2,564 matches
-
către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și ieși în stradă, așteptând băbuța să iasă și să încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă la jumătatea drumului, rezemându-se de peretele casei. “Ce efort!”, gândi tristă în sinea ei. Ridică privirea albastră către cerul care avea aceeași culoare și numără îngândurată norii răzleți și jucăuși. “Cine oare să-și mai aducă aminte că azi e ziua unei amărâte
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Despărțit de cele două fete și ajuns printre rafturi, în raionul cu băuturi alcoolice fine, simți pe fondul unei ușoare amețeli, cum schele metalice cu zeci de muncitori pe ele, i se prăbușesc cu zgomot asurzitor în creierul lui. Îmbrânci rezemându-se de un frigider cu băuturi răcoritoare aflat lângă șirul de rafturi. Se lipi de geamul frigiderului înalt cât un stat de om și, fără vlagă, se lăsă încet pe vine și mai apoi în șezută, în timp ce gâlgâitul glasului fetei
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
merge cu Domnița la Neptun, dar, scrie dânsul, „rău este doar faptul că am îmbătrânit amândoi, mai ales eu...” Tot la Neptun, l-a întâlnit pe Radu Beligan (92), alături de Mona, asistenta lui (26!), care „făcea public gesturi de tandrețe, rezemându-și capul de umărul lui”. Îmi amintește de întâlnirea lui Arghezi în Cișmigiu, cu Victor Eftimiu însoțit de două fete. -Îți prezint secretarele mele! -Ce vorbești, dom´le, mai secretezi, mai secretezi?, i-a răspuns Arghezi. Tot în legătură cu marea, dl.
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
sun acasă că doar nu se culcă de la această oră. Când dorești să pleci și pentru câte zile? - De lunea viitoare, șapte nopți de cazare. - Așteaptă că merg să-l sun, sper să fie acasă. Doctorul Trăistaru își lăsă pipa rezemată de scrumieră și plecă la telefonul din bucătărie, să nu-și deranjeze soția din somn. Reuși să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XVIII Lupta lui Mărțișor cu vitejii lui Soare-Împărat În timp ce furiosul împărat încerca să-și înduplece fiica de a renunța la plecarea cu Mărțișor, bietul flăcău și prietenul său rezemau un perete din apropierea unui cuptor, chirciți pe vine, căzuți pe gânduri. Norocel avea ochii plânși și nici nu mai avea putere să scâncească. Îi spuse lui Mărțișor : - Auzi, tu, cât de ticălos este acest nemernic de Soare-Împărat! Noi, spioni ai
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
legile și citea... și citea... Lua cărți de la biblioteca satului cu brațul, apoi, una câte una le devora. Seara, se așeza pe pat, astfel ca lumina lămpii, atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul și se rezema de peretele îmbrăcat cu o carpetă înfățișând o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu-și tâmpla, țesută la război de mamare și cu ochelarii pe nas, dădea foaie după foaie. Din când în când ne citea și
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
cu Domnul. Acest om, Sfântul Ioan Evanghelistul, a fost unul din cei doisprezece Apostoli aleși de Iisus, cel mai tânăr dintre aceștia. A trăit până aproape de anul o sută (adică sfârșitul veacului apostolic). Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos. Este acel ucenic ales de Domnul pentru a-i încredința pe Preacurata Sa Maică, atunci când era răstignit pe Cruce. După Înălțarea Domnului la Cer, Ioan era unul din
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la fața locului. Acum când actul se consumase, parcă se simțea jenată de prezența nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochii mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
de-aceleași drăcovenii, Se încovoaie vremea mișcând din loc pe prostul, Să vădă-n necuprinsul un vid plin de vedenii, O logică deșteaptă pictează-n timpuri locuri, Materii toarnă-n forme și înalță-n bloc senzații, O întreagă lume falsă se reazemă pe socluri, Se iau de piept cu timpul sfidându-i gravitații, Accelerează omul să strângă-n câmp materii, Spurcând tărâmuri sacre și-a moșilor memorii Dar toate-în timp se adună la coșul cu mizerii, Lumini din noaptea lumii se pierd
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
-Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se uitau mirați la el. După ce se dezbrăcă de palton, îl agăță frumos în cuierul de după ușă și se așeză tacticos pe scaun, la masă. Se
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
iei cu țuica de caise,cu chihlimbarul...pretinzi că te roagă un patron să-i ții contabilitatea...că-ți cumpără un calculator...că faci economii...în timp ce eu hâiesc și mă întorc acasă frânt.Dumneaei,cu patronul și prostul...cu chihlimbarul. Rezemată într-un cot,Silvia îl privi buimacă : -Aa!Vasăzică...ăsta-mi ești!Eu corcolesc pe domnu...îi gătesc...îi spăl...să se simtă domnu bine.Iar”domnu”...le clocește și le-aruncă...mă face”cucoană”... -Am greșit,nu ești cucoană
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații și răsărituri de lună, un cer al Nirvanei deocheat de curcubeie scrintite în mirare. Începând cu prima lună a acestui an a devenit cel mai nou coleg de redacție la revista sibiană Rapsodia. Cu sufletul rezemat pe două ere, pare quarcul luminos cu esențe tricromatice în destrămare de sine, reîncarnat în paradigmele Logosului. În timp ce-l citesc mi se face de o înjurătură, de-un blestem, de-o plecare la dracu-n praznic, de-o venire și
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care se reazemă obosit de povara anilor. - Căpitane, căpitane, iar mi-ai călcat ținutul! - șopti rar cu vocea-i blândă. - Am venit să-ți mulțumesc pentru rugăciunile cu a căror putere ne-ai ocrotit atât la castel cât și în Pădurea Blestemată. - Nu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ULTIMA MEDALIE Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră ... Citește mai mult ziua aceasta este mai înclinatădecât de obiceioamenii sunt mai înclinațiși cu gândurile înclinatenu se mai vădși păsărileabia ținându-și înclinareasapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mareși o înclinași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
înclinatenu se mai vădși păsărileabia ținându-și înclinareasapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mareși o înclinași soarele-nclinat și lunacurg pe-alături de valuri de vârfurinumai o floare albă de cireș atât de tremurândăși dreaptăridică și reazemă ideilece se-nclinaseră... XXVI. PĂRȚI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014. am ajuns la punctul maxim de construcție unde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcie și apa tremura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
adâncîncâtse prelinge peste marginea tăioasăa ideiipână când delfinul respiră prin pielea umedăa luniisau uscată... XXXI. ULTIMA MEDALIE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă sau două luna clipea dintr-o fluturare de mâini cu fiecare geamăt al locomotivei se mai murea o viață ... Citește mai mult o fluturare de mâinica o fluturare de moartes-au rezemat armele de iubitecu liniile de ochire flămândepână la pieleochii au fost dați cu împrumutpână la prima orbireverbele au fost scoase din balamaleși puse în ranițăîngeri au fost aduși din bisericiși prădați de-o aripăsau douăluna clipeadintr-o fluturare de mâinicu fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
prin tălăzuirea bătăilor inimii de respirația ideii și duhurile noastre însuflețesc pe ruinele altor inimi de o mie de ani. De aceea a rămas ispita un fruct cu gust de Decebal și păcatul devenirii născocirea unui reazem. Când ne vom rezema de noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am fi înstrăinat în noi înșine cu o lume împotriva ei. Ne-am ales cu o viață
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
de fel, se duse la ușa salonului “Criză “ , se uită în stânga și în dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, în șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu prea bine, doar pe unul care era spre ușă, îl auzi gemând fiindcă ea, între timp
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL 1 Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise și cu cealaltă afundată în buzunarul pantalonului de doc gri, privind spre capătul uliței ca și cum aștepta pe cineva. De fapt, cu intenția asta ieșise la poartă, deși nu avea idee ce
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un copil în ogradă, bag samă și ești foarte nerăbdător, că
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor și de multe împliniri duhovnicești!... Totodată, un gând sincer și profund, de aleasă afecțiune, considerație și admirație față de Maica Preoteasă - Doamna Rodica Gabriela Bordașiu - stâlp, reazăm, prieten sincer, de neasemuită nădejde, al Părintelui Nicolae - pe parcursul întregii sale vieți, plină de încercări, obstacole, piedici, suferințe dar și cu momente de bucurie, înălțare spirituală și optimism creștinesc!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
nasul...Îl avea el mare, dar acum parcă este și mai mare. Roșu și borcănat, ca un gogoșar. Ochii, cu pungi așa de mari în jur! Mamăă! I-a crescut și burta, care i se revarsă peste centură. Cum se reazemă de zid, parcă-l ține să nu cadă. Și Scârțoi Cristache, zis Ciupitu, altă față de plapumă...Avea el ciupituri de vărsat, dar acum, parcă e sperietoare. Și el, tot cu nasul mare și roșu. Ehei, în vremea lor, ăștia erau
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]