2,221 matches
-
a existenței o întâlnim în poeme precum „Micul univers” (spre a da doar un singur exemplu!). Citindu-l pe G.R. sufletul tău se delectează cu grandoare și tristețe, cu joc și evoluție, cu dragoste și izbândă, cu vis și cu resemnare...Și asta - echlibrat, esențial și frumos. Numai o astfel de magnitudine a gândirii și sensibilității, îl poate face pe poet să treacă cu bine printr-o lume de seisme și nimicnicii. Numai privindu-le senin, din perspectiva unui cosmos bun
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
vine și gol apoi în lut se-ntoarnă oricât ar fi de sus pe val... Români, e ceasul deșteptării cum imnul nostru ne-o tot spune! Nu v-amăgiți cu vreo schimbare care-i nutrită de răbdare, c-atunci se-avântă resemnarea cu sporul ei de-amărăciune. Priviți Balcanii cum se mișcă prin turci, bulgari și grecotei, deși ai lor sunt mult în urmă de-ai noștri guvernanți mișei, care se știe foarte bine că miliarde au păpat, ca România cu creanțe
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
Stihuri > Momente > AM CREZUT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am crezut că pot închide În ungherele din suflet, Câmpul macilor în floare Și-ale Verii mele umblet... Am crezut că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
și că deconectarea repetată de la fiorul artistic (deja indus încă de la primul vers rostit) ar fi afectat, în întregul său, demersul actoricesc. Intonațiile Artistei Emerite, de o amplitudine largă, de la piano la fortissimo, de la liniștea lăuntrică la răscolitorul dramatism, de la resemnare la revoltă, într-o corelare ideală cu textele poetice, și limbajul nonverbal al artistei, atât de flexibil, de nuanțat m-au determinat să-mi redefinesc reprezentarea proprie asupra poeziei și artei dramatice. Nu întâmplător, am tras eu concluzia, muzele conlucrează
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
securea de război. Uruitul amenințător al tractorului reîncepu mai abitir. Simțeam cum mi se scurtează și mie zilele odată cu cele ale pinului centenar. L-au zgâlțâit, l-au împins în toate direcțiile, dar el primea loviturile cu un soi de resemnare mândră, parcă-și accepta sfârșitul pe care îl dorea în picioare. Când cerul s-a îndoliat, în prag de seară, cu un șuierat zeflemitor, cu un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
ce dă titlul albumului, vorbind apoi despre conceptul său, precum și despre atmosfera propusă de fiecare piesă, care este o poveste despre cum să fii împăcat cu sine, cum să descoperi fiecare stare ascunsă ce iese acum la iveală, despre bucurie, resemnare, celebrarea Nașterii Mântuitorului ori naționalism. Albumul „Din lumina unui Crăciun” aduce cu sine ceea ce numim simplitate. Un motiv pentru a ne opri din goana după adevăruri imaginare, din lupta demonstrativă la care ne supune viața și de a asculta, cu
ANTENA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362516_a_363845]
-
manifestat bucuria și recunoștința în fața Sinodului arhieresc ce-l primea ca tânăr ierarh ridicat în rang și har, punându-și următoarea întrebare: „...Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară și chiar la primirea de lovituri și scuipări pentru învățătura Evangheliei?... Căci de o încoronare cu spini și de întinsul mâinilor pe cruce... e prea greu să mai vorbim noi, muritorii de astăzi!...” Dar destinul
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
speranță, decembrie cu frig și suferință, decembrie în cârji de umilință, decembrie lipsit de importanță, decembrie mormânt de conștiință, decembrie celulă și instanță, decembrie ajuns o simplă zdreanță, decembrie prisos de neputință, decembrie cu lacrimi și mâhnire, decembrie ucis de resemnare, decembrie care s-a vrut iubire, decembrie ajuns un oarecare, decembrie, decembrie... Când oare decembrie va fi și izbăvire?!... Anatol Covali Referință Bibliografică: Decembrie / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de
DECEMBRIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361055_a_362384]
-
dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice dureri, făr’de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas: Fugit... Irreparabile...Tempus! Iar dacă toate drumurile duc la Roma, negreșit Al zilelor cărări petrec încet, supus În zări întretăiate, păsări ce apusul l-au topit În anticele stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele... și
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEANĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Seamănă zgură, culege aur, fă-ți din colibă mândru castel, nu fi doar meșter, schimbă-te-n faur, iar resemnarea transformă-o-n țel. Norii alungă-i, stai în azururi, plânsul să-ți fie un zâmbet cald, trăiește clipa ca pe-un de-a pururi, și fă din lacrimi câte-un smarald. Mersul tău șchioapăt pune-l să zboare, croiește
GEANĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361064_a_362393]
-
dar nici ultima. Duceam o viață liniștită și păream a fi ajuns la acel liman în care orice nemulțumire nu se mai manifesta știind prea bine că nu ar fi dus la nici un rezultat, contradicțiile și împotrivirile fiind prea mari. Resemnare! Poate doar ar mai aduce cuvinte, poate rezolvări, altele decât cea găsită pentru moment. Nu renunțam nici unul la idea despărțirii cea care-și făcuse cuib cu mulți ani în urmă și nu din vina noastră. Se pare că nu am
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
sunete sunt proprii evoluției sale în timp. Pronunția cuvintelor este un rezultat al culturii acelei entități, la perioada de timp istoric când și-a creat-o, și reprezintă trăsăturile specifice ale caracterului, ale puterii de evoluție rapidă dar și de resemnarea în neputință. Studiul limbii unui popor a însemnat, întotdeauna, noi descoperiri științifice în domeniul caracterologic al acelei entități, un domeniu utilizabil de cercetare antropologică. În continuarea studiului vom da exemple de discursuri, ale unor personalități politice, din timpul istoric al
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
din edemul pulmonar. Evaluez alte opțiuni. Iau tensiunea. Măresc ritmul perfuziei de Nitroglicerină. Cavalerul fără umbră, cu sabia de ceață în spinare, își rotește privirea. Plecați, voi, cavaleri fără chip, cu sabia pe ceață călcând... Chipul bătrânului arată durere și resemnare. Dode a murit singur. Dode are acum aripi de ceață. Pe mormântul lui cresc crizanteme albe. Dode nu mai poate să spună nimic. A plouat aspru, răscolind pământul, la înmormântarea lui. N-am fost acolo. L-am văzut ultima dată
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de un an pentru ca imaginea marelui dispărut să renască, revelatoare și pentru veșnicie, în amintire. Nu am venit să plângem, nici să preamărim ci să afirmăm legătura indestructibilă a dragostei dintre noi și Episcopul
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
Din trupurile noastre nude pornesc cărări iar din iubiri cad ziduri în regiunile opace ale gândirii febrilitate sub fragede amprente ale extazului cu temeritate stăpâni ai propriilor gânduri se nasc griji ireversibile trup minte suflet nemurire flamanzii iubirii umbriți de resemnare corodau gânduri lipsiți de candoare se regăseau în iubiri temporare amorul amăgitor va aglutina aroganța în deriziunea momentului într-un peisaj cotidian Referință Bibliografică: Din trupurile noastre nude / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18
DIN TRUPURILE NOASTRE NUDE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364170_a_365499]
-
pe Tudor, era scrisă, într-adevăr, de fiul lui, Dorin Cristache, tatăl Mariei. Pictorul nu s-a îndoit nicio clipă că ar fi un fals. Era destăinuirea unui sinucigaș ce impregnaseră acolo momentele de furie, de rătăcire, de revoltă, de resemnare... Mult timp după aceea, Tudor s-a închis în el. Apoi i-a venit ideea de a se retrage din lumea artei și de a marca într-un mod elegant acest eveniment. Tot atunci m-a rugat să-i scriu
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
Autorului Nu, viața nu-i o clipă din povești Și nici vreun basm, pamântul, nu-l colindă. Cu fiecare clipă ce-o traiești Privește-n viața ta ca-ntr-o oglindă. Să nu te-apleci, când clipele te dor, In resemnări... c-așa ți-a fost destinul. Destinele se schimbă, nu ușor, Dar nici prea greu, cât să suporți veninul. Sunt prea puține clipe de trăit... Și clipa vieții mult prea sfântă este. Dacă iubirea-n tine-a ațipit, Trezește-o
AM TRĂIT ÎN BLÂNDEŢEA IUBIRII ! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364222_a_365551]
-
rezistența și farmecul. Ținuturile deluroase, viile, văile rupte de ape, munții, plaiurile și muncelele, câmpiile, cei iubiți, și cei neiubiți, cei frumoși și cei nefrumoși, cei îndurerați și cei neîndurerați își află în cântecele Anamariei glasul inimii, alinarea, avântul, aspirația, resemnarea, speranța... Anamaria Botezatu cântă fiecăruia, dar cântă și familiei sale, și își cântă și sieși. Odată și odată va celebra o viață de cântec! Având azi alături un soț și un fiu de trei ani, are brațe de îmbrățișat pentru
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
firesc, anotimpurile - după iarna albă, după verdele-verde, între dureri și senin, pe care le va trece senină, depășind încercările, cu gândul că doar durerile, trecătoare, vor rămâne singure. La o asemenea înțelepciune ajungi după lungi meditații. O oarecare oboseală și resemnare răzbate totuși din cuvinte, din tăcerile grăitoare, din pauzele dintre cuvinte. Umbra poetei - albastră - nu aleargă, ci alunecă alene. Gândul mai e încă măcinat de o dragoste verde. E nevoie de un răgaz, pentru a o putea lua, de fiecare
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
întindea de pe la Stockholm până la Atena, de la Marea Caspică până în Elveția. Să încercăm să revenim ca popor la poziția de demnitate a dacilor reprezentați prin sculpturile din Antichitate! Se poate asta! Pornind de la legenda Mioriței și, implicit, de la filozofia ei de resemnare împăcată, am întreprins cercetări. Povestea aceasta pastorală este legată de niște rituri de păstorit care, de fapt, se întâlnesc în toate civilizațiile. Ce nu-mi place mie la varianta românească este că oaia îi spune degeaba ciobanului că-l paște
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
adevărate poeme în proză în care metafora joacă rolul de conciliator între pulsiunile tumultoase ale existenței noastre și viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declarațiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
Totul din ce citeam mi se părea de o actualitate uluitoare, fantastică. Aș fi rămas la o înțelegere mediocră a Evangheliilor dacă experiența captivității nu mi-ar fi revelat adevărata semnificație a mesajului lor, care nu e de renunțare și resemnare (cum mi-ar fi putut apărea-și nu numai mie-la o lectură în condițiile unei vieți banale și confortabile), ci de luptă și îndrăzneală, atunci când îl receptezi în condițiile dramatice ale unei confruntări pe viață și pe moarte cu cei
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
e, dacă nu e - nu e!” (filozof bulgar). Viața, e drept, are zarafii ei. Și Gianina Corondan le-o fi dat lor dobânzi, dar biografia sa spune că împlinirile nu îi sunt întâmplare, iar pierderile n-au atras-o în resemnare. Voise în copilărie să devină taxatoare pe autobuz, profesie avantajoasă în perceperea ei de atunci, pentru motivul că ar fi ocupat întotdeauna un loc și ar fi legat o prietenie cu șoferul, iar ca bonus ar fi putut să coboare
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
această lume, care poate fi nu numai un amplu semn de exclamare, ci ne poate și schimba. Dacă o cunoaștem. Dacă o vom cunoaște în profunzimea și splendoarea ei întreagă. Ne poate schimba! In bine. In frumos. Cu înțelegere, cu resemnare și răscoală. Cafea bună! Printre rafturi de cărți, picturi, amintiri ce nu le știu și, într-o aparte - o colecție de linguri din lemn... Lidia Elron, zâmbet și inteligență, măsură și bun simț, eleganță și dezinvoltură, energie și fapte, dinamică
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înțeles și autocunoaștere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă bine Ce-i viața
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]