7,490 matches
-
brici ascuțit. Firește că a înțeles de-ndată că misia sa este aceea de a face oastea tăioasă ca briciul. Ministrul Dreptății, privindu-și cumpăna, pricepu că se cuvenea a fi atent - pentru a închide bine visteria și a nu risipi avuția țării. Și cel de la Finanțe, cu o cheie cu lanț - în mână, avea, mai cu sârg, „a drămui dreptatea până’ntr’un tenchiu”, adică, întru exigență maximă. Însă dintre toți, Ministrul Învățământului gândi că este greu de el. Tocmai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93774_a_95066]
-
autodisecții plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa captivantă liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
Articolele Autorului IRONIE... Prevăzător am fost întotdeauna... Pariuri n-am făcut la hipodrom, Nu mi-am riscat la jocuri, casa, banii, Am scris o carte, am sădit un pom. Obișnuitul ins de societate, Plăcut în toate, vizitat de toți, Am risipit clipe nenumărate Sub monotone, temporale roți. Nu am talent în fizici nucleare, Nu știu să navighez sau a picta, Dar pot cuvântul să-l îmbrac în fapte Sau fapte, în cuvânt a îmbrăca. S-or duce toate, chiar și eu
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
gonește-o cu iubire. iar în urmă-n liniște, fă să creadă-n dragoste. și-ai să vezi că în amor, de-o visezi, aduce dor! De unde-mi vin atâtea doruri ? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inimă-mi răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii! Deși, nici ea, străină nu-i de asta, Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii, Din plin făcând să îmi atrag năpasta
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai respir decât cu tine-n gând/ Când număr
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
muză se dezbracă cu sufletul pe o tarabă, se roagă-n sufletu-i curat la timpul care-a dezertat din sfera umbrei ce respiră pe tâmpla zilei ca o liră. Te recunosc, clepsidră cu nisip un șir de ani am risipit, firicele mici firide... splendori și clipe! Referință Bibliografică: Splendori și clipe / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SPLENDORI ȘI CLIPE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382182_a_383511]
-
aduni mizeria poți să îndrăznești a cere un telefon. (către celelalte femei) Să mergem! Sunt niște nespălate venite la oraș. Le-a doborât căldura. (Femeia tânără adună repede merele în coș. După ce a terminat de adunat merele ce s-au risipit pe stradă s-a întors lângă bătrână.) Femeia tânără: Cum te mai simți? Bătrâna: Rău. Femeia tânără: O să te duc la spital! O să reușesc la timp acest lucru. (Un polițist trece pe acolo.) Polițistul: Nu aveți voie să vindeți mere
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
participarea scriitorilor vorbitori de limba română, de pe mapamond, face chiar mai mult, decât instituțiile de cultură finanțate din bani publici. Trebuie să subliniez că Ligya Diaconescu organizează aceste frumoase și interesante lucruri voluntar. Fără sprijinul statului roman, prost administrator, care risipește banii contribuabililor în Institute Culturale ineficiente, în loc să sprijine oamenii de factura scriitoarei Ligya Diaconescu. Mai amintesc că revista STARPRESS pe care o editează, a organizat pe 30 august 2014, de Ziua Națională a Limbii Române o manifestare cultural-literară în Stațiunea
STARPRESS 2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382208_a_383537]
-
Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii tăi să-l fure, Dar n-o pot face, dacă pleci și treci. În depărtări îți risipești polenul, Pe care vântu-l duce către floare, Iar cerul nu-și mai termină desenul, Că l-ai lăsat din nou fără culoare. Și nici acum nu pot urca în trenul, Care-mi trecu prin gară. De ce oare ? - Leonte Petre - Sursa
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
-i pe toți cei prezenți. - Să ieșim, hotărî Moș Crăciun. Dacă vraja va fi dezlegată, uriașul va veni după noi. - Și dacă nu? Ștefania acoperi gura spiridușului cu mânuțele ei înghețate: - Nu mai tot comenta! Ieși afară! Fumul nu se risipi chiar atât de repede cum se așteptau fetele, motiv pentru Petrică să mai comenteze puțin despre cât de vechi erau magiile Moșului și de câte ori îl sfătuise el să își cumpere o nouă carte de vrăji. Până la urmă, ușa căsuței se
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Echinocțiul primăverii noastre naționale, va începe mereu și mereu în România, în conștiința noastră, la 22 Decembrie. Soarele a răsărit din nou la București! Val. VOICUIESCU În sfîrșit... București, ora 11,30. În sfîrșit! În sfîrșit, valurile nopții s-au risipit. La 24 de ore după ce primele glasuri s-au făcut auzite în Piața Palatului cerînd “Libertate“ și “Jos cu clica Ceaușescu“, sorii au sosit în Capitală, în întreaga țară. Au fost zori roșii, de sînge, zori umezi de lacrimile părinților
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
l-a avut presa militară, în perioada postdecembristă. Un om care a știut să coaguleze o echipă orgolioasă, atipică, dar cu camarazi talentați, precum Cătălin Suzeanu, cel care a și realizat montajul documentarului postat mai jos. Vremuri potrivnice și oameni risipiți de orgolii zadarnice au ucis proiectul înființării unei televiziuni militare, după modelul Bundeswehrului. Dar reușitele acelor ani, precum filmul „Afganistan - un tărâm al contrastelor” rămân mărturii ale unei perioade în care sintagma ARMATA ROMÂNIEI era rostită, cu respect, de președintele
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
sa admirabila, copleșitoarea într-un sens, vocație a prieteniei. Puțini scriitori au asemenea capacitate de a stabili atît de numeroase legături din specia rară a adevăratei prietenii, în toate etapele formației, în orice spațiu, fără a lăsa impresia că-și risipesc sentimentele ori vremea. Volovici are mai mulți prieteni (dușmanii îi lăsăm deoparte) de toate gradele decît oricare din oamenii pe care-i cunosc și am impresia că fiecare din ei îl simte la fel de apropiat și niciunul nu are impresia că
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
doi care se joacă, perechea unui unu asasinat. O pereche imposibil de găsit, căci "cum să strîngi un braț care e un nor". Oameni pe care nu-i mai știi, drumuri pe care nu le mai cauți, unde "cuvintele se risipesc păpădie stelară, ușoară, transparentă, fără conzistență și totuși prezentă în fiecare ungher al ființei tale acum mai palide." Emacierea de spiță rară: "acei care neagă existența minunilor să nu se apropie de aceste poeme. Vor suferi decepția convingerii sfărîmate. Pentrucă
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
de acest mare regizor. Material și imaterial, realitate și iluzie, dorința de a zbura - una din temele care străbat fiecare montare din această Trilogie. Gheață, apă, foc, cămașa din hîrtie pe care Hamlet o topește cu zbuciumul lui. Toate se risipesc pe scenă, curg. Ca viața însăși. Actorii-gropari-clovni felinieni. Este pentru prima dată cînd îi văd cum refuză să joace "Cursa de șoareci". Este cursa morții. Și ei știu. Ca orice bufon. Hamlet le suflă cenușa pe chip. Ca un stigmat
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
în aventura d-sale textualistă. Frazele d-sale se fac și se desfac într-o frenezie asociativ-disociativă fără a duce la o clarificare a factorilor disertației, ci, dimpotrivă, producînd frecvent o complicare confuză a acestora, o ceață retorică anevoie de risipit. Așa cum se întîmplă în cazul unor imagini stîngace a căror culoare e aplicată prin încălcarea liniilor ce le conturează, criticul care l-a mustrat pe Arghezi pentru că discursul poetului s-ar situa "dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă", și pe
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
Ťproceduriť și înotam vreo oră într-un bazin cu apă de mare încălzită. După-amiaza, stăteam în cameră, ascultând cum pocnea câte o ușă izbită de vreo rafală de vânt și zgomotul valurilor, care spre seară devenea aproape înverșunat. Spuma albă risipită pe stânci te făcea să crezi că marea avea insomnii. În acel decor cu singurătăți de preistorie mi-am scris Mitologiile subiective.". După trei săptămâni de drum comun, eul biografic și eul creator se despart. Pacientul aflat la tratament este
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
Liviu Dănceanu Să ticluiești 51 de interviuri nu-i lucru ușor, mai ales atunci când partenerii sunt risipiți în cele patru zări, purtând cu ei legitime reticențe, mefiențe ori motivabile retractilități și, uneori, chiar retorsiuni. Cu toții, într-un fel, coechipieri pentru totdeauna, ar izbucni în plâns, dacă ar afla că le-a ars casa. Sau dacă aceasta ar
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
trece prin fiecare vârstă cu gesturi decise, dar până la urmă tipice), ca și la cel al familiei și al comunității aparent deschise, "sparte" în tot felul de aspecte specifice. Pe măsură ce lectura avansează, exotismul (sub)urban și senzaționalismul par să se risipească, lăsând să se vadă, tot mai clar, structura sistemică a lumii configurate, rațiunile, mecanismele, coerența ei. La Radu Aldulescu, procesul este mai accelerat, fiindcă imobilismul naturii umane e întărit de rigiditatea regimului comunist. Contrastul din Groapa era acela dintre frenezia
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
la masa de joc, făcând din exces regula existenței de zi cu zi. E atât de obsedată de ruletă, încât ajunge să i se interzică accesul în toate cazinourile din Franța. Această femeie care a fost plătită regește, care a risipit însă totul, n-avea cum să nu intre în cele mai incredibile încurcături cu legea. La începutul anilor '90, se vede implicată în una din marile escrocherii ale deceniului. E vorba de așa-numita "afacere Elf", o inginerie economico-financiară de
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." Atât în paginile de jurnal
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Bunicul lui a făcut o avere considerabilă, ca om de afaceri, din construcția de căi ferate. Cu banii din averea bunicului, familia și-a construit un blocușor, în care stă toată familia, cu bunici, unchi și mătuși. Unchii au cam risipit averea, dar tot a rămas ceva. Pamuk a început studii de arhitectură, pe care le-a abandonat, făcând apoi cursuri de jurnalism. (...) a fost susținut puternic de tatăl său ca să devină scriitor. Tatăl era o fire mai boemă, a și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]