1,314 matches
-
încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la culme, a strigat: ― Am să vă scad nota la toți cu două puncte și am să vă elimin, din cinci în cinci, nerușinaților! Stați liniștiți, că altfel renunț la experiență! ― E păcat să renunțăm și la asta, dom' profesor! ripostai eu, ridicîndu-mă în picioare! Mai ales că e o vreme splendidă... și... ― Iarăși dumneata? țipă el. Nu-mi pot face experiențele din cauza dumitale... Stai jos... sau ieși afară!... Pentru că sînteți necuviincioși, citiți experiența din carte! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chiar dacă eram liniștiți și-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la o parte ca p-un fulg. ― Stai binișor, Cornelică băiete, ce te voinicești așa? Ia spune-mi și mie ce s-a întîmplat, că poate mă interesează. Ai? ce crezi? ― Ce te bagi unde nu-ți fierbe oala? îi ripostă enervat la culme Cornel Ionescu. Între timp, așa cum se întîmplă în asemenea împrejurări, când este vorba de scandal, indiferent de teatrul unde se desfășoară, se strânseseră în câteva clipe toți băieții din clasă în jurul celor trei beligeranți. Stelian Dinulescu, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Lazăr, că să dăm bacalaureatul ca elevi ai liceului Lazăr și să ne joace el cum o vrea! Dar Pogoneanu l-a repezit cum i se cuvenea, l-a apostrofat foarte serios din punct de vedere pedagogic și i-a ripostat: ― Băieții sânt elevii mei și legal sânt absolvenți ai Seminarului Pedagogic Universitar! N-au fost eliminați cu drept de examen particular? Prin urmare, ceea ce vrei dumneata nu se poate... Foștii lăzăriști vor da bacalaureatul acolo unde-l vor da și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
orele lui! ― Dar, în definitiv, de ce n-am proceda noi ca pe vremea când eram elevi? Dragule, ia du-te tu în capul scării și dă-ne de veste când vin profesorii, ca să ne găsească... ― Cum să ne găsească, mă? ripostă Dragu. Să ne găsească așa cum nu ne-au găsit niciodată?! N-ar avea nici un farmec! ― Adevărat! Se formară îndată grupe, după prieteniile de acum douăzeci de ani! Discuții aprinse, vești noi, mărturisiri și glume. ― Ce-ai mai făcut? Ce facultate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atâtea mii de călători câți sosesc zilnic pe aceste cheiuri. Misiunea se termină la semnalul meu. Aveți fiecare modurile și locurile de transmitere a mesajelor către Moldova. Și acum, ultimele două reguli. Unu. Dacă vă aflați sub amenințare directă, nu ripostați. Va interveni Îngerul vostru păzitor. Sau nu va interveni dacă intervenția este inutilă. Doi. În caz de eșec al misiunii sau de catastrofă În țară Întreaga activitate Încetează. Vă repliați pe traseele indicate spre corabie. Nu veți primi semnale, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
europene le-ar crește greutatea. Ar obține lapte mai mult. — Chiar trebuie să vorbești de capre? oftează Gittens. Dacă n-o să mai văd capră în viața mea, tot nu va fi de ajuns. — Din întâmplare, pe mine mă fascinează caprele, ripostează Morgan. Jonathan are o întrebare. — Nu credeți c-ar fi mai bine să fie lăsați în pace? — Cine? Caprele? îl persiflează Marchant. — Fotse. Ceilalți îl privesc ciudat, nevenindu-le să creadă. — Nu știu unde bați, zice Gittens pe un ton destul de controlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rost, că te scot la tablă!“ La cinci zile după acest eveniment am ieșit cu nota 18 din 20 (pe atunci nota maximă). — Aveai vreo poreclă la școală? — Porecla de D’Artagnan mi s-a tras din pricină că interveneam fără ezitare, ripostând la fiecare violență verbală sau fizică, fie unde era pericolul de-a fi bușită de băieți, fie la joacă, atunci când se îngroșa gluma. Odată, lovită în cap de un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
popularizării operei de artă, popularizare la care însă nu putem renunța cu nici un chip, dar pe care trebuie totuși s-o controlăm cu o severitate cu atât mai mare cu cât alcătuitorii acestor emisiuni, sau autorii de "memorii" ne pot riposta că tot ceea ce spun ei sânt lucruri riguros adevărate. Da, rupte din contextul vieții și operei, puse cap la cap și confecționată astfel o biografie și o operă pe gustul comun. E posibil așa ceva? ar întreba cineva incredul. Un mare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta nu sunt nici măcar atâta. Îți place cum Îi zic? Dacă Într-adevăr Îmi citește scrisorile către tine, nu poate riposta direct la Înjurături. Va continua să răspândească, Însă, bârfe veninoase. Dacă nu le citește, cu atât mai bine. Am, Însă, Îndoielile mele. De câteva zile Încoace, chiar dacă elevii sunt În vacanță, marele profesor urcă, sprijinit În baston, toată coasta dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Unii se întrebau, cu voce tare, de ce îi oferea Nobunaga o primire atât de opulentă lui Ieyasu, care era cu opt ani mai tânăr decât el și senior al unei provincii ce fusese, până nu demult, mică și slabă. Alții ripostau că nu era nimic ciudat în toată povestea. Alianța dintre clanurile Oda și Tokugawa dăinuise timp de peste douăzeci de ani fără suspiciuni, încălcări de acorduri sau conflicte, ceea ce era un miracol în acele vremuri ale trădărilor și ale luptelor feudale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimic. Cerul ne-a acordat câteva ore de grație, însă timpul e foarte scurt. — Suntem abia în ziua a treia. Dacă mâine cerem o întrunire oficială de pace, se poate organiza în două-trei zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-ar stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva făcea, timpul petrecut în Sakamoto era ocupat exclusiv cu munca. Sakamoto era atât cartierul său general militar pentru Ise și partea de miazăzi a provinciei Owari, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Damian râse și-și acoperi ceasul cu mâneca hanoracului negru. ― Mda. ― Și acum tu râzi de mine. ― Râd de expresia feței tale, mă lămuri el. Arăți atât de vinovată de zici că ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prin fața ochilor o hârtie. Ai semnat un contract legal și definitiv prin care te-ai angajat să stai aici trei săptămâni. —Dați-mă în judecată, am sărit eu țanțoșă. Nu locuisem în New York degeaba. — O să obțin o hotărâre judecătorească, a ripostat el, care o să te oblige să rămâi aici până la sfârșitul celor trei săptămâni. Și o să te dau în judecată și-o să-ți iau și banii pe care nu-i ai. A scos o altă hârtie pe care a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge, băiatul anilor șaptezeci? l-a salutat Brigit pe Luke. —Returul anilor șaptezeci, a replicat Luke. —Cocoașa anilor șaptezeci, a ripostat Brigit. —Infractorul anilor șaptezeci, a reușit s-o-ntoarcă Luke. —Borseta anilor șaptezeci, a riscat Brigit. Nu, a intervenit Luke cu fermitate. Ai trișat. Luke și Brigit se înțelegeau foarte bine. Ceea ce uneori îmi făcea plăcere. Iar alteori nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză. —N-am fost la un pas de moarte, am reușit să răspund pe un ton batjocoritor. —Ba ai fost, a ripostat Josephine. Am tăcut. Pentru o clipă, m-am privit din exterior. Mi-am dat seama cum eram percepută de toți cei care se aflau în cameră. Am văzut felul în care, dacă eu n-aș fi fost eu, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atâta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decât să rezist până vineri, când pleacă. — Și dup-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
micul dejun. OK, am pomenit de mic dejun doar ca să‑i amintesc că Luke e iubitul meu. Ceea ce știu că e destul de jalnic. Dar, ori de câte ori discut cu Alicia, mă simt de parcă am fi într‑o competiție secretă și, dacă nu ripostez, o să creadă că a câștigat. — Da? zice Alicia. Ce drăguț. Își mijește ochii. Și... ce părere ai despre toată chestia asta? Trebuie să ai un punct de vedere. Cred că e nemaipomenit, spun după o pauză. E super. — N‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
buzele oamenilor, pentru generațiile viitoare. Spune lumii povestea unei eroine. Dacă nu vei putea să-ți publici manuscrisul în China, du-l în afara ei. Nu mă dezamăgi. Te rog. Nu ești o eroină, mamă! O aud pe fiica mea cum ripostează. Ești o femeie nenorocită, nebună și bolnavă. Nu te poți abține să nu-ți împrăștii boala. Cum zicea și tata, ai săpat atât de multe morminte, că nu ai destule cadavre pe care să le așezi în ele! Cina li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
termin! Uite ce e, eu sunt critic. Și e treaba mea să comentez, iar eu cred că e un spectacol bun. O, Tang Nah, ești un critic groaznic și de-aia nu te angajează imeni. În acest punct, Tang Nah ripostează furios. Îi zice cuvintele care ating un nerv sensibil, vorbele care-i vor despărți pentru totdeauna. Știi ceva, Lan Ping? Singurul motiv pentru care ești supărată e că nu ai reușit să joci tu rolul împărătesei Wu! Pentru Lan Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
uitat niciodată parfumul Shanghaiului. Noaptea e dulce-amară, plină de lacrimi. Nu mă pot abține să nu-mi aduc aminte de trecut. Suferința mea. Chinul, sentimentul că sunt încurcată în propriile-mi intestine, mă ghemuiesc, dar nu sunt în stare să ripostez. Încet, urma înnoroiată a amintirii dispare în orizotul plat. Îmi privesc sentimentele cum ard și se risipesc în cenușă. Îmi dau seama că dacă nu-mi pot trăi viața îngrijindu-mi viile la soare, trebuie să învăț să am încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cautè-ți, bèiatule, o femeie adevèratè, din carne și oase! Uitè-te la mine! Prosper de când m-am însurat! s-a îngrèșat și-i merge bine, Am o viațè sexualè normalè! Tu te usuci pe picioare, ca un cîine, Aș vrea sè-i ripostez, dar când sè deschid gură sè spun ceva îi sunè mobilul, Alo, da! Da! Sunt la o pizza cu Matei, da! Numai pe searè ajung acasè! I se schimbè tonul din voce, e nevastè-sa! Nu, n-am uitat! Am sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
proiecții virtuale, proiecțiile voastre virtuale comunicè între ele și nu voi înșivè ca niște ființe umane reale! Într-o zi, veți vorbi singuri, ca în fața oglinzii, dacè nu se și întâmplè deja, Omul și-a cam pierdut astèzi individualitatea! îi ripostez eu, Suntem niște numere de card, conturi de email, ne-am numerizat în toate aspectele vieții, am cèzut într-un anonimat numeric fèrè precedent, Nu înțelegi, îi explic eu, cè tocmai asta îți oferè calculatorul?! Sè ieși din anonimat, sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]