4,965 matches
-
lăsa, apoi, să alunece pe gât, spre digestie și siestă binefăcătoare... Se trezi vorbind cu voce tare: Vântule, te-ai înfierbântat amarnic, mă inviți, cumva, la o călătorie fără întoarcere? Nu-l miră absența răspunsului, nici nu așteptase așa ceva, întrebările retorice rămân la locul lor, e bine să fie puse dar, tocmai pentru să sunt retorice, nu atrag și răspunsuri. Cel puțin nu imediat, dacă este să fim sinceri... Orice întrebare trebuie să aibă un răspuns - aceasta era o voce de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
voce tare: Vântule, te-ai înfierbântat amarnic, mă inviți, cumva, la o călătorie fără întoarcere? Nu-l miră absența răspunsului, nici nu așteptase așa ceva, întrebările retorice rămân la locul lor, e bine să fie puse dar, tocmai pentru să sunt retorice, nu atrag și răspunsuri. Cel puțin nu imediat, dacă este să fim sinceri... Orice întrebare trebuie să aibă un răspuns - aceasta era o voce de departe, din vremea în care colinda munții împreună cu alți trei prieteni, unul dintre ei, Petrișor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Cătălin Zamfir consideră în Incertitudinea (1990, p.16) că „un proces decizional este rațional dacă, utilizând o analiză logică a cunoștințelor relevante, ajunge la selectarea soluției celei mai bune”. Dar ce este cea mai bună decizie? Deși pare o întrebare retorică, răspunsul nu este așa de simplu. Putem găsi o soluție la o problemă organizațională, care pare ideală până când aflăm că există alta, mai bună; până să se inventeze avionul, traversarea oceanelor cu vaporul părea soluția ideală. O soluție pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
nu mi se băga pe sub ușă și pe geam gunoiul sonor al unei subculturi a furtului, a șmecheriei și-a jegului mental, mai bine cunoscută sub numele de text de manea? Pe mine cine mă apără de ea?", se întreba retoric Mîndruță.
Lucian Mîndruță, atac dur la adresa discotecilor de pe litoral by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72014_a_73339]
-
cu Zeppelinul, savantul și tânăra lui secretară n-ar fi fost însoțiți de la o distanță proteguitoare de doi agenți ai guvernului german. Presupusa eficiență marțială a acestora n-are ocazia să se manifeste. Discursul lui Flamm e impecabil din perspectivă retorică, în așa fel încât furia auditorilor e totdeauna ținută sub control. Va să zică, anunță el calm, falimentul Loteriei Franceze ar putea fi provocat de o simplă repartizare diferită a câștigurilor. Sume sensibil mai mici ar reveni unui număr de câștigători sensibil
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
a cărții, calitatea de "scriitor scos din uz". Despre adecvarea ambelor sintagme nu voi discuta aici; este dreptul inalienabil al autorului de a-și defini cum crede scrierile, ca și poziția în raport cu cititorii. Să nu uităm totuși că, în arsenalul retoric, mai există și antifraza... Culegerea din 1967 apăruse la Editura pentru literatură într-un tiraj din 7140 de exemplare. Noua ediție are 500 de exemplare, din care 100 hors commerce. Comentariile, cum s-ar zice, sînt de prisos. Sporind cuprinsul
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
de ce mă urgisești, Karl, Karl, Karlie?..." (I, 31). Ceea ce părea o glumă involuntară are consecințe neașteptate, stârnește valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a lui Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
a fișierelor de date care pot fi transferate dintr-un cadru fizic în altul. În al doilea rînd, mintea umană deține amintiri false despre evenimente care nu s-au întîmplat niciodată, dar care par reale; spre exemplu, teoreticiana se întreabă retoric dacă ordinatorul ar putea să învețe ce este deziluzia. În al treilea rînd, Ťproblematica subconștientuluiť trebuie avută în vedere, întrucît o simplă mașină nu poate ști care dintre amintirile unei minți umane se presupune a fi conștiente și care ar
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
din nou, în ultimele zile, în prezentarea știrilor despre ninsoare. Nevoia de spectacol, de senzațional, s-a manifestat în scenariile narative cu grad mare de emoționalitate (copii blocați în autobuz, bătrîni închiși în case, bolnavi imobilizați în ambulanțe etc.); orientarea retorică a textelor a vizat, ca de obicei, răfuieli politice interne (cu primarii sau miniștrii care nu grăbesc deszăpezirea) ori externe (cu pericolul bulgar!). În plan ideologic, dincolo de unele poziții utile și justificate (vigilența față de administrația publică, formarea unei conștiințe civice
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
ce au remarcat aceasta. Legăturile mele cu scriitorul născut în Făcăieni-Ialomița, lînga Dunăre, vor continua și de acum încolo, căci m-am apucat, de ceva vreme, să-i cercetez mai temeinic opera și viața. Voi răspunde, pe scurt și tot retoric, întrebării dumneavoastră: nu știu ce-aș fi fost fără Ștefan Bănulescu." O tehnică a îmbogățirii rapide, indiferent de contextul istoric dat și de regimul politic mai greu sau mai ușor de suportat...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
pentru finanțarea de la AFCN. Ce-are a face ministrul de Externe cu întârzierea colegilor noștri, care-i legătura dintre referendumul inițiat de Traian Băsescu și deadline-ul depășit de revista orădeană - numai Miron Beteg ne poate explica. Însă căutarea unor efecte retorice, bune în orice ocazie, suplinește cauzalitățile înguste, determinările logice. Vorbim despre subsidiaritate, descentralizare a deciziei, luarea viitorului în propriile mâini, dar, la o adică, tot Guvernul "asasin" (la modul caragialian) e de vină. "Demonstrația" lui Miron Beteg ne aduce aminte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd etc. În limbajul curent, sintagma prin absurd prefațează, mai ales în condiționale sau însoțind verbe de presupunere, o ipoteză neplauzibilă, aleasă doar pentru demonstrație. Desigur că e un mijloc retoric, ceea ce un vorbitor califică drept absurd nefiind în mod obiectiv la fel de imposibil pentru toată lumea: Dacă, prin absurd, informația conform căreia vânătoarea ar fi avut loc în țarc este falsă, atunci înseamnă că }iriac a organizat evenimentul pe terenul destinat fondului
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
propriul lor teren, reușind într-o zi să scrie mai bine decît ei. Textele lui, dacă vor fi trecute prin sita unei necruțătoare selecții stilistice, cu lăsarea pe dinafară a adjectivelor mustind de sirop calofil și cu renunțarea la chichițele retorice de umplutură, vor putea atinge pragul performanței estetice. Altminteri, senzația pe care o ai e că autorul se cufundă în voluptatea propriilor cuvinte, amețindu-se pe măsură ce scrie și înflăcărîndu-se cu atît mai tare cu cît amețeala sporește și mai mult
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o adevărată naivitate. Cu atât mai mult cu cât, ca volum independent și antologic, Cenotaful schimbă mizele - retorice, în primul rând - pe care le-am fi putut depista la contactul inițial cu cărțile care îl alcătuiesc. Ordinea sau echidistanța cuvintelor devin palide în fața istoriilor & poveștilor variabile ale acelorași cuvinte. Și nu e oare, pe bună dreptate, așa, dacă
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
de la acest Artur, viața nu ar fi avut nici un rost; nu că, fără ei, pantalonii ți-ar fi căzut în vine; nu că, în lipsa lor, nimeni nu ar fi avut de ce să te țină ori să te tragă. Nici o ademenire retorică, în acest caz. Nici o invitație flecară. Nici un tupeu. Ori mai știm noi ce... Ca și cum acest Arthur, stăpânul dughenei - cine știe dacă nu vreunul din cavalerii Mesei Rotunde... Dar, mă rog. Se poate orișice. Prin urmare, interesați-vă la Arthur. El
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
denotă, aș spune, acutizarea funcției poetice a descrierii. Peste tot aceasta înrudește textul cu poeticitatea spațiului, a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de multe ori potențarea acestor universuri cu aura stilistică și retorică. Cartea Mihaelei Mancaș este un reper de seamă, de la care se poate concepe o tratare universalistă a descrierii. Ca unul care a bătătorit potecile scriiturii franceze, cred că într-un tablou general aceasta poate aduce completări importante, sugerate adesea de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
are un motto al cărui tâlc face trimitere la necesitatea înțelegerii, a descoperirii ideii fecunde (și poate mai puțin a celei totale, exhaustive): "în Search of the Irish Composer..." What does it mean to be an Irish composer? - se întreabă retoric Eve O^Kelly, directoarea lui "The Contemporary Music Centre" din Dublin, totodată coordonatoarea albumului. O interogație care mărturisește preocuparea de a conștientiza și interpreta un fenomen pe cât de complex, pe atât de dinamic. Autoarea răspunde fără să se complice: it
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
cărui efect e pe cît de previzibil, pe atît de diferit: nu numai că cititorul nu se încarcă cu emoția ta, dar ajunge să simtă o respingere reactivă care sfîrșește într-o eschivă precaută. Se simte agresat printr-o insistență retorică lipsită de tact și, în consecință, întoarce pagina. Dar de ce scena actorului nu seamănă cu hîrtia scriitorului? Deoarece, în cazul scrisului, deși punctul de plecare e același ca pe scenă - emoția - , mijlocul de exprimare e altul. Cu alte cuvinte, emoția
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
cînd pentru prima oară pictorul ajunge la Paris și găsește o atmosferă publică dominată de Sartre, Maurice Thorez și de arta abstractă într-unul din momentele ei de glorie, el răspunde, într-un anumit fel, adică tot printr-o întrebare retorică, însă în mod tranșant: ,,A fost momentul să mă întreb din nou dacă întîrzierea călătoriei mele de tinerețe nu a fost o împrejurare favorabilă a destinului care m-a ajutat să fiu, în arta ce o fac, cel ce-am
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
-ți redescopăr prăfuita urmă, întruna. Solitar Să te gândești mereu la același orizont nedefinit Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Privite retrospectiv, toate aceste "reflecții" peste care toată lumea a trecut cu nonșalanță în momentul în care au fost rostite, chiar sunt în măsură să dea dureri de cap. Radu Paraschivescu împarte tematic perlele tranziției. Domeniile în care se exercită geniul retoric al "comunicatorilor" sunt: administrație, afaceri, finanțe; cultură; dragoste, sex, căsătorie, familie; filozofie și religie; fotbal; justiție și viață socială; media; muzică și texte muzicale; politică; sănătate, medicină, igienă; varii. La fel ca în cazul volumului precedent, ultima secțiune, Jos pălăria
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
cînd Paul Neagu, Horia Bernea, Marin Gherasim, Teodor Moraru, Ion Dumitriu, Vasile Gorduz, Silvia Radu etc. începuseră deja să se manifeste public, în arta românească lucrurile întraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul major al creației artistice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar apăruseră, cu vreun deceniu bun mai devreme
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
Iulia Iarca A venit timpul să ne întrebăm - nicidecum retoric - de ce Cristian Popescu, probabil cel mai important poet nouăzecist, a devenit atât de căutat în ultima vreme? Acum, când asistăm la numeroase lansări de carte, reeditări sau debuturi, când se conturează o piață vizibilă de poezie, lumea literară se gândește
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]