1,533 matches
-
d’aia roșie, cu Nea Nelu) și, ai naibii, ucrainenii ne iau sturionu și petrolu’...Și ei?!... Ei, în loc să pună mâna pe rame și să-i înghesuie pe toți „ăștia” în năvoade...ei... ...în fine, i-am găsit pe toți resemnați într-un birt de patru mese. Stăteau nemișcați (de mii de ani pe aceste meleaguri, ar zice poetul) câte unu, maxim doi, la masă. Erau la fel de tăcuți,ca pe canale când te duc să vezi pelicanii. Unu’Mutu’, gâjâit ca
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
să fie și de sute de ani. Eu cred că nu putem exclude nici această perspectivă mult mai largă, cultural antropologică, după cum nu putem să ne lăsăm nici de-a lungul ei, ca într-un flux, și să închidem ochii, resemnându-ne. Germania este un stat puternic, în comparație cu Franța și Belgia. Ar putea fi aceasta o altă explicație? E vorba și de gradul de mulțumire și de coerență social-economică a acestor țări, care nu mai este același. Belgia este o țară
„România este, alături de Polonia, în flancul de sud est al Europei, țara cea mai puternică și mai stabilă astăzi” () [Corola-blog/BlogPost/337853_a_339182]
-
în perioada Târgului de Crăciun, în zilele de 16, 17 și 18 decembrie, cu trei piese. Comedia „Revanșa“ (16 decembrie) arată publicului cum se poate râde și atunci când nu e nimic de râs și că important este să nu te resemnezi, oricât de tristă ar fi situația ivita. Comedia „Cum vă place“ (17 decembrie) rămâne în istoria dramaturgiei universale un reper prin broderiile lingvistice ce reflectă candoarea dialogurilor dintre îndrăgostiți și frumusețea meditațiilor despre condiția omului. Atent la mesajul piesei ce
Piatra Neamt, oraș de poveste [Corola-blog/BlogPost/100643_a_101935]
-
și simți, apoi încet desluși, sunetele care veneau dinspre vioara aceea de plastic. Dori să se rupă din visul acela monstruos, care-i prevestea sfârșitul. Dar, de ce să dispară și apoi de ce să nu cânte și ea? De ce să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască? De ce să nu învăluie sunetele perfecte ale unei viori de plastic cu armoniile celeste ale unei viori autentice? Brusc, vioara de lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Anotimp > SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 634 din 25 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Trăim mai abitir seisme Decât în vremile primare Se umple lumea de neologisme Și limba romilor, dispare S-a resemnat Veneția din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele ca dintr-un sac Și nu știm ce ne-aduce viitorul Suntem de stele mai aproape Dar și mocirla e cu noi În care vin să ne îngroape Străini cu
SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343850_a_345179]
-
auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu Iele. Mă resemnez că-i efemeră a Lumii existență și mă tot bucur an de an de-a Toamnei chintesență. Referință Bibliografică: Frunzele toamnei / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 631, Anul II, 22 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
FRUNZELE TOAMNEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343839_a_345168]
-
Oamenii lipsiți de credință au găsit un bun prilej de a învinovăți reprezentanții Bisericii și a deturna sensul morții și al suferinței, a lovi în credința oamenilor, a dori numai și numai defăimarea și răzbunarea. Nu este posibil a ne resemna și a crede că nimeni nu ne aude, că nimeni nu are în vedere acest furnicar al universului și că suntem înconjurați de singurătate. Cui îi vom vorbi despre copiii a căror suflete au plecat în câteva clipe de pe acest
CU ADEVĂRAT ZGUDUITOR! SĂ NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE LOR! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342842_a_344171]
-
trecutu-ndepărtat îmi pare un vis estompat. Să te urmez n-aș fi putut, aveam o fiică de crescut. Să joci la loterie-nvață când nimeni nu te mai răsfață. Deci, fă hazardul, circumstanța, să-ncline ușurel balanța. M-am resemnat, însă e greu, o știe doar sufletul meu. De aceea, voi - amicii mei, să nu rămâneți singurei. Copiii-și trăiesc viața lor, dați frâu liber viselor! SPERANȚA N-am să mor de întristare, o să-mi fie bine! Am să iau
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
cu cruzime în ultima răscruce al cărei labirint m-a biruit. Îngenuncheat în rugă sufletul meu șoptea cuvinte izvorâte chiar din sânge. Dorea să nu se vadă că-n al lui sine plânge în timp ce corbul urii croncănea. Dar când mă resemnasem, am auzit un corn din care cânta trist melancolia și a vibrat deodată în mine poezia cerându-mi ca la ea să mă întorn. Mi-am părăsit mârțoaga și-am luat un cal vânjos spre a zbura cu dânsul printre
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]
-
corabie, sperând să ajungă în America. Naratorul înlănțuiește întâmplări menite să evidențieze că, din cauza celor care se ascundeau pe vapoare, neavând acte de identitate, controalele din porturi făceau viața grea întregului echipaj. „Un bănuț cafeniu” creionează portretul moral al naratorului, resemnat după încheierea tristă a unei povești de iubire. Acest autoportret se completează pe tot parcursul cărții, de fiecare dată când punctează anumite observații de finețe: „sunt obișnuit să văd în ezitările femeilor nu doar o dovadă de feminitate, ci și
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
Că nu las nimănuia moștenire Un suflet greu de ură și iubire Bănuitor și trist și-nfrigurat. Am închinat iubirii trecătoare Sclipiri de suflet și scântei de rîme - Însângerate jerbe funerare Pe un mormânt în care nu e nime... M-am resemnat; atît a fost să fie. Mă uit cum cade soarele-n apus Și-aștept răspunsuri care n-or să vie La întrebări pe care nu le-am pus. Referință Bibliografica: Lumini și umbre/ Duda vi ućala - Otilia Cazimir / Daniel Samuel
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
băiete, crezi că-i așa de bine să fii militar, să fii tot timpul sub ordine? Eu am fost la armată, nu știam cum să scap mai repede de-acolo! Vrei toată viața să fii sub comanda altora? M-am resemnat. Mi-am văzut mai departe de liceul nostru cel amărât, în hainele noastre sărăcăcioase, cu ghiozdanul spart și adidași ca vai de capul lor. Vreo doi băieți din comună chiar reușiră la Liceul Militar. Nu povesteau lucruri prea roze de-
SERBAREA LICEULUI MILITAR LA MOLDOVIŢA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344200_a_345529]
-
Aici cu referire la Hristos]. Dacă îmi aduc aminte la ce perora bunica de supărare cred că nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de blestem, la acea vârstă centenară. Până la urmă, tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca, care ne dădea laptele de zi cu zi nouă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
ai preschimbat în gheață,/ Pierzându-ți din dorință și putere./ Ai mai simți figura zâmbăreață?// Tu-n lăcomie, eu doar în durere./ Privesc spre tine, neînsuflețită:/ Zâmbești, iar eu surâd îmbătrânită.“ (Iubire pierdută) Nu o dată ne întrebăm, fără a ne resemna: „De unde-atâtea lacrimi să mai cadă?/ De unde-atâția ochi să-i mai deschid?/ De ce să râd la zâmbetu-ți perfid?/ De ce o mână-i rece, alta caldă?” conștientizând că „Mi-ascunzi nimicuri, după care-oi plânge,/ Dar n-ai de unde știi
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
Fumatul este dăunător sănătății! Poate că tocmai lucrurile care țin de natura evidenței, sunt mai greu de primit. - Da, fumatul poate că este dăunător pentru alții, dar pentru mine, nu. Și când își dau seama că este prea târziu, se resemnează și îngenunchează în fața acestei metehne la modă. Și am făcut legătura cu învățătura care spune că prin ceea ce greșește un om, prin aceea se și pedepsește. Fumătorul este acela care își programează singur boala, suferințele și chiar durata vieții. Cu
DORIŢI O ŢIGARĂ? de ION UNTARU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343627_a_344956]
-
meu unicorn/ gem caisele de irepetabila povară mă tem mă tot tem că donquijote o să moară într-o magică zi de septembrie iar el calul acela înțelept o să-mi moară cu ochii deschiși mirosind iarba de mare amară calul se resemna să fie potcovit coama lui împletită cu zece funde striga să nu mă tai sunt cal de povară la abator toți măcelarii miros a minciuni sau a boală între noi caii aleargă ultima cursă nu există final învingătorul sigur se
ZECE FUNDE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340154_a_341483]
-
ceru permisiunea să-l ia cu ea . - Mergem să împărțim medicamentele, cred că vrei să-ți vezi bolnăviorii, nu? Asistentele știau de dragostea doctorului pentru Laura, au încercat multe să-i sucească capul, dar nu au reușit, așa că s-au resemnat, iar acum încercau să-l ajute. Bucuros nevoie mare, Ionuț ieși în fugă din rezervă, iar cei doi rămaseră singuri. - Acum spune-mi și mie ce s-a întâmplat, văd că ești dată peste cap, dar, orice ar fi, soluții
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
zburdă fericit spiritul copilului regăsit. Uneori, când simt că îmi ajunge cuțitul la os metaforic vorbind, când mă apucă disperarea și năbădăii pe viața asta aiurită, ale cărei meandre îmi vine tare greu să le mai înțeleg și să mă resemnez în fața lor, îmi înving frustrarea contopindu-mă cu el. De acum e mereu portița deschisă către lumea visurilor mele și o pornesc în călătorie traversând tuneluri spațio-temporale într-o clipire de ochi, prin hățișurile misteriosului univers paralel. Nu am încă
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
nici nu apuc să îl simt. E și nu mai e! Simplu! Mi-e sete de vise frumoase, de planuri pentru viitor, dar mi-e frică de miimea de secundă ce se apropie. Voi fi sau nu! Simplu! M-am resemnat în clipa efemeră. Și e noapte... de o inconsecventă culoare. Blue Mireille, 05.09.2015 Referință Bibliografică: Culoarea nopții / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Stancu
CULOAREA NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377459_a_378788]
-
atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate Referință Bibliografică: te-am căutat nebun / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de
TE-AM CĂUTAT NEBUN de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377691_a_379020]
-
pentru tot ce trebuia cumpărat pentru Ionuț. Găsi o pereche de pantofi eleganți, stăteau minunat pe piciorul ei, avea un corp de invidiat. Renunță la o pereche de balerini care îi făceau cu ochiul, ar fi rămas fără bani, se resemnă, o să-i cumpere cu altă ocazie. Ieșiră din magazin, tocmai când Gabi îi căuta. Ionuț privea încântat la vitrinele atrăgătoare și întreba, așa cum îi era obiceiul, ce reprezintă una sau alta din ceea ce îi atrăgea în mod special privirea. La
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
tristețea rece nu-i cuprinde, Chiar când ajung, în codru, seculari. Noi nu suntem la fel în fața sorții, Ne clătinăm în vânt, pierduți pe drum, Durerea n-o oprim în fața porții Iar toamna ne îmbracă-n foi de fum. Și resemnați de suflul crud al morții, Ne prăbușim în noapte și în scrum. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: GHINDĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile
GHINDĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378654_a_379983]
-
încercării prag, Te așteaptă tristă în noapte, cu lacrima-i curgând, Sperând să îi porți iubirea, în inimă cu drag. Eu nu pot să las tristețea în nopțile ce vin Și un vers de poezie cu lacrima-l aștern. Mă resemnez,dar tainic mai scap câte un suspin, E a dragostei durere ,ce trece în etern. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: UN CAVALER ÎN NOAPTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor
UN CAVALER ÎN NOAPTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378958_a_380287]
-
mine a predominat coordonarea copulativă: am „și” băieți, „și” fete, și-s câte o pereche. Și multe altele...” Cu umorul său caracterisic încheie astfel:” În rest, terorist ocazional de metafore, consumator de cuvinte concretizate în cărți pe care m-am resemnat, pentru că mă visam celebru”. Uneori folosește proză rimată. Vorbind despre persecuția sa politică, ne spune cu haz că a fost : „comunist cu dosar la băieții cu „stele”, foarte „dragi” inimii mele!” Ajuns la anii senectuții, îl găsim pe omul și
CONVORBIRI (IN)DISCRETE: CONSTANTIN T. CIUBOTARU – NICOLAE DINA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378981_a_380310]
-
întâlnită în legende ?! Nu își dădea seama... Privea gândindu-se la unele păreri care au circulat despre daci și despre Sfinx. Mai întinse mâna cu irizațiile parcă lipite de ea, spre peretele misterios întâmpinând aceeași rezistență, flască, dar de netrecut, resemnându-se. Gândea că va reveni cu însoțitori, pentru a găsi o explicație și se liniști pentru moment. Drumul făcea o curbă la stânga iar după ceva timp, cotea spre dreapta . Oare era sub Geamiile Turcești sau ...Ce să facă ?! Sfera aștepta
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]