1,947 matches
-
naționalism șovin" (discursul de la Cluj) care, după 1968, a fost prezentată ca esențială în desfășurarea procesului. Nu mai era nevoie, câtă vreme Pătrășcanu a fost "dovedit" ca... spion englez, așa că procurorul putea să literaturizeze, pe cât de patetic, pe atât de ridicol: "ce trist este să constați că există printre oameni și asemenea monștri ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat și direct, și indirect, în luptele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
judecat profesorul suplinitor John Scopes, cel ce a predat (după manual!) un curs de evoluția speciilor astfel intrând în istorie mult mediatizatul "proces al maimuțelor" (vă mai amintiți filmul regizorului Kramer, cu Spencer Tracy în rolul principal?) Sentința a subliniat ridicolul situației, câtă vreme procurorul... s-a oferit să plătească din buzunarul lui cei 100 de dolari cu cât a fost amendat Scopes. Există, la noi, un ONG intitulat " Solidaritatea pentru libertatea de conștiință". Mă-ntreb de ce nu l-a acționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să fiu, nu numai de un anume nivel cultural, ci și de capacitatea de a raționa în procesul comunicării verbale. Vorbitorul care preia mecanic, fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și-i nu numai incorectă, ci de-a dreptul stupidă formularea "lucrez ca și zidar". Dintr-un exces de pudoare, s-a admis cu statut incert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anume nivel cultural, ci și de capacitatea de a raționa în procesul comunicării verbale. Vorbitorul care preia mecanic, fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și-i nu numai incorectă, ci de-a dreptul stupidă formularea "lucrez ca și zidar". Dintr-un exces de pudoare, s-a admis cu statut incert de licență utilizarea acestui "ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca și" pentru protejarea spiritelor noastre feciorelnice de neplăcerea receptării cacofoniilor tip "lucrez ca contabil". Atât și nimic mai mult. Nici vorbă de vreo generalizare! Dar cu cât știi mai puțină carte, cu atât mai mult te terorizează frica de ridicol și, atunci, sufli și-n iaurt. Dac-ai auzit vorbindu-se, la OTV, despre E. U. "ca și profesor", ori, la " Prima", despre alegerea doamnei de la P.C. "ca și președinte", consideri formularea suficient validată și ți-o însușești fără s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atacului și tot așa mai departe. Cum se vede, nici nu mai contau cei 117 morți! Un episod realmente eroic, dintr-o campanie în care jertfele românilor au fost pur și simplu înspăimântătoare, era complet negat, ba chiar trimis în ridicol, doar-doar... o scădea numărul voturilor conservatorilor! Cât despre steag, ce eroism, ce curaj ostășesc pur și simplu l-a găsit într-un șanț Grigore II (a Lucăi). Trecuseră 18 ani (interval fatidic!) și pretendentul conservatorilor își cerea vehement "drepturile"! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a interpretat În premieră piesa lui Ioan Lupescu intitulată Paragraful 37 sau Palestina la Iași. Jucată cu mare succes În toată Moldova ( În 1875, de exemplu, era programată la Teatrul din Focșani), comedia avea ca protagonist un evreu cămătar ridicol, Moisilică Hop, care - cu toate că purta Îmbrăcăminte tradițională, barbă și perciuni rituali - visa să devină deputat. Eroul nu ajunge În Parlament, ci În Închisoare, așa cum anunță de la bun Început motto-ul piesei : A deputat visează, deși e’nperciunat, Dar spiritul femeii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imagine extrem de negativă, indiferent că este vorba de romanele lui Nicolae Filimon (Ciocoii vechi și noi, 1862), Duiliu Zamfirescu (Viața la țară, Tănase Scatiu, 1894- 1896) sau M. Sadoveanu. Și (mic-)burghezii din piesele lui Caragiale, adaug eu, pendulează Între ridicol (jupân Dumitrache) și cinism (Cațavencu). Pe fondul exaltării societății tradiționale, compusă din boieri cumsecade și țărani harnici, apare figura antipatică a arivistului, „În fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniția tive”, observă I.P. Culianu. Una dintre puținele excepții pare să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să dureze tot timpul, ci se destramă”. Am insistat asupra acestui punct de plecare în discuția morfologiei politice a lui Platon, deoarece el duce în continuare la o completă neînțelegere a sensului dispunerii formelor sale politice. O figură de un ridicol aparte face comentariul pretins ironic al lui Annas la motivația dată de Platon privitoare la începutul declinului constituțiilor (faptul că Platon greșește constant și integral în construcția sa este în fapt tema predilectă a acestei autoare): „Dar cum pot deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
același ordin pederastia și filosofia, dragostea pentru băieți și dragostea pentru filosofie. Pausanias vede iubirea ca pe un soi de contract moral în care valoarea iubirii ca atare este dependentă de valoarea persoanei pe care o iubești (de aici și ridicolul lui Pausanias). De altfel, discursurile de până la Socrate confundă iubirea cu valoarea și cea mai de sus valoare a iubirii la care pot ajunge este areté. Crezând că rezolvă problema în felul acesta, „discursurile-martor” abia află termenii problemei, căci Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acest loc și poziția lui G. Daux (urmată și de Yvon Brès), potrivit căreia Platon nu-l detestă pe Aristofan și n-a vrut să-l descrie nici într-un fel odios (adică urât de zei) și nici într-unul ridicol (cf. Yvon Brès, Psihologia lui Platon, Ed. Humanitas, București, 2000, nota 92, p. 256). Atrag atenția și asupra lucrării lui Marie Delcourt, Hermaphroditos. Mituri și rituri ale bisexualității în Antichitatea clasică, Ed. Symposion, București, 1996, pp. 112-138. Tot aici o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau memorialistice pun în valoare mijloace remarcabile: caricatura rapidă, umorul popular, bogăția vocabularului, spontaneitatea replicii. „Fiziologistul” are un fel de jubilație răutăcioasă în contemplarea tipului social care, odată individualizat, este pus să susțină un adevărat recital pentru a-și dezvălui ridicolul. Scriitorul adoptă întotdeauna poziția omului de rând, plin de bun-simț, care persiflează cu umor aerele superioare ale parvenitului, obtuzitatea unor demnitari, impostura autorilor „neînțeleși”. În scrierile politice și filozofice (Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
mereu, poezie programatic antidecepționistă. Panaite Zosîn, colaborator la publicațiile socialiste, față de care V. a manifestat o simpatie deschisă, introduce tematica muncitorească (Minerii). Istoria și critica literară ocupă un spațiu restrâns. V. D. Păun semnează studii de estetică (Despre urât, Despre ridicol și comic), Em. Florescu definește polemic arta decadentă prin idealism și obscuritate, artificialitate și monstruozități (Literatura de astăzi). Singurele contribuții notabile sunt studiul lui N. Iorga asupra lui Grigore Alexandrescu și recenziile sale la volume de Artur Stavri, D. Stăncescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
într-o admirație fidelă, i-a urmat toată viața: Maupassant, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale. Cartea de debut, Chipuri de la mahala, vădea influențe venind din Caragiale. Ele se situează la nivelul cel mai vizibil: în limbajul personajelor, imitat pentru efectul de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
păsărilor), cel care patronează adunarea politică teribil caricaturizată de autor. După o serie de discursuri (caricate și ele) rostite de felurite personaje, mijloc cu iscusință folosit de autor spre a le caracteriza prin „propriile” lor cuvinte, se relevă gratuitatea și ridicolul pledoariilor, de vreme ce, în culisele otomane, Corbul atribuise deja domnia. E acuzat astfel un mecanism politic controlat în chip tiranic din culise, în timp ce în scenă oamenii se mișcă inconștienți de regimul lor de marionete în mâinile puterii. În această parte a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
direcție, care să nu ne lase cu senzația amară că timpul nu este decăt un vorace prădător al scurtului interval care ne desfășoară viața? Nu cred că are sens acum să încercăm măcar o lapidară și, de aceea, atinsă de ridicol, inventariere a unor reflecții mult mai calificate asupra a ceea ce generic este numit ființă umană și mai ales a condiției acesteia într-o lume ce pare să nu vrea să-i facă prea mult loc. Să pară doar? Iar acea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
fie și parțial, densitatea materialului oferit studiului, la rândul său reflexie incompletă a complexității naturii umane. "Restaurarea, ca preocupare de concepție, reprezintă și ea un act creativ."10 Odată luate măsurile de precauție împotriva tentației exhaustivului, sortită eșecului și chiar ridicolului, este necesară totuși incursiunea în terenul definițiilor, fără de care nu se poate stabili un punct de pornire, ținând cont de avertismentul lui Ernst Cassirer, conform căruia din momentul când punem întrebarea "ce înseamnă cuvântul mit?" ne angajăm într-un mare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe săptămână, în prime-time), oferă totuși o perspectivă ironică la adresa super-eroului, dezvăluind anacronismul eroismului absurd și al "moralității aproape revoltătoare" (dacă pe moment impulsionase vânzările de bandă desenată, pe durată lungă, însă, a făcut rău acestei industrii, umplând-o de ridicol).659 Tot în anii '60, nemulțumirile unora dintre artiștii implicați în industria comics răbufnesc în contextul tulburărilor sociale și politice care au bulversat Occidentul. Artiști precum Robert Crumb, Victor Moscoso, Gilbert Shelton, Clay Wilson, Robert Williams, "Spain" Rodriguez sau Harvey
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Foarte ciudat, visul meu. ٲDa? Se vedea însă că nu-și dorea decât un singur lucru: să-și reia lectura. Am visat un bărbat. Un bărbat! Un bărbat foarte înalt. Mai mult de un metru optzeci și cinci. Dar e ridicol; un uriaș, un monstru uriaș. Și totuși, spuse ea cântărindu-și cuvintele. Părea un om normal. În ciuda înălțimii. Avea... știu că ai să spui că sunt stupidă de acum...Avea ochii albaștri! Ochii albaștri! Doamne ferește! Exclamă M. K. Ce-ai
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mici portrete ale unor tipuri din diverse medii sociale, surprinse în momente semnificative. În general sunt urmărite aspecte comice, care capătă o ușoară tentă caricaturală, F. devenind sarcastic doar când intenționează să demistifice impostura din lumea medicală. El sesizează exact ridicolul, are haz și se situează la nivelul observatorului inteligent, incisiv, care vrea să-i amuze și pe alții cu constatările și impresiile sale. Are ochi și memorie de artist, secvențele derulate păstrând animația senzorială a scenelor reale. Acuitatea privirii, vioiciunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
După Țara fetelor, scrisul poetei va părăsi acest filon, adoptând în mare măsură simplismul versificațiilor proletcultiste, pe care le înnobilează uneori cu talentul personal. Alteori însă, zelul poetic decompensează măsura simțului artistic; rezultă versuri care vor face carieră în zona ridicolului: „Plugul, strungul și condeiul / S-au pornit să chiuie” sau „La masa verde, față-n față / cer unii moarte, alții viață” - o versiune simplificată a tranzacțiilor istoriei politice. Poemele versifică reportajele la modă ale primelor două decenii de după război. Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
l-a văzut „veșnic tânăr și ferice” e contrazisă de gesturile lucide, dezinteresate, care denotă o disponibilitate pentru angajament în slujba unei cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu totul integra. A. șarjează ridicolele ce decurg din importul pripit de civilizație, dar ia în șfichi și conservatorismul retrograd. În pașoptismul său se simte o inflexiune junimistă. Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. Indecis la început între a amenda inepțiile și opacitatea conservatorismului ruginit sau a lua în râs ridicolele stridente ce decurg din imitarea cu orice preț a manierelor occidentale, scriitorul optează până la urmă pentru bunul simț și înțelepciunea bătrânească, patriarhală, a boierului Enache Damian. Și drama Boieri și ciocoi, apărută în 1873, idealizează vechea boierime de țară. Decăderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar le inventează. SCRIERI: Folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în mitologia greacă, sau Horus și Osiris, în mitologia egipteană (ibidem). Astfel, creștinii imită o lume anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către diavol ne învață să îndurăm de asemenea să fim pedepsiți de el. Iată culmea ridicolului. Ar fi trebuit, cred eu, pedepsit diavolul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]