568 matches
-
o și mai mare claritate. Din multe puncte de vedere, la acest nivel, Mirela Trăistaru se întîlnește cu mitologia eului feminin și cu setea inepuizabila de a glosa în jurul lui din pictură Claudiei Todor. Dar spre deosebire de Claudia Todor, care se reverberează direct și se multiplică halucinant în propriile sale reprezentări, cu o gamă largă de mijloace și de atitudini, Mirela Trăistaru se așază oarecum în fundal, sub camuflajul unor construcții generice, însă cu un angajament moral mai explicit și mai puternic
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
licențios, tocmai pentru că e aparent cenzurat. Două călugărițe ardelence, Rodica și Maria, sînt personaje importante în intrigă desfășurată la mănăstire, prin felul în care cele două femei simple și frenetic încrezătoare în Dumnezeu devin un fel de ecou al întîmplărilor, reverberînd semnificațiile, dar totodată amplificînd, nuanțînd, sau dimpotrivă, înțelegînd greșit și astfel parodiind implicit evenimentele. Andrea însăși este, ca și Felicity, simbol al identității incerte și complexe a ființei umane la sfîrșit de secol: ea sosește la mănăstire într-o seară
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
adăugându-le, în unele cazuri, componența creștină (ortodoxă). Azi, la noi, din motive asupra cărora nu este locul să insistăm, grupările politice nu și-au configurat decât vag ideologia și va trece încă mult timp până ce aceasta va putea să reverbereze în plan cultural. Și mai mult timp va trece până ce doctrinele formațiunilor politice vor fi în stare să inspire linia de acțiune a unor reviste de cultură, precum altădată doctrina conservatoare inspirase "direcția nouă", întemeiata pe spirit critic, a Convorbirilor
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
păcate, prea scurt pentru incursiuni în adâncimea teritoriului vizitat, însă nu lipsit, totuși, de "prăzi" semnificative... "Suprarealist" era însă în al doilea și în al nu știu câtelea rând New Yorkul însuși cu imensele lui dreptunghiuri de oțel și sticlă reverberând în soarele încă puternic, "suprarealiste" - și veverițele ce se mișcau ca în pădure pe gazonul dintre clădirile monumentale, din alte vremuri, ale Universității Columbia... Două din acele uriașe dreptunghiuri au căzut între timp în chipul cel mai neverosimil, ca pentru
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
ieșit frumos din plante. // Ea - dintr-o șerpească iederă și-a tras / Trupul ca o ceață, ca o amețeală. / El - dintr-un stejar făcut-a primul pas / Dat afară de o sevă inegală" («Geneza»). Nunta eroului său liric, prin „tunelul timpului”, reverberează „familia adâncă” a istoriei neamului său, în spiritul autohton al puternicului cult al perechii: "Nunta pe care am avut-o noi / Cade-n pământ, vâslind din rame roșii, / Pierzând din pitoresc și din văpăi, / Și-ajunge-acolo unde sunt strămoșii. // Cred că
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
ultim vers este, în registru oximoronic, „judecata de apoi” la care este chemată poezia. Poezia lui Valentin Marica este elegiacă în toate fibrele ei, iar nostalgia paradisului pierdut capătă valențe canonice. Poemele au încărcătură interogativă, dar interogațiile sunt mute, ele reverberează doar în adâncul ființei, ca un ecou stins al tragicului. Până la urmă, cartea lui Valentin Marica este o radiografie a suferinței, o confesiune amară, a resemnării și asumării fatalității. Tonul cărții nu coboară însă sub pragul gravității, rămânând, totodată și
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
aristocrației franceze. Altele au fost dansuri concepute doar pentru aceeași aristocrație, fiind creații ale scenografilor, respectiv ale instructorilor de dans ale timpului. Printre acestea se numără și menuetul, care este probabil unul dintre cele mai cunoscute dansuri baroc care au reverberat până în epoca contemporană, fiind perceput azi mai ales prin prisma compozițiilor muzicale ce l-au promovat. De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii , și cei . Primele spectacole de operă din România datează din sec. XVIII și au fost susținute de trupe străine. Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
cf. Cl. Bertrand, "Sur Tristan Tzara" - în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. "Mouvances", articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ și-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
a primit răspuns. Iar din această perspectivă a tensiunii maxime, peisajul român este perceput ca loc al acestor intimplari. Aici, la Isola Sacra, se petrece intilnirea cu un destin aflat sub semnul anonimatului, în care însă cu toții ne regăsim. Aici reverberează ceva atît de individual și de comun în același timp, încît, așa cum Romă văzută de Bogdan Vladuta este, in primul rînd, una a timpului nedefinit, tot așa și pictură să, apăsata de tonalitățile grave, de straturile de culoare suprapuse, isi
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
mai vechi opere literare care au supraviețuit până în zilele noastre. Ele au contribuit substanțial la formarea culturilor vechi, incluzându-le pe cele ale Sumerului, Greciei și Romei antice. Acestea, la rândul lor, au influențat puternic tradițiile culturale ale civilizațiilor ulterioare reverberând semnificativ până în prezent. Epopeile au următoarele caracteristici principale: Au supraviețuit fragmente substanțiale din a lui Ghilgameș, scrisă pentru prima dată pe tăblițe de lut în Sumeria, în jurul anului 2000 î.Hr. Ea povestește despre războinicul Ghilgameș și aspirația sa pentru adevăr
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. ("supra"). Pentru caligramă sinestezică din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
gata să fie predat mulțimii furioase, din porunca domnitorului. Baltazar a reușit să redea atmosfera tensionată prin gesturi largi, prin postura convingătoare a personajelor. El a insistat doar asupra câtorva dintre ele, demne să întrețină atmosfera prin atitudini gestuale care reverberează în interiorul compoziției. Prin modul de reprezentare al chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
A survivor's tale) este un roman grafic de Art Spiegelman. Acesta prezintă memoriile tatălui autorului, un evreu polonez care a supraviețuit holocaustului. Cartea urmărește, de asemenea, relația dificilă a autorului cu tatăl său și modul în care efectele războiului reverberează de-a lungul generațiilor unei familii. Toate personajele sunt prezentate ca animale antropomorfe (numele romanului, "Maus", înseamnă în germană șoarece, acesta fiind animalul care îi reprezintă în carte pe evrei). Câteva părți ale poveștii au apărut în revista Raw între
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
cărămizile mai vorbesc despre destinul trecător: ne sărutam printre gratii/ prinși în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
anii următori atribuțiile regelui au fost împărțite între diverse alte magistraturi eligibile. Au loc alegerile generale. Votul a fost pentru republică. Se terminase cu monarhia, chiar în timp ce cadavrul Lucreției încă era dusă prin forum. Consecințele constituționale ale acestui eveniment au reverberat mai mult de două mii de ani. Roma nu va mai avea din nou un "rege" ereditar, chiar dacă mai târziu , împărații au fost conducători absoluți, doar că nu se numeau așa. Această tradiție constituțională l-a împiedicat atât pe Iulius Cezar
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
cu străzi goale și case bombardate, deșert al solitudinii pentru cel care o încarnează dureros. Iată puterea scenei: a transfigura cotidianul și a-i acorda o dimensiune mitică. Nathan în inima dezastrului și Faust în fața utopiei - dialog a cărui pertinență reverberează și azi în spectatorul ce am fost acolo, la Cluj. Lor li se adaugă acest extraordinar strigat, auster și direct, lansat de personajele lui Joseph Roth din Iov, evrei năpăstuiți în Europa și decepționați de America ce, spun ei, nu
GEORGE BANU: Odiseea străinului la Festivalul Internațional “Interferențe” by Corespondență specială de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105938_a_107230]
-
nu ca și cum. Când o cucerește, tot așa, pe planturoasa Vianda (alt nume de o imposibilă transparență), Borna imaginează pur și simplu scena seducției Viandei. Fără ricoșeuri, fără înșelătorii, fără esopisme. Și-atunci, cum de o petrecere curtenească de secol XVIII reverberează până în anul de grație 1989? Răspunsul e unul singur: amnezie tehnică. Luându-se cu povestea, Groșan își uită pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]