1,193 matches
-
sărbătorile. Prefectul era un bătrânel mărunțel și rotofei cam de vârsta lui Miron, plin de viață și de vioiciune. Studiase odinioară medicina și chiar avea tăblița cu titlul pe zidul casei la Pitești, dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe. Nevastă-sa îi semăna, parcă i-ar fi fost soră, și la înfățișare, și la temperament. Generalul Dadarlat în schimb, cu toate că avea o inimă ca untul proaspăt, părea fioros ca un haiduc mai ales din pricina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia „țăranului” față de „negustor” pare să se înscrie astfel în practicile mult mai vechi de marginalizare strategică a „meșteșugarilor” de către societatea noastră țărănească - și nu doar de către a noastră. Vorbind despre diviziunea socială în cadrul obștii devălmașe, după ce descrie pe îndelete „mandatarii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
una dintre acele teme al căror discurs pare să redobândească un interes viu și o semnificație bogată. Sexualitatea este socială prin natură, are la bază instinctul procreării, califică viața emoțională și pune în mișcare relații intenționale de simpatie și de repulsie. Socialitatea la rândul ei, în forma cea mai elementară de exprimare, se poate spune că ia naștere în contextul larg al sexualității. Vorbind de sexualitate ne dăm seama că e vorba, în fond, de o realitate ce există dintotdeauna, însă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și în centrul atenției se afla el, cu figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în bine a situației materiale a amicului meu. Am mers până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau codificate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o convingi pe Sophie să-și înfrângă repulsia naturală față de bietul tânăr ! Repulsia naturală a femeilor față de săraci și ratați, acel snobism natural al lor, atât de asemănător snobismului câinilor. Ce vrei, cât este ea de femeie superioară, Sophie nu poate înfrânge legile sexului ei, și în ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o convingi pe Sophie să-și înfrângă repulsia naturală față de bietul tânăr ! Repulsia naturală a femeilor față de săraci și ratați, acel snobism natural al lor, atât de asemănător snobismului câinilor. Ce vrei, cât este ea de femeie superioară, Sophie nu poate înfrânge legile sexului ei, și în ochii unei femei de lume, micile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâlnise pe tatăl lui John Robert. Alex își amintea vag că-l văzuse pe John Robert în copilărie și, mai târziu, în adolescență. Dar nu-i stârnise niciodată interesul, nu pentru c-ar fi fost snoabă, ci pentru că-i inspira repulsie fizică. Mai târziu (după publicarea primei lui lucrări, Logică și conștiință), când li se revelase tuturor acest spirit strălucit și începuse să fie recunoscut ca unul dintre „tinerii noștri filozofi“, devenise pentru locuitorii din Ennistone „o modă“ să se împăuneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transpun în cuvinte imaginea unor lucruri imposibile și inefabile, și tocmai de asta nu vreau să prelungesc discuția... e atâta durere... — Nu suferi, te rog, nu pot îndura să te văd suferind, încercă să nu suferi... — Te înspăimânt, îți provoc repulsie fizică. — Nu! — Ieri te-am înspăimântat... ieri, sau când a fost... am pierdut noțiunea timpului. — Ieri a fost de mult de tot. Să știi că nu-mi inspiri simțămintele de care ai vorbit. Eu am cu totul alte senzații... simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reformatoare, exemplul lui Thomas Münzer la Muntzer arată bine, chiar prin excesele lui, puternica încărcătură etică pe care o îmbracă practicile pe care morala rațională, bineînțeles, le condamnă 87. Promiscuitatea sexuală, stăpânirea comună a tuturor bunurilor, respingerea unei lumi comerciale, repulsia față de bani vor fi marile caracteristici ale Bisericii invizibile, ale societății celor puri pe care a vrut să o organizeze orașul Muntzer. Paroxismul acțiunilor lor a suscitat represiunea "războiului țăranilor", dar, ca întotdeauna, caricatura ne poate ajuta să înțelegem excitațiile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lăsau mai prejos) a fost nu numai accentul rusesc, ci și nostalgia vremurilor apuse din Rusia Pravoslavnică. Și încă n-ar fi fost nimic dacă numai la atâta s-ar fi redus nostalgia. Dar basarabencele sufletele lor erau sfâșiate între repulsia față de puterea bolșevică și convingerea intimă (de fapt, speranța) că sovietele n-au reușit totuși să pervertească până într-atât sufletul rus cel pur, înzestrat și generos încât să înnegrească Icoana Patriei lor de suflet. Dacă înainte de revoluția bolșevică și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
moment dat, acasă. Și nici eu nu făceam mare lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el și la alți băieți. Ostentativ, Viviana nu vedea pe nimeni, dar în același timp toată ființa ei transmitea printr-o vibrație nervoasă cum că simte toate privirile din jur ațintite spre ea. Nu era adevărat, și Dragoș dezaproba cu repulsie felul ei de a fi. Reușea să atragă doar privirile lui, însă într-un chip malefic. Dar Viviana, deși părea să se miște într-o altă lume, o dată strada trecută, îl dibuia numaidecât pe Dragoș dat pe după stâlpul de fier
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În copilărie cunoșteam o plantă cu foaie lată și zimțată care creștea solitară și care, aplicată pe orice rană, făcea sângele să se coaguleze imediat. Mai târziu nu m-am priceput decât să-mi zgândăr rănile. Așa am ajuns de la repulsie în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele despre manguste. Mi se părea uneori că orice rău care mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
casa Rim îi părea o pușcărie. Distracțiile, la care renunțase, erau 147 vorbăria vulgară a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei. Cum însă tăcerea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care tăifăsuiau pe banchetă lângă mine au pomenit un nume pe care-l cunoșteam de mult : Alexandru Coca. Vorbeau de o întâmplare absurdă : în chip cutremurător, Coca și-a pus capăt zilelor. Fiindcă numele sfâșia perdeaua altor amintiri, cu toată repulsia pentru cel ce intră neîntrebat în vorbă, am intervenit în conversația țăranilor. Asta era, Coca se spânzurase. „Cine știe ce-a fost !” conchiseră oamenii, cu un caracteristic scepticism țărănesc. La vestea pe care, datorită coincidențelor ce ne guvernează, o aflam
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă duceam. Cum deschideam ușa cârciumii, mă izbea un miros greu, neplăcut, de rachiu. Miros impregnat în obiecte și în haine. Cred că acel miros, care mi s-a fixat pe creier și mi-a creat o inhibiție, dusă până la repulsie, îmi provoca o suferință aproape fizică. De aceea mă duceam repede la tata, fără să scot o vorbă, și-l trăgeam de mână. Din fericire, el nu mă lăsa, de obicei, să-l aștept prea mult. Plătea ce băuse și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
morminte, pavilioane de nișe, nesfîrșite pavilioane de nișe, uriași stupi albi, reci, care se Închid și nu mai primesc pe nimeni; alte persoane, Îndoliate ca și ei, Își Încrucișează drumurile În tăcere, avînd grijă să nu se atingă, aproape cu repulsie; femei cu flacoane de alcool care se dezinfectează de zor, un preot, grădini și flori. Aici. Un preot Îi aștepta de mult, coboară În Întunericul rece, intră În mausoleul de marmoră, abia acum Îi văd din nou pe oamenii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea simțise Întotdeauna o ușoară repulsie pentru dragostea trupească. În realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar fi știut cu exactitate zilele cînd Dumnezeu Îi poruncise să-i conceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de cincisprezece ani, fiind . În orășelul anonim, de provincie, o enigmatică doamnă este adorată de toți bărbații, după cum îi spune și D., "trist și transfigurat"; "E îngrozitor câți bărbați sunt îndrăgostiți de tine..." Insistența și atitudinea lui umilă îi provoacă repulsie, măcar că, din compasiune, va fi primit odată în patul fascinantei femei: Acest D. însă, după cum mărturisește doamna T. În cea de-a doua scrisoare, "nu formează nici pe departe centrul preocupărilor de acum", iar a vorbi despre "înfrântul" D., "este
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
prins bine să găsesc cărți precum A treia femeie, a lui Lipovetsky, care documentează și teoretizează chiar acest fel de suspendare non-dihotomică a femeii de azi). Am început să mă interesez de feminism (față de care avusesem până atunci reacția de repulsie a intelectualului român respectabil, care nu citește feminism, dar pretinde că știe suficient despre feminism ca să-l ridiculizeze), pentru că simțisem pe pielea mea, pentru prima dată, dacă nu o formă de discriminare concretă, măcar un tip de abuz ideologic, o
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
adevărat morți? Ca să se convingă, îngenunchie lângă X. Fără să-și dea seama ce face, își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]