cei doi interogați) la cabană de la Valea Drăganului a doctorului Mihai Iubu. La dosar se află și fotografii făcute cu acel prilej - si reproduse acum în "Apostrof" (figură lui Blaga e marcată de securiști cu un X). Anchetatorii insistă asupra faptului că, la cererea convivilor, autorul a citit atunci un capitol din Spațiul mioritic sau, la o întîlnire precedentă, a recitat din poemele sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind în situația ingrata a unui Pygmalion confruntat cu violența făpturii aduse la viața de el. Inima de câine reproduce, în registrul parodic, schemă romantică a Frankenstein-ului lui Mary Shelley, doar că revoltă lui Sarikov împotriva demiurgului ce i-a dat viață trece prin folosirea unor mijloace mult mai terestre, ca denunțul la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Constantin Țoiu Mă întorc din nou la cartea Suvenire Contimporane a lui Gh. Sion apărută în București în 1915 la Editură Minerva, ediția din care am mai reprodus câteva pagini în anii trecuți, volum pe care mi l-a oferit amical domnul și fidelul meu cititor Noni Cristea. Fragmentul reprodus se intitulează Autorul la București. Citam: "După ce ne-am întors la Hârsova, însă, lucrurile au luat o altă
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
cunoaștere multilaterala a lexicului limbii române (terminologie militară, eclesiastica, administrativă etc.), ca și de capacitatea de a integra în textul românesc expresii din limbi străine. Autorul poate oricând să descrie un sat din Olanda sau o gară din Germania, să reproducă limbajul unui general canadian sau al unui ofițer de Securitate român, să reconstituie modul de viață dintr-o mănăstire din evul mediu sau dintr-o închisoare din epoca stalinista. Dacă îi citim cu atenție biografia, constatăm că el a ajuns
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
nou, american, pe benzină, cu lanț rezervă și anexe, preț 3,6 mîl. lei" (anunțuri din Tribună și Vitrină de Cluj, 1998). Perfectă normalitate a termenului poate fi atestata și narativ, de pildă de un banc (al carui început îl reproduc dintr-una din "arhivele" Internet): "Un țăran își cumpără o drujba din București. Drujba era garantată să taie 1001 copaci". Cazul în sine e, desigur, minor, dar mi se pare totuși interesant: o evoluție semantica autohtonă rămîne fără atestări, pentru că
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
oferă cititorului nici un fel de informație despre autoare și că putem doar să bănuim mâna unui cercetător de la Institutul Călinescu, de exemplu, care ar fi putut să consulte și să ordoneze un volum impresionant de periodice. În sprijinul curioșilor, editura reproduce doar o poză a dumneaei, or iată că nu toți criticii pot fi recunoscuți atât de ușor că actorii sau politicienii. La urma urmelor, o carte, chiar atunci când se ocupă de ziare și reviste, tot carte rămâne, adică o publicație
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai interesante, vizînd succesiunea de exemple, de citate și chiar de articole cuprinse în revistele de specialitate. Și în acest caz, textele se pot dispensa de comentarii; mai ales că distanță asocierilor
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
a invitat să-și revadă țara natală. Între timp, am avut cu Domnia-sa un schimb amabil de scrisori, fără a ne întîlni, totuși. Pretuindu-l că întotdeauna, pentru operele sale, mă văd obligat, cu regret, astăzi, în 1999, să reproduc la rubrică mea obișnuită pamfletul de pe timpuri, silit tot de rațiunile de istorie literară pomenite. Iată însemnarea: L'Incroyable Moftangiul i-am spune pe românește. Filfizonul... Oricît ne-am strădui să-i găsim un echivalent, caracterul ne scăpa. Nu-i
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
faci" (Azur - elegie). Este o mare distanță între asemenea comicării și imnurile pentru orgă (chiar pentru orgă!) din anii tinereții. Bineînțeles că, din când în când, se reeditează magia de altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul Răstignire, cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
mustind de învățăminte, este cel intitulat "Protoistoria editării" (138 pagini). Oricine vă voi, vreodată, să reconstituie laboratorul manuscriselor eminesciene, tot ce s-a spus în legătură cu acest tezaur de interes național, memoria extraordinară a poetului, care putea, după mulți ani, să reproducă în scris, poeme întregi, ediții realizate, studii publicate și polemici înregistrate, va trebui, necondiționat, să apeleze la acest învățat capitol. Merită, de asemenea, reținută, din materia altor capitole, ideea, corectă, că nu orice poezie de Eminescu e o capodoperă, iar
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
perfecțiunea ei rolul de model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat, dar nu copiat. Admirat, dar nu reprodus intact. Formă și înfățișarea monumentelor române care solicită atenția umaniștilor renascentiști este prin esență ei destinată nu unei sensibilități vizuale, ci mai degrabă menită să confere legitimitate memoriei literare. Monumentul este pus astfel în slujba textului. Inversul "efectului Petrarca" este
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
altfel, se pot găsi amatoristice dar cu atît mai interesante mini-dictionare, mini-ghiduri de conversație, culegeri de proverbe, de bancuri și mai ales de poezii). Fără a indica totdeauna sursele (adresele electronice pot deveni cam greoaie într-un text), vreau să reproduc în continuare cîteva din experiențele lingvistice ale autorilor de pagini virtuale. Prima e bine cunoscută limitare grafică în folosirea diacriticelor din alfabetul românesc - care poate deveni într-adevăr neplăcută mai ales in lectură textelor poetice. La limitele grafice se răspunde
Limba română în Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18007_a_19332]
-
septembrie 1944, pe cînd mama sa i-a supraviețuit cu șase luni. Acest extraordinar fond epistolar a fost descoperit integral de dl. Liviu Malita, care pregătește un doctorat despre opera lui Rebreanu. Mai înainte cu ani, dl. Niculae Gheran a reprodus unele dintre aceste scrisori. Dar publicarea lor integrală e un act de restituire, echivalînd cu un important act de cultură. Ediția e ireproșabila sub raportul transcrierii filologice și a aparatului critic (notele și prefață), avînd avantajul de a prezenta, facsimilate
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
am aflat ca aparatchikul se numește Alexandre Goloutva. * Luați cu mărunțișuri...cotidiane, am lăsat de o parte (și acum ne pare rău: nu merită) teancul de reviste literare citite în zilele acestea. În puținul, spațiu ce ne-a mai rămas, reproducem, fără comentarii, un mic pasaj din mărturisirile lui Alexandru George publicate în VATRA nr. 12: "cei mai mulți dintre criticii care se ăocupă de mine s...ț îmi descoperă intenții tenebroase, mă dezvăluie bolnav, în cel mai bun caz știu că eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]