700 matches
-
și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
partidele ecologiste": respectul pentru natură ar trebui să fie inclus nu an doar programul unui anumit partid, ci an acela al tuturora (așa cum respectul pentru om este bizar să fie afișat doar de un partid, "Umanist"). Căci fenomenul are largi reverberații, bătaie lungă și rădăcini mai adânci decât ale unor simple simboluri sau metafore. Este oare un "blestem" - sau o rațional explicabila lipsa de apreciere a valorilor existente ori o bizară nesăbuința neprevăzătoare a "ce va fi", la un popor ăntelept
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
vedeți cât de precară e pacea? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză. Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit, chiar încremenit de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos. În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă, complet detașată, nemulțumită, ironică și tristă, plictisită, oarecum jenată, nervoasă, nu prea convinsă. În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat, îngrijorat și, în același timp
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
în discuție câteva subiecte de mare actualitate. Unul dintre acestea este cel legat de obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă reporterul în vreme de război. Conflictele din fostul spațiu iugoslav sau Irak au avut, indiscutabil, și o destul clară reverberație la nivelul mass-media. Ce poate și ce nu poate spune un jurnalist din ceea ce a aflat pentru a nu-și pune în pericol conaționalii implicați în lupte? Cum poate el să redea obiectiv realitatea din teren fără ca unele dintre dezvăluirile
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
61 de ani, ce mai, o viață de om. Ei bine, aici ansamblul vocal "Saint-Saens", condus de Laurent Ronzon și acompaniat la orgă de Carolyn Shuster-Fournier nu prea a reușit să stea la dreapta Maestrului. Fie pentru că, oricât ar fi reverberația de frapantă și de ostilă, există întotdeauna o formulă a dozajului salvator, chiar și într-o catedrală (o formulă nedescoperită nici în Domine Non Secundum de Cesar Franck, nici în Carillon de Westminster de Louis Vierne), fie pentru că extractele din
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
mai delicate nuanțe ale textului original, Andrei Ionescu a tradus poemele borgesiene cu o admirabilă empatie, pătruns de înțelesurile adânci, cunoscute în amănunțime, ale acestei poezii complexe. Versurile curg firesc și rafinat, în sonuri muzicale și formulări subtile, a căror reverberație continuă, nedefinit, în auzul lăuntric al iubitorului de poezie. *Jorge Luis Borges, Poezii, traducere și prefață de Andrei Ionescu, ilustrații de Tudor Jebeleanu, Ed. Polirom.
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
singuratic este surprinsă istoria într-un moment de cumpănă. în plus, Delirul rămâne, înainte de toate, o meditație asupra momentelor tulburi ale istoriei. Relațiile familiale trec în plan secund, deoarece prefacerile istorice și sociale cunosc un adevărat delir ce va avea reverberații în conștiința umană și în urma căruia omul simplu va avea cel mai mult de suferit. Chiar dacă la începutul romanului Delirul, asemenea, „tuturor bucureștenilor, Moromeții beau, iubesc, se ceartă, își cară pumni unul altuia” , deși numai la câteva sute de kilometri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
dea lui Munteanu noi consemne cu privire la itinerarul automobilului. Scenariul atentatului era pus la cale însă de mai înainte, și când Fleischlein și Tudorel au vizitat pe Dan Bogdan și Andrei Gulimănescu, au căpătat o intuiție a topografiei. Fapt este că reverberația străzii a fost studiată noaptea, din moment ce, după acest examen, Munteanu, trecând cu mașina pe stradă, a ochit becul cu revolverul. Carababă, cu semințe de floareasoarelui în buzunar, a venit cu tramvaiul 12 până în centru, unde a găsit mașina staționată în preajma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tentativă de a-l modifica, planifica era inutilă și atunci madam Farfara adoptă curajos artificiul sincer. Se masca de-a binelea sub un strat de fard, ce-i dădea o față ireală, agreabilă în viziuni scurte, periculoasă totuși sub o reverberație crudă, sau în atmosferă înăbușitoare. Toate aceste operații de restaurație arheologică cereau timp și madam Farfara era într-o continuă preparație estetică. Pentru ea era fatal neglijeul, de aceea niciodată nu putea fi găsită în ținută "de casă". Madam Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mașina și vizită magazinul. Sultana nu era. Demirgian însă repetă, profesional, după instrucțiile nevestei: - Este un lucru rar, foarte frumos. Și spunând aceasta, stinse și reaprinse lumina, fără nici un rost, cu gândul de a dovedi că la toate nuanțele de reverberație tabloul revelă noi miracole. Madam Pomponescu, femeie cu un anume simț de convenabil în decorație, fără cunoștințe artistice, era impresionată de efectul de tapiserie pe care tabloul îl producea în noua ramă lată, făcută dintr-o împletitură de crengi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai puțin de oameni cu „dragoste de câine”, așa cum i-a eternizat pe bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă”.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
mi-a violat urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se stinse, preschimbîndu-se într-un sunet metalic, prin care răzbătea, poate înu era sigur), ecoul unui hohot de rîs. — Vrei să plec? întrebă el în cele din urmă. Ea murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din propriul meu corp. Cât despre ce e-n afară - dar ce e-n afară? Fără fotonii care cad pe obiecte și rico-șează-n cristalinul ochilor mei - niște sfere oribile înfipte în osul craniului - lumea ar fi un noroi obscur de reverberații, ca lumea păianjenilor pentru care există doar ce face să vibreze plasa lor derizorie. Imaginea înfricoșătoare a morții nu-i pentru mine neființa, ci ființarea fără ființare, viața terifică a larvei de țintar, a râmei, a scoicilor pe fundul abisului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este un prozator care nu este poet? Primele porți, carte de poezie, este În același timp și cartea unui intens fior epic. Trăirea unui spațiu În devenire, a unui timp care se face, Înaintează, primește În acest proces alte culori, reverberații ale devenirii naratorului, iată senzația pe care o are cititorul. Sunt infinit bucuros, ca cititor și ca prieten, pentru apariția cărții Dumneavoastră. O consider un eveniment. În aproape fiecare frază a ei, ca Într-o tufă adorabilă, o pasăre ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai întâi înăuntru, preumblat prin spațiul infinit al bunătății, creând reverberații molipsitoare. Era un râs omenesc, al unui frate mai mare care-ți spune : „când o să crești mare“. Atât. Doar faptul de a fi considerat încă mic te face să te simți imediat mai bine, îți dă iluzia că mai ai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Jean- Claude aderă din toată inima. Chiar și fericirea soarelui blând de septembrie și a șiragului de paprici ungurești pe care Jean-Claude mi l-a făcut cadou în Szentendre, când ne-am cunoscut astă-toamnă, se găsește aici și își află reverberații în veselia lumânărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — Ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat împreună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iscusit în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe încleștate ale începuturilor își găsesc în mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fără o confruntare deschisă între bine și rău. Poate că, dacă vrei să înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului în buzunar, însă nu am forța să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în chiar inima lor punctul central în jurul căruia se învârte totul. Și cum memoria, ca orice lucru lipsit de siguranța rece a unei hărți bine întocmite, se poate încețoșa într-atât, încât, bunăoară, din imaginea bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a unor pași imenși, e nevoie ca pe undeva, prin cotloanele acelea abia știute ale creierului, să se furișeze și altceva, un fel de luminiță fistichie nenumită, care, în contact cu gărgăunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă perfectă: Rotește-te! (Rotund) Pentru cine vânează imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era plin de lumină. Prin geamurile înguste ale intrării se vedea, în noapte, scânteia albastră a vreunui troleibuz, îmi trecu prin cap
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
abia am găsit intrarea, prin care ne-am furișat toate, ca niște mițe. Garoafa aprinse lanterna și-o plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai bine decât pieptul, fața sau ochii; și dacă aceștia din urmă nu sunt destul de închiși la culoare, incapacitatea lor de a se apăra este impresionantă. Pe numărul nouă nimeni nu-l avertizase că în Tenere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan. Revin la coșmarul copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și neadaptării în cadrul structurilor sociale politizate și îndoctrinate. Totuși, cea mai mare umilință la care am fost supus în acea perioadă, a constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]