6,509 matches
-
trăia singură Într-o garsonieră modestă dintr-un cartier mărginaș, unde se mutase după ce vînduse apartamentul de trei camere, pentru a plăti mai puțin la Întreținere. La vîrsta deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile la rîndul ei de afecțiune, cu atît mai mult cu cît nu se putuseră exprima la vremea potrivită În direcția unei odrasle proprii, pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri Întregi de metafore, muza care a umblat cândva prin ierburile crude ale primăverii, beată de iubire, muza care i-a adormit adesea la piept ca un uriaș fluture, muza pe care Însuși scriitorul a transformat-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tihna unei asemenea sărbători; Îți era totuna dacă mâncai sau dormeai, dacă citeai sau priveai În gol. Îți amintești de copilărie, când mama ta frământa În Joia Mare aluatul de cozonaci și-l acoperea cu prosoape groase. așteptând să se reverse din lighenașul de aluminiu. Puteai trăi și fără să ciocnești ouă roșii ți-ai spus. Treizeci aprilie Am visat două ozeneuri deasupra orașului, și, din ele curgea un lichid gri care părea a fi petrol. Radioul comentează greva muncitorilor sanitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Acest om de presă a alunecat ca Într-un puț fără sfârșit În secolul al XV-lea și agentului de circulație nici că-i pasă, Își vede mai departe, cu frenezie de semafoarele din marea intersecție. Oameni și mașini se revarsă din cele șase artere, către orele amiezii, semn că ziua de lucru s-a sfârșit. De unde vin și unde se duc, se Întreabă redactorul-șef Dezideriu care n-a făcut nimic toată ziua, decât să privească nemișcat prin fereastra redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În care mă aflu. Să știi că moartea lui Kawabata m-a Îndurerat; el ar fi vrut cu adevărat să-și schimbe viața, i se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și să-mi cenzurez sinceritatea și fluxul mărturisirii. Vrea să știe tot, vrea - Doamne, cu atâta dragoste - să abată din nou către ea însăși șuvoiul vieții mele, să ne țină, pe mine și pe Georgie, în palmele ei, să-și reverse asupra noastră privirea plină de solicitudine și deplină înțelegere. Nu i-am refuzat nimic. Iar ea era în culmea fericirii. Am ajuns amândoi la concluzia că cel mai bun lucru este să plec imediat într-un scurt concediu, nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc, inexplicabil, m-am simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai tare, până la următoarul felinar ce pâlpâia. Dar, Îndată ce am ieșit din conul de lumină, Întunericul umed m-a cuprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las să mor de foame așa, fără nici un motiv? Ce vreau eu, să se uite lumea toată viața la mine ca la un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
timpului, inamicul devenea din ce în ce mai mult propriul său fecior iubit. Într-adevăr, pe durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la încheietura mâinii unei păpuși, pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care, pentru mine, are o sonoritate atât de ebraică, precum b’nai2 sau boruh 3 - benignă! Benignă! Boruh Ato Adenai 4, fă să fie benignă! Binecuvântat ești Tu Doamne, Dumnezeul Nostru, fă să fie benignă! Auzi-mă, o, Israel, și revarsă-ți mila și Domnul e Unul și cinstește pe tatăl tău și cinstește pe mama ta și-ți promit, promit, promit - numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele alea de silabe! — E-u vâ-re-au să-ă vă-ă sâ-pun bi-n-ne a-ți ve-n-nit la-a si-na-gâ-o-gă-ă. O, Doamne, o, Do-o-a-m-ne-e, dacă de-acolo, de sus, îți reverși harul asupra noastră, de ce nu ne cruți de-aci-nainte de pronunția rabinilor? De ce nu ne scutești chiar și de rabini? Știi ce, de ce nu ne scutești până și de religie, măcar în numele demnității noastre umane! Iisuse Hristoase, deja a aflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa în calitate de consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai mult sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul meu! - toate astea duc la renașterea mea! La eliberarea mea de secretele rușinoase. Mă simt atât de curat, atât de puternic și de virtuos - atât de american! Morty demarează pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici mi se trag toate inhibițiile. Dar nu mă-nțelege greșit (nici n-ai avea cum): ce e mai emoționant în timpul unui viscol, când îți scuturi încălțările de zloată la ușa din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă. — Abracadabra, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maică-mea). Timp de-o jumătate de rundă, jetul de invective curge spre bază din poziția lui de centru, iar apoi, când urmează ai lui la bătaie, se postează în boxa antrenorului de lângă baza unu și invectivele continuă să se reverse în direcție opusă - și nici una nu are nimic de-a face cu vreunul din rateurile care, la o adică, se mai produc pe teren. Dimpotrivă. Taică-meu, când nu lucrează în diminețile de duminică, vine la teren să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
robust, matur, rupt de oboseală - da, întors acasă întru resuscitare... și la cine? La soția mea și la copiii mei, la familia mea, și asta chiar acolo, în cartierul Weequahic! Mă bărbieresc și fac un duș - de pe creștet mi se revarsă șuvoaie de apă de-un maro murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]