2,299 matches
-
Electra într-un cortegiu de femei în doliu, din care tânăra se detașează prin profunzimea suferinței sale. Spusele femeilor îi confirmă ipoteza. De partea sa, Electra este angajată într-o adevărată muncă de recunoaștere din momentul în care descoperă semne revelatoare ale întoarcerii fratelui ei la mormântul lui Agamemnon: este vorba despre o șuviță de păr și de urme de pași; Oreste se lasă astfel recunoscut prin semnele pe care le lasă în urma sa. Cu toate acestea, sora sa nu-l
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
valuri”, ce conține proză scurtă cu însemnări literare ce nu puteau fi publicate în timpul defunctului sistem comunist. Cartea în sine conține mărturii din vremuri de cumpănă, demonstrând aceeași statornică împotrivire la rău, la agresiune. Iarăși reafirm că am savurat textele revelatoare, scrise în situații semnificative pentru poporul nostru. Constat identitatea de vederi și aceleași motivații de ordin politic-cetățenesc ale autorului, cu propriile mele păreri și atitudini. Ce mare greșeală am săvârșit că atunci, în acele vremuri, nu mi-am făcut timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
luate din operele diabolicilor, de exemplu că Templierii au fugit În Scoția sau că Corpus Hermeticum a ajuns la Florența În 1460, plus câteva conective cum ar fi e evident că sau aceasta dovedește că, am putea obține niște secvențe revelatoare. Pe urmă umplem golurile, sau evaluăm repetițiile drept profeții, insinuări și avertismente. În cel mai rău caz, inventăm un capitol inedit al istoriei magiei“. „Genial“, zise Belbo, „ne apucăm imediat“. „Nu, e ora șapte. Mâine“. „Eu o fac astă-seară. Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
albul“. 67 Da Rosa, nada digamos agora... (Sampayo Bruno, Os Cavaleiros do Amor, Lisboa, Guimarăes, 1960, p. 155) Când ajungi Într-o stare de suspiciune nu mai neglijezi nici o urmă. După fantasmagoriile despre arborele motor eram dispus să văd semne revelatoare În orice obiect care-mi pica În mână. Îmi păstrasem legăturile cu prietenii mei brazilieni, și În zilele acelea se ținea la Coimbra un colocviu despre cultura lusitană. Mai mult din dorința de a mă revedea decât ca omagiu adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În alertă spiritul mistic. Lăuda toate noile simboluri masonice, dar zicea că imaginea care reprezintă mai multe lucruri nu mai reprezintă nimic. Fapt care - să mă scuzați - e contrar Întregii tradiții hermetice, pentru că simbolul e cu atât mai plin, mai revelator, mai puternic, cu cât e mai ambiguu, mai fugar; altfel ce se-ntâmplă cu spiritul lui Hermes, zeul cu o mie de fețe? Iar În legătură cu templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el. Alice s-a uitat la câine. Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră urmele revelatoare. Suspectul nu avea cazier, dar avea antecedente psihiatrice. Caz rezolvat. Sau poate că nu. Imediat după ce prietenii mei au dispărut În Birmania, ziarul și-a schimbat Încă o dată povestea: „Moartea proprietarei de magazin a fost catalogată drept un accident stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
între Figurile polare jucau un rol esențial” . Așadar, teza influenței străine nu exclude deloc posibilitatea ca unele concepții cu tentă dualistă să fi fost deja prezente în acest spațiu spiritual. Cercetând în continuare vechea mitologie ariană, Eliade constată un lucru revelator pentru structura și semnificația mitului în discuție. Anume, cel care se scufundă sub chipul unui animal este însăși divinitatea supremă. Acest din urmă fapt indică un arhaism și mai pronunțat al miturilor din vechiul spațiu indian. Va socoti că „forma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uime?te prin for?a revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic, dar ?i la nivelul expresiei poetice', În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a rece a inteligen?ei absolute", ea devine simbol al cunoa? terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Lumina lunii evoc? În acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei" . Luna de?ine astfel, În contextul crea?iei eminesciene, una dintre cele mai revelatoare for?e expresive; acesteia „cerul Îi asigur? escorta comorilor sale, sfântă bog??ie a astrelor, atunci când se Înf????eaz? peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate, se proiecteaz? În multiplicitatea aparen? elor". ????ritul magic al lunii este moment al revelă? iei: astfel va descoperi Hyperion
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
R?sare luna lini?țiț ?i tremurând din ap? ?i Împle cu-ale ei scântei ????rile din crânguri". Ochiul cosmic al lunii se identific?, În acest „r???riț magic" cu ochiul impasibil ?i pur al inteligen?ei superioare, hyperoniene („ochi revelator al iluziei, ochi care vede, inteligen?? pur? care tace, dar ?tie"Ro?a Del Conte): „ Tr?ind În cercul vostru strâmt Norocul v? petrece, Ci eu În lumea mea m? simt Nemuritor ?i rece ". Alteori, r???ritul lunii marcheaz? momentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a rece a inteligen?ei absolute" , ea devine simbol al cunoa?terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care doar filozofia ?i poezia se bucur? În opera eminescian?. Privit? din aceast? perspectiv? filozofic?, luna este prin urmare „ochiul revelator al iluziei", Întruparea inteligen?ei pure care tace, dar ?ție" (că În Upani?ade). Doar magul ?i poetul sunt În poezia eminescian? „f?pturi selenare c?rora lumină lunar? le deschide o trecere c?tre realit??ile invizibile , pe care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai probabil din Grecia, dar de unde ? Într-ana din vizitele făcute la Constanța, contemplând atent această operă artistică și fiecare din motivele ornamentale utilizate, am surprins între porțiunilor de mozaic ce au rezistat veacurilor, un detaliu care s-a dovedit revelator. Într-unul din colțurile mozaicului, este reprezentat un simbol bine cunoscut, acel al două securi cu dublu tăiș încrucișate, motiv specific care, fără ezitare m-a condus la civilizația minoică, studiată de mine în anii anteriori și văzută și la
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
siguranța. În cele din urmă, nici un cod rural postrevoluționar nu a putut fi impus, nici chiar În perioada În care se adoptau coduri napoleoniene În aproape toate celelalte domenii. Din punctul de vedere al studiului nostru, istoria acestui eșec este revelatoare. Prima propunere de cod, document elaborat Între 1803 și 1807, ar fi eliminat aproape toate drepturile tradiționale (cum ar fi pășunea comună și traversarea liberă a proprietății altuia) și ar fi modificat radical relațiile de proprietate din mediul rural În virtutea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
se poată atribui o probabilitate cunoscută, a devenit un fapt ca oricare altul, În vreme ce incertitudinea (cazul În care probabilitățile fundamentale nu sunt cunoscute) rămâne În continuare În afara câmpului de acțiune al tehne-ului. „Cariera” intelectuală a riscului și a incertitudinii este revelatoare pentru multe domenii de cercetare, În care sfera analizei a fost restructurată și restrânsă pentru a se exclude elementele care nu puteau fi cuantificate și măsurate, ci doar apreciate. Mai exact, au fost elaborate tehnici de izolare și controlare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
From Theory to Practice, traducere de Mary Klopper, Monthly Review Press, New York, 1970, p. 85. O mare parte din legislația bolșevică de la Începuturi, remarcă Guérin, era legalizarea ex post facto a acțiunilor și practicilor autonome. Vezi studiul amănunțit și foarte revelator, bazat pe un material documentar bogat, realizat de Orlando Figes: Peasant Russia, Civil War: The Volga Countryside in Revolution, 1917-1921, Cambridge University Press, Cambridge, 1996. Milovan Djilas, The New Class, New York, Praeger, 1957, p. 32. Îi mulțumesc lui Peter Perdue
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Dreams, p. 243. Lenin, aproape sigur sub influența unei alteia dintre cărțile sale preferate, Orașul soarelui a lui Campanella, voia ca În tot orașul să fie ridicate sculpturi publice, care să reprezinte revoluționari și care să fie Însoțite de inscripții revelatoare: o propagandă a monumentelor. Vezi Anatoli Lunacharsky, „Lenin and Art”, International Literature, nr. 5, mai 1935, pp. 66-71. Stites, Revolutionary Dreams, p. 242. Toată această secțiune se bazează pe capitolele 2, 4 și 6 dintr-o remarcabilă carte În curs
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și "nu unul de ficțiune" ci "un roman realist". Autorul cărții e "un personaj de legătură între oameni despre care scrie", fiind simultan "și regizor, și scenograf, și reflexiv, și liric", oferindu-ne "comentarii roditoare și topind amănuntele în masa revelatoare", ca un "genealogist erudit", ca un romantic care "palpează sentimentele, cântărește meritele și radiografiază reacțiile invizibile"; el utilizează cu pricepere și metoda pe care o transformă în "instrument de portretizare și mijloc de sugestie". În același timp "distanțarea tactică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte de extremă densitate; Theodor Codreanu cuprinde aici substanța mai multor cărți, iar fervoarea asociativă dublează dificultatea lecturii. Sinteza este, în sine, revelatoare, fiecare capitol este plin de idei și observații de finețe. Discutabile sunt, însă, referințele științifice sau exagerările privind prioritatea lui Eminescu în unele probleme extra-poetice; apetitul asociativ șochează până și un lector antitradiționalist. Nu este vorba atât de afirmații de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că se putea o mai potrivită definire a criticii pe care o asumă Theodor Codreanu decât aceea formulată de autorul însuși, care, pe traseul câtorva sute de pagini, citește scriitorii români din perspectiva mitului lui Narcis și Echo. Rezultatele sunt revelatoare. În Dimitrie Bolintineanu, criticul descoperă un precursor al publicisticii eminesciene. Nuanțările valorice sunt persuasive: "...Bolintineanu nu atinge geniul stilistic al publicisticii eminesciene și nu are o viziune asupra lumii de anvergură și coerența urmașului său. Însă poziția onestă, profund patriotică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
individualități, a unei particularități pregnant naționale, proprii națiunii din care s-au ridicat. Dacă e să ne referim doar la scriitori, exemplele unor Dante, Shakespeare, Cervantes, Molière, Cehov, Ibsen, Camus, Faulkner, Márquez, Böll, Elitis, Soljenițân ș.a., ș.a. sunt, fără îndoială, revelatoare. Dar, în graba lor de a se vedea... în Europa, în trecut ca și în prezent, mulți dintre aceștia n-au ezitat să se dezică fățiș, cu violență chiar, de ideea apartenenței lor naționale, găsind, întotdeauna, un auditoriu extern gata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care poetul, mai ales publicistul Eminescu a ieșit din viața publică în 1883, a devenit azi de o imperioasă necesitate. S-a redeschis așadar dosarul privind boala și moartea acestuia, două cărți apărute în ultimii ani fiind în acest sens revelatoare: A doua viață a lui Eminescu, de N. Georgescu (1994), și Misterul morții lui Eminescu, de Ovidiu Vuia (1996), în jurul cărora s-au purtat discuții controversate, căci autorii lor avansează, cu argumente demne de toată atenția, ideea unui asasinat moral
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]