634 matches
-
forma unui turn lanternă, care apare în toată lumea mediteraneană de est. Această clădire are un coș central care formează în exterior un turn și care se ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vălul său de cânt,/ darul Cerului". (Ca într-o zi de sărbătoare). Dar mâna trebuie să fie curată. Pentru Hölderlin, poetizarea infinitului din afară de către infinitul spiritual lăuntric este destinarea oricărei poezii: "spirit infinit în viața infinită". În vremi de restriște a poeziei, când este alungată din viață, Frumusețea își află refugiul pe crestele spiritului, de unde se întoarce pentru a reîntemeia poetic viața omenească. Altitudinea cosmică a gândirii poetice hölderliniene merge până la a confunda pe Dumnezeu cu starea poetică; Această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din haosul malefic actual nu va fi opera hazardului. Va fi consecința firească a revoltei armoniei universale și a nobleței spiritului de a reinstitui "maiestatea sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată care își bate joc de filozofie" (Jean Domenach). Molima permisivității nezăgăzuite antietică și antirațională în cultură și în viața de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a energiilor spirituale. Energiile emanate de creațiile poetice, care sunt dintre cele mai subtile, nu știm unde, când și sub ce formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în fund de chaos", cum scria Eminescu. Preluând de la Hölderlin ideea: "Ceea ce durează, poeții întemeiază" Martin Heidegger afirmă că de abia prin Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fel nu poate să se călăuzească după ceea ce constată în vremurile de liniște, când cetățenii au nevoie de stat; căci fiecare aleargă, fiecare făgăduiește și fiecare este gata să moară pentru stat atunci când moartea este departe, dar în momente de restriște, când statul are nevoie de cetățeni, el găsește prea puțini care să vrea să-l slujească. Și experiența de acest fel este cu atât mai primejdioasă, cu cât nu o poți face decât o singură dată. Deci, un principe înțelept
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
copilăria mea săracă, mă epata cu luxul ei. Acum era delabrată și murdară. Omobilă relativ nouă, dar ieftină o Înlocuise pe cea veche. Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură... —...acest Cristian trebuie să fie un bătrân celibatar, plin de ticuri... I-o spune râzând, fără ranchiună. E generoasă, pentru că e fericită. A ajuns la doi pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima vai de capu’ vostru și cum am tranșat jumătatea de porcotanie cu două cuțite de pâine, un bisturiu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru Macedon. PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
clipa aceea, afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele mai lungi linii de tramvai. Chiar și atunci, din nostalgie, el ținea la animalele de curte din vremurile de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ridica în picioare ca apoi să-și plimbe pașii prin adăpost, își trimite privirea spre Uran adresându-se: -Despre ce lucruri ai a-mi împărtăși viteazule Uran ?. -Slavă ție, Zeiță! Primește, rogu-te, prea umilul tău pământean, la vreme de restriște. -Ai încuviințarea mea, viteazule Uran. Dar ce vânt te aduce? insista cu întrebarea zeița. -Vreme de cumpănă, Zeiță, răspunse Uran cu îngrijorare. -Am știrea de la răspândaci, viteazule. -Atunci ce mă sfătuiește Luminăția ta? a întrebat Uran. -Ce te sfătuiesc ? Să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cea mai de preț, în île du jardin, în catacombele secrete ale bisericuței-marii-tale-speranțe, unde se roagă la marea sărbătoare veverițele-călugăr. nouă în al doilea loc: nu știi dacă vei mai putea strânge avere ca până acum, pot veni vremuri de restriște, umpli vagoanele tale cu multe pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, cu o sumedenie de carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, cu ulcioare de lăptișor de matcă al albinelor superpolenizatoare, cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ta, tu nu te arăți, nu te lauzi, tu doar muncești ca o furnică albă de dimineața până seara și compui cântece pentru prințul tău mult așteptat. vecinii te laudă în vremuri de prosperitate și te atacă în vremuri de restriște, tăcerea e ca lăptișorul de matcă pentru tine. șase în al cincilea loc: nu ești câtuși de puțin arogantă, deși ai strâns avere, arzi un fir de papură albă în seara aceasta ca să-nțelegi că focul poate mistui avuția ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni astă seară aici. În timp ce analiza cuvintele lui Hideyoshi, Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și cruță oamenii îi va putea folosi în vremuri de restriște.“ Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie, iar vasalii săi se adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale luării în robie. Peste secole, au rămas sintagmele: „...că nu vin tătarii!” ca și “mai încet că nu dau turcii!”, cristale de istorie vitregă rămase în circuitul lingvistic românesc. Numai Dimitrie Cantemir, după lupta de la Stănilești, 1711, în retragere
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
credincioși și-au plecat genunchii, așezând la iconostase o rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex monahal din chinovia mai sus amintită are aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri au adăpostit în vremuri de restriște mulțime de oameni ce găseau aici scăpare de iataganul cel rece și greu al cotropitorilor. Multe lacrimi, multe taine ar șopti aceste ziduri pentru inimile aplecate să le asculte. Locul are o frumusețe aparte prezentând în orice anotimp aceeași atracție
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au părăsit lumea” și și-au închinat viața singurătății pentru a lăuda puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, dar, mai cu seamă, aceste așezăminte au slujit ca lăcașuri de mângâiere în necazuri și în dureri, pentru ca apoi, în vremurile de restriște, mănăstirile să reprezinte veritabile cetăți de apărare în fața năvălitorilor străini. Mănăstirile noastre sunt mărturii grăitoare ale unui trecut bogat în oameni cu fapte pilduitoare. Mulțimea de cărți manuscrise ce s-au mai putut păstra și se mai pot găsi prin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sensibilitatea axiologică a unor cărturari de mare prestigiu precum Mitropoliții Varlaam și Veniamin Costachi care s-au identificat cu tot ceea ce a produs mai nobil acest generos popor atât în rarele sale clipe de liniște, cât și în cumplitele sale restriști. Fie ca păstrarea și punerea în valoare a acestor admirabile relicve, prin osârdia slujitorilor mănăstirii care sunt nu numai credincioși lor și buni patrioți, să constituie un permanent izvor de îmbărbătare morală, de călire spirituală pentru toți cei ce țin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate... Un descendent mai tînăr al simbolismului moldav este Ilarie Voronca, și el expatriat mai tîrziu (după o lungă „navetă” avangardistă) în Franța. Debutul său editorial din 1923, cu volumul Restriști, arată un melancolic, puternic influențat de poezia „de sanatoriu” a lui Bacovia și Camil Baltazar, poet al tristeților provinciale, al nostalgiilor, al melancoliilor și reveriilor sentimentale în decor simbolist, și numai frenezia imagistică dezlănțuită anunță rupturile de mai tîrziu. Intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poet al tristeților provinciale, al nostalgiilor, al melancoliilor și reveriilor sentimentale în decor simbolist, și numai frenezia imagistică dezlănțuită anunță rupturile de mai tîrziu. Intrat în cercurile de avangardă, fostul Eduard Marcus („pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trepidant al „vieții veacului”, apare mult mai clar în finalul poemului în proză „Preumblare“, din 1923: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să te învăț cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi”. În spatele măștilor avangardiste, veghează singurătatea și melancolia lirică a estetului... Mai tîrziu, într-o notă din Contimporanul, an V, nr. 71, decembrie 1926, Vinea îl va prezenta pe Urmuz ca pe un „revoluționar discret și precursor ignorat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vremea noastră” (Mențiuni critice II, ed. cit., 386). „Registratorul” Perpessicius a fost, între criticii importanți din România interbelică, cel mai favorabil poeziei lui Voronca. (Un alt comentator consecvent, ceva mai rezervat însă, a fost Pompiliu Constantinescu). De la volumul de debut (Restriști, 1924) pînă la ultima carte publicată înaintea plecării definitive la Paris (Peter Schlemiell), „miliardarul de imagini” s-a bucurat de atenția constantă, exigentă și din ce în ce mai admirativă a cronicarului, care i-a recenzat și volumele de proză poetică (Act de prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a recenzat și volumele de proză poetică (Act de prezență) sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Deligiorgis, Editura Cartea Românească, București, 1985 Vinea, Ion, Venin de mai, roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971 Vinea, Ion, Opere 1, Editura Minerva, București, 1984, ediție critică și prefață de Elena Zaharia-Filipaș Vinea, Ion, Opere 2, Proza, idem, 1994 Voronca, Ilarie, Restriști, cu desene de Victor Brauner, „Rahova”, Arte grafice, București, 1923 Voronca, Ilarie, Colomba, coperta de Sonia Delaunay, portrete de Robert Delaunay, Imprimerie „Union”, Paris, 1927 Voronca, Ilarie, Ulise, cu un portret de Marc Chagall, Imprimerie „Union”, Colecția Integral, Paris, 1928
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să fiu puternic, Mi-ai dăruit din sufletu-ți frumos. Când iți roiau prin curte numai fameni, Și casa era pusă la mezat, Sub nucul cel bătrîn, neîncetat, Mă învățai iubirea ta de oameni. Când au venit și vremuri de restriște, Din coșul de nuiele lânga drum, îți urmăream prin firele de fum, Trudeala ta cu alții la horiște. Dar soarta mea ne-a despărțit devreme, Și cât de mult am plâns și mi-a fost greu! Eram de-o schioapă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]