688 matches
-
-l lase să se bucure de viață cât mai poate, soția lui înțelege că el o crede fără farmece, fără nicio putere, o moartă, un strigoi (II, p. 628). Cât despre Dida, ea declară că nu mai vrea să fie rivală în dragoste cu o mortăciune (IV, p. 660). Mai multe incidente stranii o tulbură pe Marghioala care găsește sub cearceaf o broască râioasă și constată că cineva i-a frânt lumânările de la nuntă, i-a ciopârțit rochia de mireasă și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar se simte vânată [...] își dă seama că e pândită, dar nu știe de către cine [...] Părerea mea este că... i se vrea moartea... (II, p. 625). Tot mai des, cei din jur insinuează că ar fi nebună. Dida apreciază că rivala ei se află într-un fel de agonie, că e o muribundă care aude voci de inși ce vor s-o otrăvească și s-o omoare, un stârv intrat nu atât în putrefacție fizică... da, da, cât mai ales mintală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în crimă ? Și acuma vrei să te răzbuni. [...] nu te mai tângui, motorul, ca să zic așa, acțiunilor tale nu e iubirea, ci ura... (V, p. 681). Analiza corectă nu îl face să prevină gestul celei care își străpunge cu sabia rivala reproșându-i apoi soțului că și-a păstrat mereu mâinile curate și s-a mulțumit să profite de pe urma faptelor comise de ea : Tu doar te-ai ghiftuit din crimele mele ! (V, p. 682). Cu o bruscă intuiție, Ionel o întreabă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și în Ca frunza dudului din rai. Situația din piesa modernă coincide cu cea din tragedia antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tentativă de sinucidere : Doar n-o fi încercat să se arunce ? (III, p. 635). Aceeași ipoteză este formulată și apoi respinsă și de Romanița : Nu te sinucizi tu... Vrei să ne șantajezi... (IV, p. 657). Și Dida se gândește că rivala ei s-ar putea omorî, fără a fi sigură dacă aceasta chiar ar pune în practică o astfel de lecție de modestie : Poate vrea să se sinucidă ? ! N-aș crede ! [...] s ar face tărăboi și ne-ar face de râs
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miraculoase nu mai au același impact : în universul prozaic al lui Dumitru Radu Popescu unde mitul se degradează o dată cu lumea, zborul Medeei în carul cu șerpi după împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai funcționează. De pildă, omorurile pot fi acum reprezentate pe scenă : Eteocle și Polinice se sfâșie reciproc sub ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu vizează cadrul exterior, ci chiar substanța tragică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dorea să aibă camelii roșii. Mai că nu scosese sufletul din bietul Platon; deh! ca soț, promisese că va face rost de un buchet și ce să crezi? În ajun, le sechestrase pe toate Mâtișceva, Katerina Alexandrovna, care era teribilă rivală în toate cu Anfisa Alexeevna; se aveau la cuțite. Firește, s-a lăsat cu isterie, cu leșin. Platon era distrus. Se înțelege că dacă Petea, în acest moment interesant, ar fi izbutit să procure un buchet, situația lui s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chipul Nastasiei Filippovna trecu umbra unei senzații funeste; privirea îi devenea îndârjită, fermă și aproape ostilă, nedesprinzându-se nici o clipă de pe chipul vizitatoarei. În mod evident, Aglaia era stânjenită, dar nu intimidată. Intrând, de-abia de-i aruncase o privire rivalei ei și deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea în privirea înciudată a rivalei. Femeie fiind, o înțelese pe cealaltă ca femeie; Aglaia tresări. — Știți, desigur, de ce v-am invitat aici, spuse ea în sfârșit, dar cu vocea scăzută și chiar oprindu-se de vreo două ori în timp ce rostea această frază scurtă. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scop, cum avea să se exprime Rogojin a doua zi), încât, oricât de fantastică era cealaltă, cu mințile ei zdruncinate și cu sufletul ei bolnav, se părea că nici o idee preconcepută n-ar fi rezistat disprețului înveninat, pur feminin al rivalei. Prințul era sigur că Nastasia Filippovna nu va aduce vorba despre scrisori; după privirile ei scânteietoare își dăduse seama ce preț au acum scrisorile pentru ea; dar și-ar fi dat o jumătate din viață ca nici Aglaia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei, s-o părăsiți de dragul celeilalte, sub privirile aceleiași rivale, după ce dumneavoastră înșivă i-ați cerut mâna cât se poate de onest... și doar i-ați cerut mâna, i-ați făcut propunerea de căsătorie de față cu părinții și surorile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei, s-o părăsiți de dragul celeilalte, sub privirile aceleiași rivale, după ce dumneavoastră înșivă i-ați cerut mâna cât se poate de onest... și doar i-ați cerut mâna, i-ați făcut propunerea de căsătorie de față cu părinții și surorile ei! După toate astea, dați-mi voie să vă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stare să pună la cale un scandal, ca s-o determine pe Aglaia să părăsească Pavlovskul. Vorbăria și zvonurile despre căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte și de Nastasia Filippovna, ca să-și irite rivala. Întrucât Epancinii erau greu de întâlnit, Nastasia Filippovna, urcându-l odată pe prinț cu ea în caleașcă, îi poruncise vizitiului să treacă pe sub ferestrele casei de vară a acestora, ceea ce pentru prinț a fost o surpriză teribilă; de cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele nu i pot deveni rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca divinul suflet al bunicului să treacă în statuile cele fără de grai, ca să ne poți prigoni în voie... Împărăteasa nu răspunde. Înalță doar agasată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu tărâmul din adâncuri.Vecinii își opresc copiii să vină la ușa ei sau să facă prea mult zgomot, ca să nu pună vrăjitoarea bătrână ochii pe ei. Uneori, unii mai curajoși vin să-i ceară sfatul, în timp ce alții apelează la rivalele ei pentru a contracara efectele răului pe care cred că l-a aruncat asupra lor. Nu are rost să mai explicăm că femeia nu este vrăjitoare, ci se ocupă de probleme științifice. Tot așa cum nu are rost să spunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bogății. Raritățile sunt binecuvântări pentru cei ambițioși. O altă lecție: nu contează cine anume inventează o tehnologie, important este ca situația - culturală sau politică - a momentului să o pună în aplicare. Franța ar fi putut, o dată în plus, să devină rivala Angliei. în jurul anului 1780, ea are ingineri, piețe, tehnici și libertate intelectuală. Numai că, deși vorbește lumii despre libertăți, ea nu are nici un port important, nici flotă eficientă, nici apetență pentru elitele străine și nici curiozitate pentru mașinile industriale. în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era, dovada, se purtase bine un timp. Tăcurăm iarăși. Se gândea, părea să înțeleagă. Îmi îmbrăcai paltonul. Îmi puse mâna pe braț. - Am bănuit eu, zise, că e așa cum spui tu, dar credeam că... Nu știam... Nu știa ce? Că rivala ei era groasă și urîtă? o întrebai. Ea râse, apoi adăugă că îi părea rău de el. Mă așezai pe scaun cu paltonul pe mine. De pe atunci îmi plăcea să mă despart bine de cineva, să nu turbur un om
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i spusese pentru că ea n-ar fi înțeles, altfel îi vorbise despre Domnița, în termeni foarte vagi. Nu-i spusese pentru că știa că oricum așteptarea lui era zadarnică și ar fi ridicat o stavilă inutilă între ei. Femeile își detestă rivalele pe care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care răzbea mai ales atunci când își cobora privirile și fixa îndelung covorul de la picioarele ei. Și asta în timp ce el îi vorbea despre acel oraș, despre care Mariam nu-și amintea să mai fi pomenit vreodată. Poate că ea era chiar rivala de temut. Rivală? Un cuvânt de-a dreptul neghiob. Rivală la ce? Și obrajii lui Mariam împrumutară ceva din roșul viu al dublurii de mătase. Se știa pricepută, înțeleaptă, ocrotitoare. Știa cum se cresc copiii și cum se ține buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ales atunci când își cobora privirile și fixa îndelung covorul de la picioarele ei. Și asta în timp ce el îi vorbea despre acel oraș, despre care Mariam nu-și amintea să mai fi pomenit vreodată. Poate că ea era chiar rivala de temut. Rivală? Un cuvânt de-a dreptul neghiob. Rivală la ce? Și obrajii lui Mariam împrumutară ceva din roșul viu al dublurii de mătase. Se știa pricepută, înțeleaptă, ocrotitoare. Știa cum se cresc copiii și cum se ține buna rânduială într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frustrare venită din visul cifrelor mari. Mai deunăzi am auzit o voce răstită care voia să scoată poezia de pe lista genurilor premiabile, pentru că n-are destui cititori. Pe criteriul ăsta, vă dați seama, Andreea Esca n-o va avea de rivală decât pe Andreea Marin. (De altminteri, dacă ele ar scrie poezie, ar avea parte de "public larg"; asta ar fi o pledoarie pentru poezie?). Triumful de tiraj nu spune nimic despre poezie și nici despre audiența ei, care e, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la rugby și o depune între buturi. Tot stadionul râde. Țării îi zice Scoția. La finala Celtic-Rangers au venit 134.000 de oameni care au văzut, pentru prima oară de la 1904 încoace, cum Celtic îi dă 4 goluri, în Cupă, rivalei strămoșești Rangers. Dar la 0-4 tabăra lui Rangers continua să cânte în cor marinăresc, beată de durere, bere și whisky. Apoi a invadat terenul și „au spart” câteva capete de catolici de la Celtic, respectând scrupulos legea stadionului: „la noi poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]