1,025 matches
-
Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit studierea acelora care s-au adeverit a fi veritabile rescrieri ale unor versuri leopardiene. Deoarece în Ce noapte lungă Quasimodo menționează colina, vântul, pădurea, Ursa, grotele, hoțul (acel pallido ladron din Viața Solitara, v. 78), toate motive literare ce definesc poezia recanatezului, este evident că aceasta poezie reelaborează imagologia maestrului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
constituit matricea multor versuri quasimodiene care, în termenii lui Gerard Genette din Palimpsestes, ar putea fi incluse în categoria literaturii de gradul doi. Credem că acum suntem îndreptățiți să considerăm că diferite fragmente ale poetului distins cu premiul Nobel sunt rescrieri ale unor hipertexte leopardiene. Rescrieri în care poetul mai nou, uneori din spirit de contradicție și din dorința de a fi primit printre cei mari, îl contestă pe antecesor, preluându-i motivele, dar răsturnându-le funcția și semnificația. Pentru Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care, în termenii lui Gerard Genette din Palimpsestes, ar putea fi incluse în categoria literaturii de gradul doi. Credem că acum suntem îndreptățiți să considerăm că diferite fragmente ale poetului distins cu premiul Nobel sunt rescrieri ale unor hipertexte leopardiene. Rescrieri în care poetul mai nou, uneori din spirit de contradicție și din dorința de a fi primit printre cei mari, îl contestă pe antecesor, preluându-i motivele, dar răsturnându-le funcția și semnificația. Pentru Quasimodo, respins de contemporani, tradiția literară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext/interdiscurs, rescriere/hipertextualitate, réécriture/récriture, intertext/intertextualitate, intertextualitate internă/externă, intertext/intratext. Ca și cum nu era destul, am adăugat și noi patru categorii intratextuale, care să faciliteze operaționalizarea intratextualului în opera unui autor sau a altuia. Pentru proza eminesciană, ele au ajutat. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
programe speciale. Un exemplu în acest sens este programul EDITE, disponibil pe site-ul dedicat criticii genetice al ITEM (vezi infra). Programul în cauză confruntă două variante succesive ale unui text (sau tapuscrisul cu varianta finală), caută automat operațiile de rescriere (suprimare, inserare și înlocuire) și le estimează rezultatul. Acest program și-a propus să evidențieze opoziția perspectivei dinamice și procesuale a criticii genetice la estetismul comparatist al filologiei 2. În cazul nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vedere al semnificantului, deplasarea pe care o suportă îi modifică semnificatul, produce o valoare nouă și antrenează o transformare care va afecta în același timp semnificatul textului citat și pe acela al textului în care se inserează. Scrierea este o rescriere: este vorba despre a converti elemente separate și discontinue într-un tot continuu și coerent, ceea ce înseamnă că orice scriere este colaj, glosă, citat și comentariu consideră A. Compagnon. Sub formă programatică, mai întâi, în Introducere în arhitext (Paris, [1979
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la acest nivel al devenirii ideilor în eșafodajul avantextului, iar în final, 4. încorporarea lor în operă ochiul criticului trasează drumul exogenezei unei viziuni constelate ideatic. În primă etapă, intertextualitatea este cea care favorizează creionarea acestui drum. Însă în stadiul rescrierilor aceleiași cugetări în bruioane, precum și la trecerea de la însemnările fragmentare la operă, se produce interiorizarea hipotextului care poate merge până la identificare cristalizare ce decurge dintr-un proces intim (personajul eminescian descrie cum se "coc" în timp ideile primite din afară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a încerca t-o indentificând pentru o singură operă douăsprezece trasee posibile care duceau către deznodământ, excipit în care romancierul a ales, de fapt, să nu concluzioneze. Un exemplu de practică scriitoricească prin care se indică vizibil drumul endogenezei este rescrierea documentelor. În ceea ce îl privește pe Eminescu, avem mărturii de la prietenul său Slavici și de la alții despre câtă hârtie consuma și căt de perfecționist era. O genetică ce tinde spre a fi completă trebuie să se fundamenteze, consideră R. Debray
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate vorbi despre consecința unei dispersări. Dimpotrivă, mitul nu încetează să adune sens prin utilizarea succesivă, asigurându-și, dincolo de variațiunile detaliilor, fixarea caracteristicilor lui perene. Din acest motiv, consideră autoarea lucrării, reluarea mitului se asociază unei memorii vagi și delocalizate. Rescrierea mitului nu presupune repetarea narațiunii pe care o cuprinde; el povestește și istoria propriei istorii, ceea ce reprezintă, de asemenea, o funcție a intertextualității. Transformarea îi asigură mitului supraviețuirea și trecerea continuă. Nici studiu al influențelor, nici simplă identificare a hipotextului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de această lume rapidă și ofertantă, opera literară trebuie să-și schimbe natura, "să se distrugă și să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
repetării. Contrar ideii că esența operei trebuie căutată în originalitatea ei, teoriile literare ale secolului XX nu au încetat să repete că textele noi se fac din vechi (du neuf avec du vieux), că scrierea nu este niciodată altceva decât rescriere (ibidem, 25). În volumul colectiv Intertextualité, interdiscursivité et intermédialité (2009), care abordează intertextualitatea din perspectivă intersemiotică, André Gervais (Université du Québec à Rimouski) consideră că orice text ar fi un citat mai mult sau mai puțin exact, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
instaurat sacrul nu se anulează. Christophe Cusset este de părere că viziunea lui G. Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. "Autorul care, scriind, se raportează la un text anterior, face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită".49 Ne despărțim de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]