790 matches
-
fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine să crezi că exiști" - un teatru de altă natură), o risipire în anorganicul care guvernează: "rămas în soare deodată riști/ să te usuci floare veche ce ești/ în nisip ascunde-te/ acum el e creierul tău cu gîndurile tale" (ibidem). Tot mai îndepărtat de ceea ce numim viață lăuntrică, poetul se autodevoră
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
născut în 1962, are o calificare kafkiană, cea de arpentor) se autoplasează, fără grație, sub egida "fundăturii": "fundătura este propria mea viață contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie, loc-neloc cu o singură intrare care e și ieșire totodată prielnic risipirii de sine". Această viață-fundătură se declară în continuare, fățiș, "sedusă de cata-bază și inspirată doar scatologic, refuzînd cu program ( citește: prejudecată) catharsisul și iertarea,( ...) dispusă doar la recriminare și autodafe". Deci intră în ginta neagră a liricii, gintă mereu reîmprospătată
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
n-a fost plătit în schimb decât cu rău?". Împinsă la extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca putere simbolică, ,dedicînd broșuri la dame
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
revoluționari improvizați, investind "încredere și entuziasm în cealaltă garnitură", ajunsă la putere în 1996, spre a se prăbuși apoi cu totul în "râpa deziluziilor", descoperind la toți "același fel de arivism, același nepotism, aceeași penurie de caractere". Concluzia e amar-sceptică: risipire a fost totul în acest interval de trăire intensă, de activism dezarticulat. A venit totuși ziua fastă, din mai 1991, când și-a reluat jurnalul. A umplut până acum (de fapt până în 2004!) zece caiete despre care ne spune însă
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
urmări apariția pe lume a acestei iubite așa cum aș privi stupefiat desprinderea din haos a unei planete depărtate, de a asista la atracția și la repulsia pe care o exercită între ele diferitele părți ale corpului ei mereu surprinzător, la risipirea, la cristalizarea, la răcirea și arderea simultană a acestei nebuloase adorate care e iubita mea într’o continuă devenire, într’o sublimă negare a întregei ei făpturi mereu inventate, trezindu-mă în fiece dimineață cu o altă imagine a iubirii
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
matur." Adăugând: "Dinu Pillat îmi spune că nu are importanță." Nu exista un interlocutor mai potrivit să pună punctul pe i. Ca și tine, ca și Mihai Villara, Dinu Pillat a fost una din marile voci reduse la tăcere - întru risipirea unei obști. Pierderea nu a fost numai a acesteia: cu asemenea lipsuri ale unor cărți nescrise ori distruse, literatura română nu a ieșit în lume la timp, întârzie și acum. Nu exclud, însă, și un alt factor în retragerea ta
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
Să uiți cuvintele Cuvinte-n cer, cuvinte-n ape, Cuvinte-n ierburile moi, Cu vorbe se încing de-aproape Tăcerile din amândoi; Dacă rostești, un nor se rupe Și cad doar pietre pe pământ; Să lași cuvintele în cupe De risipire și de vânt; Dacă rostești, se-ntind ruine Până-n apusul vremii greu; Să uiți cuvintele în tine, Ca să vorbim cu Dumnezeu Un nuc Drept alter-ego mi-am ales un nuc, Sădit cu mine-odată în lumină, Aceleași stele calde ne aduc
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
părelnică floare mai mult imaginară dar cu mult mai vie într-un peisaj virtual precum copilăria în închipuire făcând nimicul să învie. Pășești pe cărarea necercetată și ți se pare că ai ajuns pe lumea cealaltă. Căderea clipelor e doar risipire și înstrăinare topindu-se ceara pe care s-au imprimat peceți princiare și toate se retrag în sine când făptura de aer se mistuie-nviforată. Și-i prileju de-ncăierare și-i ocazie de nuntă cum doar veciile în culme se
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
sine și stârpește setarea de semne indecente. Cine va citi ultimul litera îl va ucide. Ne copleșește locuirea clipei când se întrupează părelnicul veciei și ne încălzim la focul sacru al poeziei cum ne e dat să citim în zațul risipirii și al vremelniciei. Nu e niciun semn ci doar în duhul adevărului după consemn. În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
așteptare confuză și de tăcere apăsătoare, adîncirea în studiul trecutului devenea un izvor al reconfortării morale. Mai ales studiul unor mecanisme ale schimbării, atunci cînd totul în jurul nostru părea sortit unui îngheț fără termen." 3) La 21 decembrie 1989, după risipirea mitingului fatal, Ștefan Cazimir va coborî în stradă, dornic să vadă ce "va urma". Un nou alfabet de tranziție lua naștere sub ochii săi. 1) Publius Cornelius Tacitus, Biografia lui Agricola. începuturi ale istoriei Marii Britanii. Studiu introductiv, traducere și note
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
strada principală apar majorete trimit bezele flutură chiloței le urmează călare pe un catâr castrat retorica zilei înaltă și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă o dată temerea expusă în varii ocazii de regulamentele masonice, anume că apropierea de misterele oculte la o vârstă necoaptă poate duce nu doar la pervertirea simbolurilor și la risipirea tezaurului de sapiențialitate al cărui depozitar este Masoneria, ci chiar la alterarea lui până la un absurd encomium moriae. Iată de ce inițierea este recomandată în toate riturile să se înceapă la vârsta de 23 de ani, vârsta deplinei maturități și vârsta
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
de la ea, că a eșuat ș.a.m.d., generația ’80 s-a văzut, în anii din urmă, contestată și estetic, atât de către reprezentanții noii generații de scriitori, cât și de unii critici, tineri și mai puțin tineri. Ambele impresii - de risipire și de ratare - sunt doar atât: impresii. Când nu sunt simple idiosincrazii, aceste reproșuri traduc nemulțumiri personale: că optzeciștii, în loc să meargă în direcția pe care le-o indicau unii sau alții, au mers într-o altă direcție. În direcția lor
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
sunt de pildă fraze ca: "Pe această potecă a înțelepciunii, Nichita Stănescu se întâlnește cu Albert Einstein - care nu se temea de moarte, pentru că o considera un prag spre o altă formă a vieții eterne (înțelegând prin "viață" chiar și risipirea sa în univers sub formă de microparticule) -, cu Norbert Wiener, pentru care "a trăi" are valoare în sine"... (p. 168). De ce nu și cu Niels Bohr, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg? Apar însă în trecere multe alte figuri cunoscute: ..."cum
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor vederi josnice sau carnale sunt legați evreii de legea lor veche; ci dimpotrivă, numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor pe pămînt și a ocarei; în ciuda urii purtată împotriva lor de atîtea neamuri; și că nu se cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu de peste patruzeci de veacuri. " Că cei ce
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență. Euforia dezarticulată ascunde altceva: timpul, bucăți de viață pierdute. Adrian Buz alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la care protagonistul nu poate participa direct, din pricina unui accident stupid. Internat în spital în timpul evenimentelor, el
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
stabili un numitor comun e, în principiu, anti-argheziană, deci neproductivă și nerecomandabilă. Arghezi, proteicul, reflectă în sine labirintul lumii, cu toate incertitudinile și disperările unei salvări - imposibile. Fuga de uni(ci)tate e fuga de sine. De ce se întâmplă această risipire sau această migrațiune febrilă de la eu la altul sau de la un stil la altul? Cel mai simplu răspuns ar fi: dintr-o energie inepuizabilă, ce se cere investită estetic. Sau: dintr-o nestatornicie funciară, izvor de creație și inventivitate. Sau
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
cu neaoșul: "nu e cazul..." Nu știu cine sunt soții (sau frații) Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați început să înțelegeți dincotro bate vântul? Probabil că duo-ul s-a speriat că noua echipă de la conducerea ICR va înțărca vaca generoasă a editării de texte ce n-au altă șansă de apariție decât finanțarea
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Victor Durnea știe tot în legătură cu împrejurările în care se nasc articolele lui Stere, analizează, compară, citește replicile pe care acesta le primește de la alți publiciști, coroborează totul cu istoria politică și literară. E aici un efort uriaș de elucidare, de risipire a confuziilor, de înlăturare a opiniilor greșite, dar încetățenite, efort ce se cuvine apreciat în cel mai înalt grad. Cine citește ediția așa cum trebuie - consultând, așadar, în permanență aparatul critic - are, pe lângă imaginea unui C. Stere viu, mișcându-se și
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
Giselle, în care dansul este rege, pantomima abia strecurându-se ici-colo în spectacol. După baletul Don Quijote sau, cronologic, înaintea lui, Corsarul este un alt exemplu de inabilă, neinspirată transpunere a unei opere literare într-un spectacol de balet, în sensul risipirii miezului de sensuri cuprins în opera respectivă, în balet păstrându-se doar exotismul ei de suprafață. Corsarul este inspirat de un poem al Lordului Byron, din care s-a conservat numai culoarea locală. Un alt motiv de comparație al baletului
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
de artă, menit de autoritate tăcerii, Iordan Chimet și-a dedicat anii de recluziune socială prietenilor, spre a ieși, cu decență și demnitate la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
acum, în consecuție. Aleatorismul, spectralismul, acusmatismul, curentul arhetipal, minimalismul, repetitivismul, noua complexitate, noua simplitate au tatonat, fiecare în parte, impunerea la scară planetară, mulțumindu-se în cele din urmă doar cu stârnirea interesului local al diverselor team-uri componistice. Or, risipirea treptată a probabilității de funcționare a unui spirit coagulant, omogenizator face ca fenomenul globalizării să nu se poată declina în spațiul muzicii savante, iar verbele extinderii și generalizării să nu poată fi conjugate la timpul prezent. 2) Fără îndoială, traversăm
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]