899 matches
-
zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
Mănăstire Aron Vodă s-au aflat negrijită și pe multe locuri tencuiala oborâtă, cu turnul descoperit, fără ogradă, casile vechi și mai de tot descoperite. Iazul de supt mănăstire pe câteva locuri stricat și fără șarampoi și moara de tot risipită și stricată”. Halal gospodar, părinte! Apoi din câte ne aducem noi aminte aici erau călugării greci, pe când cei din Moldova au fost mutați la mănăstirea Hlincea. Așa că nu-i de mirare...Mă mai gândeam să-ți spun că după doi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
împăratului. Poate că asta și urmărise Dante Negro. Să-l dea plocon marelui Napoleon, dușmanul său. Ar fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței. în ziua aceea, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iei aminte foarte atent să-ți dai seama că sunt frați. Părul ei șaten, bătând spre roșu, se regăsea la Rafael, lunecând într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai ales despre Sudan. După aceea, n-am mai revăzut Manuscrisul. Pot, așadar, să depun mărturie că el a existat, dar mă tem foarte tare să nu se fi pierdut. Tot ce poseda prietenul meu a fost ars, distrus sau risipit. — Chiar și Manuscrisul lui Khayyam? Drept unic răspuns, Rochefort mă răsplăti cu o strâmbătură puțin Încurajatoare. Înainte de a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pieile de oaie pe care nu reușise să le vândă și ne-am aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt și acum? spunea ea, cu un glas stins. Nu e păcat? Mi-au trebuit câteva zile până am înțeles ce vroia ea să-mi spună. Era păcat, pentru că ea simțea voluptatea complect și se temea ca rouă dragostii astfel risipită să nu strice orânduiala lumii. O dată ce-mi dăduse buzele și mă îmbrățișase, cu trupul ei tot lipit de al meu, noi eram uniți. Și dragostea trebuia să se săvârșească până la capăt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de totală năruire, ca și cum m-aș fi trezit deodată singur într-un cimitir, fără nimeni lângă mine căruia să mă plâng, de la care să aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lor. Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din nou Darie. Nu se vede nimic... Locotenentul ridică din umeri. - Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca oricine ce îl frământă. — înțeleg ce voiești a întreba... Te întrebi dacă suntem supuși vremilor fără nicio speranță, dacă suntem totalmente neputincioși și pierduți sub vremi, și voința noastră (chiar colectivă de ar fi, una și indivizibilă, iar nu risipită, cum se arată), voința noastră nu contează nici cât un fir de nisip... Undeva în casă se aude țârâitul încă nefamiliar al telefonului proaspăt instalat. Sophie trebuie să fie prin apropiere, a ieșit doar adineaori să pregătească ceaiul ; iar el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre ușă - aceea, pe câte știi tu, nu s-a deschis niciodată. Poate chiar este bătută în cuie. Nimeni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare, praf, colonie vărsată din belșug ca să acopere restul -, probabil de multă vreme intrate în tapetul uzat, cândva, pare-se, bleu-vert, cu flori și crenguțe. Însă, pe lângă semnele de strâmtorare, locuința avea, risipite ici colo, indiciile unui timp mai prosper : o frumoasă farfurie japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici o clipă pînă acum. Canalul a fost inaugurat acum cîțiva ani de Ceaușescu, un proiect Început de Dej, acest nou braț al Dunării pînă la vărsare a fost nu doar un efort financiar absurd, dar și uman, mii de vieți risipite... De fapt, a fost un lagăr de muncă pentru deținuți În cea mai mare parte politici, a cărui legendă funcționează ca un baston În plus, se amplifică În folclor, se transformă Într-un alt mit cumplit cu care sistemul comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și păstreze înfățișarea aeriană, golașă, oarecum palidă, o atmosferă de provizorat, care, într-un fel, i se potrivea. Nu fusese niciodată locuită cu adevărat. Funcționase ca pavilion pentru petrecerile de vară și serbările unor Stillowen de mult dispăruți sau risipiți. Oare după moartea mamei ei, să fi dormit tatăl ei cu vreo altă femeie în camera aceasta cu avionul argintiu și cățelul care-l privea? Nu-i venea a crede. Casa, despre care ennistonienii gândeau că ar fi un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stella detesta jamboreele astea la fel de mult ca și mine, spuse Brian, izbind o piatră cu piciorul. Și, dacă-i vorba pe așa, nu văd de ce-a trebuit să-i cărăm după noi pe toți blestemații ăștia de străini. Participanții, risipiți acum pe plaja însorită și bătută de vânt, era următorii: Brian, Gabriel, Adam și Zet, Alex și Ruby, George, Tom și Emma, Hattie și Pearl. Alex îl îndemnase pe Tom să-l aducă pe Emma. Tom, căruia îi plăcea excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică încet în picioare și îi aruncă lui Emma o privire sumbră. Emma îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parcurs de toți: Și-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
după cum am spus, trebuia ca poporul lui Israel să fie sclav în Egipt pentru ca virtutea lui Moise să fie cunoscută; și dacă, pentru a cunoaște spiritul măreț al lui Cirus, trebuia ca perșii să fie asupriți de mezi, și atenienii risipiți pentru ca Tezeu să și arate marile lui merite; tot astfel acum, când vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
când vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decât evreii, mai înrobită decât perșii, mai risipită decât atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orânduire, învinsă, jefuită, sfâșiată, cotropită, și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și, cu toate că până astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Erau împreună și vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia... Ne-am întors greu la șosea. Ne-am încurcat printre crucile putrede ale fraților dintr-un demult risipit schit și fiecare pas reașeza pe oase durerea septuagenară. Parcă mă trag gropile... Se uscase și pierdea la fiecare pas câte un gram de suflet. Tu ce zici? Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. Mda. Ar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prăjituri, fructe, sucuri. Inclusiv cafea și ceai. Mâncare e din belșug. Prăjiturile, mai ales, sunt periculos de îmbietoare. Când ți-ai încărcat tava, te duci și te așezi la una din măsuțe, în fotoliu, sau ieși pe punte unde sunt, risipite, mese albe. Am văzut că există și piscină pe punte! Neutilizabilă, acum. Ce mai, condiții boierești. Dacă ar fi vară, dacă marea ar fi liniștită, ar fi grozav. Seara, în "marele salon" sunt programate tot felul de "manifestări". Pentru azi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu vorbesc. Iar nepoții lui Nick sunt americani sută la sută. Cam aceasta e povestea multor imigranți în America. După două generații, patria de origine devine un nume, un album cu fotografii îngălbenite. Mai ales că românii sunt, în genere, risipiți. Doar la Cleveland, am auzit, ar exista, încă dinaintea primului război mondial, o oarecare tradiție comunitară românească. În rest, nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia?", îl întreb pe Nick. "Nu. Suntem împrăștiați ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Gramatula, bătrâna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian, tot prin îngrijirea simpatică a lui Drăgănescu, se reînnoise de două-trei ori. La București, joile fusese reluate pentru primire de condoleanțe întîi, apoi pentru reunirea muzicanților risipiți. La început, fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]