3,374 matches
-
mare subtilitate. În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
este de neconceput. Că el, în spirit, nu va tăcea un secol și, iată, un an, este o altă poveste. Mă mai opresc la maestrul epigramei, Cincinat Pavelescu, cel care i-a atras atenția lui Caragiale cu dibăcia lui la rime... imposibile. Pe Caragiale l-a văzut „în seri neuitate” ca pe o „fântână luminoasă”, as al paradoxului, susținând azi una și mâine alta, cu egală vervă, fiindcă în artă contează numai talentul, tendințele sunt amănunte. E cunoscut episodul în care
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
începem?, am întrebat. Cu simbolistica, mi s-a răspuns. Nicidecum, am spus: începem prin a citi poezia. Doi: citim încă o dată poezia. Trei: arătăm cu degetul spre ce se vede în Dorință cu ochiul liber, de pildă, gruparea pe strofe, rimele, măsura și restul. Și așa mai departe. Masteranzii mei s-au simțit lezați de banalitatea demersului. Se aflau, în definitiv, după patru ani de facultate, nu mai erau niște începători! Și aveau ei ce aveau cu simbolurile. Până la care mai
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
săracă, sărăcită, însă, de ne(re)citire. Perioada cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în același timp, un delicat jurnal pe rime. Iată, însoțire a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o carte.// Nici nu mai simt cît suntem de departe./ Trăiesc în pace asonanța, rima./ A fi a doua, a rămâne prima,/ Ridicolul meu frig amînă moarte.// Atît mai știe sufletul, umilul,/ Cu artă-n-gesturi, dar și fără artă,/ Nervilor rupți le recunoaște stilul.// Din tot rămâne-va cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o poartă
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
iveală. Căci Vulpescu n-a procedat prin adițiune, ci prin remaniere tenace și laborioasă, fixîndu-și mereu obiective mai înalte și tot mai severe niveluri de exigență. În anii primei versiuni a traducerii, el renunțase - în cadrul baladelor - la „respectarea riguroasă a rimelor de-a lungul tuturor strofelor componente”. Mai tîrziu însă, prin anii ’70, „orgoliul meseriei” i-a dictat o altă conduită: și acest obstacol trebuia învins, ținta vizată fiind „dobîndirea unei fidelități autentice, exhaustive, pe toate planurile discursului poetic”. O altă
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
adolescenți, cu trei secțiuni (roman, proză scurtă și poezie) și cu marele premiu - Trofeul Arthur. Juriul primei ediții organizate anul trecut a anunțat cîștigătorul la Târgul Gaudeamus, Florin Bican, cartea premiată a apărut în mai 2013: Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc. Volumul, savuros pentru copii de orice vârstă prin comicul irezistibil ce dublează virtuozitatea poetică, reunește trei parodii în versuri ale unor texte fixate în memoria diferitelor generații: Povestea lui Harap-Alb, Muma lui Ștefan cel Mare și Rică
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
se vedea capitolul corespunzător din cartea sa Arte poetice ale secolului XX, 1976), care discută contribuția lui Servien la studiul ritmului. Dar cel mai important continuator al lui Servien în abordarea matematică a structurilor prozodice este Mihai Dinu (Ritm și rimă în poezia românească, Editura Cartea Românească, București, 1986), a cărui operă încă nu este nici ea receptată pe măsura importanței sale. Cu vreo 35 de ani în urmă, o italiancă, Mariella Foletto, i-a dedicat lui Servien o teză de
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
răspîndit prin școală. Dar oamenii simpli n-au pronunțat niciodată sunt și nici poeții noștri n-au acceptat această formă artificială. Cum rostea, bunăoară, Eminescu rezultă nu din felul în care i se tipăreau versurile, ci din mărturia irecuzabilă a rimelor: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt/ Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe" (Luceafărul). O probă suplimentară ne oferă Eminescu prin dicționarul său de rime, unde în suita lui sînt apar mormînt, veșmînt, înfrînt etc., dar în suita lui cărunt, mărunt, înfrunt nu apare verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Ion Barbu și mulți alții. Vreți totuși un autor care să-l fi folosit în rimă pe "mai eufonicul" sunt ? Iată-l: "La tîmple mi s-a strîns părul cărunt/[...]/ Dar tînăr sunt, același încă sunt" (M. Beniuc, Furtuni de primăvară). Nu cred totuși că, drept model de limbă românească, îl vom prefera pe Beniuc lui
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
de ieri și-alaltăieri Și toate celelalte Ne mai gândim cu toți La cei străini iloți Ce sună-n noapte pe la porți De-i credem tonți. Niciodată Niciodată acasă n-aș fi Tot la porțile Tale, Iubito, Mi-aș împrăștia rimele pentru tine Între timp cineva va muri Astăzi sau mâine Unul din doi - așa cere Alahul tău sau al meu Iartă-mă, Doamne, și eu sunt zeu. Alt �te du!" Încă o foaie... N-am să dărui nicicui Să bată
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
Și de-atâta bocnă-n sat, Câinii-s, hămăind, puțini. Ca în iernile de-al' dat': Crapă calciul în găini. . . Din tavan până-n papuc, Numai ger stereotip! Doamne, oare mai apuc Vremuri să mă trag la slip?! Egnin (capriț cu rime din oglindă) - frățânelui George Corbu - Cum iarăși se ninge cu strașnic temei, Vârtos îndesându-mi căciula în pac, Scoț limba, ca puștii vecinilor mei, Și fulgii pi dânsa îmi dac. Sedus de candoarea acestui ningău, Cu sufletu-n sinemi festiv
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
niciodată nu au parte de fericirea stinsă într-o șoaptă - cu gândul la bucatele din carte zic seara bună - foamea se deșteaptă... *** tot vorbind de poezie se face târziu, în suflet e mult loc pentru mai bine: de cauți o rimă la ceva - vino la mine, cuvinte am avut de când mă știu dar nu mă întreba nimic de focul care s-a stins pe când dormeam adânc - ce pot să fac, îmi tot încerc norocul, ca omul necăjit - nu plâng, mănânc iar
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
Pe malul Tisei, dinspre Apus, stau cu fața spre Răsărit; deci spre România. Și ascult cuvintele ghidului; într-un grup, în orașul, de statui, Szeged. Deci până aici, între două râuri, s-a spus că s-a plâns, în marea rimă ... - Apă mare, domnule! ORAȘ PE TISA Piața cu casa în care Bălcescu a vorbit cu Kossuth prea târziu ieri. Și vorbesc și vorbesc, amândoi, nu prea târziu, mereu. În piața cu inscripția fără griji. BISERICA DIN MICHERECHI Stă, ținând pe
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
natal, sare a lacrimii de odinioară, Clor și clopote, clorofile, clocote ale sângelui, Heliu, heliotrop, Helios, Tu, Oxigen, Aer, Aur, văzduhuri sub Carul Mare, și tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
cine-l mai vede? Refugiat în corpul literei, Cu iubire creștină, Gheorghe Simon." Și Iată acum câteva din poeme, câte vor încăpea pe această pagină mărginită de aer alb. Impulsul de a elimina, din când în când, o sumă de rime și de adjective diluante la urma urmei, ni l-am stăvilit și l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
atmosferă confortabilă de firesc, creația lui Topîrceanu se perpetuează mult timp sub forma unui "folclor citadin", cum numai cu scrierile lui Anton Pann ori ale lui Conachi se mai întîmplase. Naturalețea funciară a rostirii, muzicalitatea versului "jucat" prin combinații de rime și de măsuri, o anume întrebuințare "înveselitoare" a neologismului fac rețeta unui stil de succes, nesofisticat și accesibil. Poate tocmai aici, în această accesibilitate fără frontiere sociale, rezidă și explicația îndelungatei colaborări la Viața românească - unde Topîrceanu a fost un
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
facultăți de a uita de sine aflată la îndemâna oricărui copil visător, reverie ce deschide ușa spre labirintul interior. Saba revine mereu pe unde a mai fost, el este o adevărată natură intensivă, obsesivă. Revine, de pildă, la binomul esențial al rimei dolore/amore, despre care atât de just afirmă că rămâne o temă inepuizabilă, sub aparenta ei banalitate. Poetul crede într-un soi de mister...vizibil, un mister conținut în această indefectibilă capacitate a poeziei de a transpune ,cunoașterea organică" în
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
dexteritatea sa formală e ucigătoare pentru spiritul viu al poeziei pe care o circumscrie. Autorul este mai mobil, mai intrepid, mai vital decât propria lui creație, pe care toate aceste rezolvări ingenioase o ,rezolvă" definitiv. Invers decât la Leonid Dimov, rima verifică și incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul editorial sunt acelea în care a căzut un strop de umor intelectual ori, dimpotrivă, de melancolie dureroasă. Un text precum Sans rime ni raison aduce o inteligentă confruntare între grila corectitudinii politice și perspectiva bunului simț: ,îți arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel cel Bătrân (căruia tu îi ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu handicap vizual. "Cu incapacitate vizuală", ziceai
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
eu adăugam: "vizuală, - care cerșea"; și tu ziceai "cerea" (...) Dar n-apucam să termin, pentru că marginea nu-ți suna bine... Pe bordura, ziceam eu atunci, a drumului de către Ierihon, cerea... Ce, ziceai tu, cerea?" "Asistență, ziceam eu, socială."". Dacă de rime mai poți scăpa, de agenda PC n-ai cum. În cel mai surprinzător mod cu putință, versuri cu adevărat frumoase apar exact la finalul volumului. Seria ,rimelărilor" se încheie printr-o Cimilitură plină de tristețe, tristețea celui ce a citit
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]