765 matches
-
mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației, părând în mâinile lui mai degrabă niște arme ucigașe. Pe șervetul alb, prins în gulerul cămășii cafenii, se ghicesc urmele unor degete. Câteva firmituri punctează reverele uniformei negre. Marius împinge în spatele Smarandei un scaun, apoi se așează și el. Ceremonios, maître depune pe scrobeala imaculată a fețelor de masă două meniuri învelite în piele închisă la culoare și lista de vinuri. Se hotărăsc pentru supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șervetul scrobit. A făcut parte din Abwehr 41, mai nou face buletine informative pentru Schellenberg 42. Mă întâlnesc foarte des cu el la clubul de tenis, unde este cunoscut chiar și printre profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mașina. Sărut dreapta, domniță, spune bătrânul îndesându-și pe cap căciula din blană albă de miel în timp ce se îndepărtează. Rămași singuri, Smaranda se întoarce către Marius care asistase tăcut la toată convorbirea dintre cei doi. Îi mângâie încet și timid reverul uniformei, parcă îndepărtând niște scame imaginare. Aș fi vrut să te conduc la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking negru, având o garoafă roșie prinsă la rever și părul negru lins dat pe spate uns cu briantină, fixează îndrăzneț cu cicoarea ochilor perechile aflate pe ring. Genul de privire care face femeile să-și aerisească plămânii cu oftaturi și pune pioneze în nervii bărbaților. Printre numeroșii dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o rochie de culoare azurie. Pășeam repede între
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vestă pe sub sacou!; să ai, dacă nu monoclu, niște ochelari care să-ți completeze un aer vag de aristocrat; să nu porți ceas la mână, ci la buzunar, fixat cu un lanț; să nu uiți să ții o batistă la rever și, categoric, să îți cultivi barba mai abitir decât oenologii vița de vie. Toate aceste detalii superficiale ne conduc, scurt, la ideea că suntem încă o nație de suprafață. Țin minte câteva discuții de acest fel din urmă cu șase-șapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
angajez. Am fi făcut o grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie am fi poposit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afla ascuns, printre ceapă și mămăligă uscată - merindea dată de stăpân -, un mic aparat de radio-recepție. Prin el, Păcală înregistra tot ce punea la cale proprietarul oilor, când vorbea cu nevasta sau cu vecinii săi, datorită unui minimicrofon aninat sub reverul sumanului stăpânului.“ De aici și până la ciobanii care pasc oile lângă ATV nu mai e decât o aruncătură de vis năstrușnic... Ionică, roboțelul din lemn Vicu mai știe să facă o sumedenie de lucruri. De pildă, cerneală simpatică, din clorură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o mână Îl prinse de reverul hainei, iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind Îndemânare și nu ageamiu În profesie, În cădere aplicându-i cu ambele picioare o lovitură violentă În abdomen, ridicîndu-se de jos fulgerător. Făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi ofereai câțiva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am putut să iau mai mult de cîteva guri. După asta am adormit chiar acolo, În Balcon. Am visat că dansam cu Norman. Eram Îmbrăcat Într-una dintre rochiile vaporoase de mătase ale lui Ginger Rogers, iar el purta la rever trandafirul galben de la mine. În timp ce dansam, Îmi dădea să mănînc, băgîndu-mi delicat În gură cîte o bobiță de Normans, cîte una la fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau la reverul hainei o floare imensă, roșie, care varia după sezon. Elena Tudor, fiică de sculptor, licențiată În filosofie, era, pe lângă director de Închisoare, căpitan În M.A.I. și deputat În Marea Adunare Națională. Era cultivată, fără Îndoială, avea predilecție pentru lucruri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cărora nu le cunoșteam numele, și pronunțând zeci de nume de plante care nu știam cum arată. În acest timp, Sonia se întoarse și, cu un zâmbet liniștit pe față, se îndreptă spre mine. Era într-un costum, cenușiu la reverul căruia avea prins neîndemânatic un buchet de violete artificiale. Purta niște ghete fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcut? se agită Zander (care stătea la masă cu Nelly), Ai risipit-o. Eram într-adevăr îngrozit că respirația, pe care știam că mi-am ținut-o, a putut risipi acest praf alb. Observând că haina mea e murdară pe rever de parcă ar fi fost presărată cu pudră, am început s-o șterg cu mâneca. - Dar ce faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum le cresc rândurile, zise el, fără ca nimeni altcineva să mai observe. — Trebuie să se ducă toți cu hainele la croitor și să insiste să li se facă butoniere la reverul drept? m-am mirat eu. — Le duc mamele lor, zise el. Keeley, Jones, Resi și cu mine stăteam pe un podium mai înalt în fața membrilor Gărzii, cu spatele spre cazan. Resi se afla pe podium fiindcă fusese de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
auzim acolo sus. Vă auzim ce supărați sunteți, a spus ea și brusc glasul i-a crescut în intensitate. Doamne Sfinte, ce supărați sunteți! a urlat ea. Soțul, un civil tras la față, cu un plasture peste un ochi, pe rever cu nasturele de recunoaștere al sindicatului profesorilor naziști, o avertiza întruna. Dar ea nu-l auzea. — Ce vreți să facem? s-a adresat ea tavanului și la tot ce se afla deasupra lui. Ce vreți să facem? Spuneți-ne și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un valet în livrea, ducând de căpăstru un cal alb înșeuat, apoi unchiul Gustl, care mă zărește, și - alături de el - un moșneag gârbovit, dar cu pușca pe umăr, având pe cap o pălărie tiroleză, îmbrăcat într o Joppe cenușie cu revere verzi, în pantaloni scurți din piele, cu genunchii goi, Stutzen numai pe pulpe și încălțat cu pantofi de Styria negri. Noi școlarii ne aliniem și strigăm: „Pfüti God Herr Kaiser! “ (Să te păzească Dumnezeu, domnule împărat!). Împăratul ne salută cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
altă impardonabilă impolitețe, după venirea neanunțată : să ignore vorbele pe care i le-a adresat, doamna casei. Profesorul nu mai are vreme să cumpănească lucrurile, pentru că Yvonne încearcă să se ridice pe genunchii lui, agățându-i-se cu unghiuțele de reverul hainei. Nici atunci când răbdătorul tată o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și la noi, care împrumutăm perspectiva imaginii ―, Cioran pare să ne comunice ceva. Acest lucru inconfundabil, pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]