1,196 matches
-
pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic” și seria poate continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui model de persoană și de existență. Spre deosebire de tipul nostalgic-tradițional, care cultivă valorile morale și culturale, tipul revoltat le neagă, le refuză, luptă pentru a le desființa, pentru a le Înlocui cu altele conforme cu tendințele sale. Sentimentele morale caracteristice sunt revolta, ura, răzbunarea. Toate cele patru tipuri de personalitate și modelele lor psihobiografice corespunzătoare se manifestă În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipurilor lor de existență, trebuie să vedem și valorile morale specifice fiecăruia dintre acestea. În schema următoare ilustrăm distribuția tipurilor de personalitate și a modelelor psihobiografice ale acestora: Tipul idealist Aspirații morale Tipul nostalgic Întoarcere În trecut Eul personal Tipul revoltat Proiectare către viitor Tipul pragmatic Pulsiuni primare Se poate totuși observa În schemă că există o anumită corespondență echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate recunoaște și faptul că fiecare dintre aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe cei slabi și nu invers, cei slabi să-i distrugă pe cei răi pentru a-i Înlocui. Societatea trebuie să se Întemeieze pe valorile și normele morale, nu pe pulsiunile agresive ale unor categorii complexate și frustrate de indivizi revoltați. Formele sub care se poate prezenta prejudiciul, considerat ca acțiune psihomorală negativă, adesea ca violență mascată, sunt multiple. Le vom analiza succint În continuare. Aceste forme se diferențiază tematic, În raport cu intenția și cu obiectul asupra căruia sunt orientate. Ele pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că nici o constrângere nu poate împiedica zborul imaginației interpretative. Criticul nu mai analizează, cronologic, romanele sau nuvelele lui Rebreanu, ca într-o monografie canonică, ci se axează pe idei sau pe tipuri de personaje. Eseul se deschide cu capitolul Omul revoltat, vizând atât personajul Petre Petre, cât și masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea mulțimii revoltate”. În altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
se axează pe idei sau pe tipuri de personaje. Eseul se deschide cu capitolul Omul revoltat, vizând atât personajul Petre Petre, cât și masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea mulțimii revoltate”. În altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care Ion se definește ca un „erou de epopee care trece prin criza așezării la casa lui”, fundamentală în roman fiind solidaritatea tragică dintre om și
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
statului, fie a unui lider despotic autocrat (dictatorul); formele pe care le pot lua conflictele-confruntări sociale sunt reprezentate prin „lovituri de stat”, „revoluții”, „ciocniri de stradă” sau „lupte între grupele de interese rivale”, „asasinate politice, teroriste” etc.; confruntarea între masele revoltate sau grupele de interese și ordinea de stat se face cu organele de forță publică, armata, grupările rivale etc.; c) cea de-a treia formă, de o maximă amploare, durată și gravitate prin natura și consecințele sale, o reprezintă confruntările
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
revolte, fiind doar o chestiune de timp până când Prințul Cuza ar fi venit În fruntea armatelor rusești <ref id="73">73 Sorin Liviu Damean, op. cit., p. 149. </ref>. S-au păstrat chiar mărturii ale țăranilor care s-au aflat printre revoltați. Astfel, Costache Dragomir, aflat la București În perioada tulburărilor de la Palat, din martie, auzise că În România vor veni vremuri grele și că va izbucni războiul. În aceste condiții, cel mai bine pentru români ar fi fost o alianță cu
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
în pace să ne descurcăm singuri. Chiar și în lumea aceasta dacă nu cerem ceva nu primim. De exemplu, dacă, un cerșetor cere ceva cu umilință atunci în mod sigur va primi. Dacă același cerșetor trece pe stradă nervos și revoltat fără să privească oamenii, atunci el nu va primi nimic. Chiar dacă vrem să‐ i dăm ceva nu o vom face pentru că este posibil să ne trezim cu milostenia aruncată în față. Cu atât mai mult Dumnezeu, nu ne dă decât
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
T., sunt corozive, ca în scena unui chef din tunelul restaurantului francez sau când în atenție intră amestecul de lașități și concupiscență, crizele de erotomanie ale generălesei Trifon în timpul refugiului, supeul de la „rafinata” Tina ș.a. Traiectoria protagonistului este a unui revoltat, iar războiul devine factorul catalitic al atitudinii sale. Deși e limpede împotriva cui se indignează Dinu Bordea, mai puțin limpede e în numele cui. În roman se înfățișează în detalii realiste evenimente de la o manifestație și se face elogiul revoluției ruse
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
se înfățișează în detalii realiste evenimente de la o manifestație și se face elogiul revoluției ruse; Dinu Bordea va fi arestat pentru organizarea unei întruniri și, maltratat, declară greva foamei. Nutrind simpatie pentru opțiunile lui Marin Oprea sau expunând principii troțkiste, revoltatul Bordea pare mereu partizan al vreunei erezii. El suportă cu mai multă ușurință lagărele de prizonieri decât lumea profitorilor de război. Sub tonul de șarjă umoristică, adoptat în relatarea episoadelor din lagăr, la fel ca în memoriile lui George Banea
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
să se ducă la slujbă, rămânând fidel condiției sale de gospodar agricultor. Nuvela Cine a ucis oaia națională e de fapt un mic roman polițist burlesc, ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
Târgoviște, 2000; Vine iepurașul, București, 2000; De Paști vine iepurașul, București, 2001; Lăcomia se plătește, București, 2001; Poezii cu ghici, București, 2001; N. Steinhardt. Sindromul de claustrare în detenție, București, 2001. Repere bibliografice: Cândroveanu, Lit. rom., 199-201; Florin Mugur, Un revoltat..., RL, 1991, 41. N. I.
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
contra. Elevii redactează răspunsurile cerute pe fața de sus a cubului. Se poate continua cu celelalte fețe. “*” Jurnalul cameleon: metoda folosită în lecțiile de comunicare orală, prin care elevul trebuie să prezinte același eveniment din perspective diferite (este trist, vesel, revoltat, mulțumit, etc.) “*” Stabilirea succesiunii evenimentelor: după lectura unui text, profesorul poate pregăti coli pe care sunt scrise evenimentele. Le amestecă și elevii trag o foaie. Ei trebuie să lipească pe tablă coala acolo unde corespunde momentului subiectului pe care profesorul
Utilizarea strategiilor activ-participative în activitatea de predare- învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
care manifestă o stare de regresiune psihică datorită bolii, motiv care-l face să se considere o „victimă” a unor situații nefericite de viață, reale sau imaginare, la care se adaugă nevoia de a fi compătimit și ocrotit. 6) Tipul revoltat este discursul narativ al bolnavului care având conștiința bolii sale, o refuză, caută explicații, soluții, luptă ca să se desprindă de suferință. 7) Tipul fabulativ reprezintă un tip de narațiune clinică deosebit de bogat, colorat și care se schimbă frecvent. Este tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
originar” al desprinderii omului de modelul arhetipal al tatălui. Această revoltă a fiului împotriva tatălui este un vechi „motiv mitologic” cu adânci semnificații psihologice. El preexistă „complexului lui Adam” și îl întâlnim în confruntarea dintre Zeus-fiul și Saturn-tatăl, când fiul revoltat își „castrează tatăl” ca un gest simbolic de preluare a vitalității sau autorității acestuia. În creștinism nebunia este un păcat. Ea poate fi anulată prin reîntoarcerea la tată a fiului, iar Isus este cel care va realiza această legătură ruptă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grad de „conaturalitate” a fost relevat suficient de devreme de câțiva scriitori lucizi și curajoși precum Waldemar Gurian 5 și Élie Halevy 6, apoi, mai târziu, de către Hannah Arendt în celebra lucrare Originile totalitarismului sau de Albert Camus în Omul revoltat. Cu toate acestea, nu sunt decât voci izolate și ceea ce frapează este diferența de tratament rezervată timp îndelungat de către intelectualii francezi nazismului și stalinismului 7. Totul se petrece ca și cum memoria socială ar fi una dintre cele mai selective și ar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și poet, VTRA, 1995, 8; Cornel Moraru, O lectură modernă a poeziei lui Blaga, VTRA, 1995, 8; Radu G. Țeposu, Bunul simț și contemplația, VTRA, 1995, 8; Doina Jela, Un iluminist și un european, VTRA, 1995, 8; Mihai Dragolea, Un revoltat bine temperat, VTRA, 1995, 8; Dumitru Mureșan, Poezia marginii, VTRA, 1995, 8; Iulian Boldea, Jocul și „măștile” poeziei, VTRA, 1995, 8; Virgil Podoabă, Până la capăt, VTRA, 1995, 8; Al. Cistelecan, Cum se construiește o generație, VTRA, 1995, 8; Ioan Buduca
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Punct”, în care declară: „Trebuie să distrugem, cu riscul violențelor și exagerațiunilor inerente unei revoluții - fie ea și în artă -, toate creațiile submediocre fie în pictură, fie în literatură, fie în sculptură și muzică. Trebuie să sădim în firile speriate, revoltate, ale publicului, plăcerea contemplării formelor noi de artă.” Aceste „forme noi” sunt identificate în constructivism. Comparat cu „a patra dimensiune” din geometrie, acesta ar depăși „romantismul expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
de odinioară, pref. trad., București, 1969; Marcel Brion, Arta fantastică, pref. trad., București, 1971, Pictura romantică, pref. trad., București, 1973; Albert Camus, Caiete, pref. trad., București, 1971, Eseuri, pref. trad., București, 1976, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, București, 2002 (în colaborare); André Malraux, Calea Regală, postfața trad., București, 1971, Capul de obsidian, București, 1977, Omul precar și literatura, pref. trad., București, 1980, Ispita Occidentului, București, 1983; Jean Grenier, Arta și problemele ei, București, 1974; Salvador de
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]