1,944 matches
-
apucat să fac pipi... d'apoi fapte pe care să le consider eu, în sinea asta a mea - "bune". Și totuși... N-am făcut rău. Am plecat dimineață cu cârnați după mine... în fiecare zi am întâlnire cu un maidanez roșcat extrem de cult, viața toată și-o petrece la teatru... Că de obicei, i-am servit micul dejun. Într-o mână cârnați, într-alta lalele. Florile le-am cumpărat pentru cabiniera mea, pe care o iubesc tare mult. A fost ziua
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
Aparent. Mai mult, vom pune aparatele de semnalizare în alte geamantane ca să-i prindem și pe ceilalți, câți or fi! - Și cu Zimmer ce facem? - Zimmer poate să mai aștepte. Dacă Ortiz nu vorbește, cum bănuiesc, nu avem ce face! Roșcatul Bllier scutură cu nervozitate din cap. - Eu zic să așteptăm rezultatele probelor criminalistice, ridicate de la fața locului, și să nu ne pronunțăm înainte de vreme! Avem amprente, mostre ADN, imagini video, declarații de martor, e imposibil să nu găsim ceva! - În
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
făcu apariția din sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
și multiplu segmentate, care ieșea de sub talpa vehiculului, ca o cange. - Cerule mare! Se aplecă imediat și apucă brațul, trăgând afară un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Știință la care studiase. O coamă roșcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, niște ochi verzi, imenși și umezi, o gură mare, cărnoasă, cu irizații argintii și un trup de zână. O sildivă, își dădu seama. O studie atent, dar nu găsi nici un semn că
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
cu două benzi. Peisajul s-a schimbat trecând printr-o zonă împădurită, cu dealuri și vâlcele acoperite cu viță de vie, livezi de piersici sau de kivi. De asemeni a observat într-o livadă niște pomi cu fructele portocalii spre roșcat crezând că sunt chiar portocali. Șoseaua șerpuia printre aceste denivelări naturale ale terenului, încântătoare ca priveliște. Era o zonă deosebit de frumoasă. Și localitățile erau la fel de frumoase. Case cochete, cu flori la ferestre, în general case cu un singur nivel, maximum
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
CÂNTARE PRIBEAGĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017. Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Citește mai mult Din murmurul mării cântare pribeagărăsună în pânza corabiei-nălucă,iar ziua așteaptă o oră întreagălumina-n amurg sângeriu să se ducă.Sirene se zbat în roșcatele valuri,orbind orizontul cu solzii din fluturi...când singurătatea rămâne pe maluriși noi ne ascundem în albele-i scuturi.Cântarea pribeagă adastă în mine,mă mângâie-ncet cu subtilele-i noteumile, gingașe, ar vrea să dominetot trupul și sufletul prins
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-mi spui, mai zisesem eu, în glumă, dar cu o umbră de gelozie la gândul că vor fi multe tipe la seminar dornice să se răcorească cu o înghețată. - Mulțumesc! Și lasă caprele, că nu mă interesează, nici negre, nici roșcate... - Bine, bine, l-am întrerupt eu cu o voce monotonă, dându-mi seama că a venit timpul să punem punct conversației. - Să ai o săptămână cât mai frumoasă și să mă visezi! adăugase el cu ardoare. - Și tu la fel
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Odată, vulpea cea șireată Dăduse iama-ntr-o poiată Și căuta cu disperare Ceva gustos pentru mâncare. Nu a găsit ce și-a dorit, Stăpânul rău a și venit. Vicleana iute și roșcată, Deloc nu se simțea jenată. Omul încet s-a furișat, Pe hoață iute-a capturat Și a legat-o de picioare, Dorind s-o pedepsească tare. Biata, atunci s-a speriat, Pe gospodar ea l-a rugat: „- Ție mă rog
VULPEA PEDEPSITĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375723_a_377052]
-
cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
cosit, caii-și iau tainul.Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva.Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă.Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
bâta în apa din closet ,încerci să ștergi un pic din stropi. A fost așa, un fel de compliment. Deși,acum că o zăresc mai bine ,n-aș prea avea motive . Durdulie, tunsă total nepotrivit,destul de scurt , făcându-i căpulețul roșcat să pară doar un mic accesoriu atârnat deasupra unui gabarit, puțin cam depășit . - Voi bărbații aveți un simț primitiv , animalic , intrați încălțați în sufletele noastre gingașe ,în cele mai fericite momente. Eu știam că dusul la WC e ceva care
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
pășește neplăcerea-i a și fost nășită, De nici negarea n-are cum a nu-i fi spășită. Am cunoscut-o prin net -e fată frumoasă, Este radiantă, este net prea luminoasă, Pe dinlăuntru mult, dar și la înfățișare, Este roșcată cum n-ai văzut, e ca o boare.. Cum poate fi ea numai zâmbetul ce-l știe..? N-așteaptă apa din izvorul vieții să-i vie, Nici al inspirației că inima-l ajustează, Sângele-i abundă ca-n pompa brează
ZÂMBETUL CE-L ŞTIE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374263_a_375592]
-
reușisem să pun toate lucrurile la punct. Am ajuns la cinematograf, lumea deja intra în sală, deși mai era o oră. Am mers și eu să văd cum pot intra și de la casă doamnă, iertată-mi fie exprimarea, cu păr roșcat ca o vulpe năpârlită, m-a întrebat sec dacă am invitație. - Nu am, am crezut că pot cumpăra un bilet, nu știam că se intră cu invitație. - Atunci, o să vedeți filmul când o să ruleze la televizor. Nu am știut cum
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
Membrele posterioare sunt lungi, cu gheare ascuțite și încovoiate puternic. În stare de repaus stă liber, agățat cu capul în jos și învelit cu aripile, pe când coada o ține îndoită pe spate. Culoarea blănii variază în limite mari: aproape albă, roșcat aprinsă, neagră - argintie. În timpul zborului emit impulsuri ultrasonore de ecolocație, de frecvență înaltă și consatantă (110 130KHz) semnale de tip CF. Durata impulsului este destul de lungă (câteva zecimi de ms), astfel încât se produce un evident efect Doppler. Acest efect este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
este în întregime concrescută cu uropatagiul însă în unele cazuri terminația cozii (ultimele 1 - 2 vertebre caudale) este liberă. În stare relaxată se răsucește ventral. Blana, de obicei deasă, poate fi de lungime diferită. Colorația este foarte variată: aproape albă, roșcat aprins, neagră, uneori cu pete albicioase. Partea ventrală este mai deschisă la culoare. Culoarea părului este de obicei de două, uneori și de trei nuanțe ( Verspertilio murinus). Genul Myotis (Kaup, 1829) Acest gen include aproximativ 90 de specii, dintre care
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și în România) Liliacul comun (Myotis myotis) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 62-80 mm, a antebrațului de 56-68 mm iar anvergura aripilor de 35-43 cm. Spatele este colorată gri-cenușiu, uneori cu nuanțe de roșcat. Abdomenul este gri albicios. Aripile sunt lungi și late. Răspândirea: În Europa se întâlnește din partea ei vestică (inclusiv Anglia) până în Africa de nord.În România este o specie comună, foarte larg răspândită. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Zboară la
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
cea mai mică specie din Europa. Lungimea corpului este de 35-51 mm, a antebrațului de 28-34 mm iar, anvergura aripilor de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă și scurtă. Culoarea spatelui variază de la cafeniu la cafeniu roșcat. Abdomenul este puțin mai deschis la culoare. Raspândirea: Se întâlnește în Europa, Africa de nord, peninsula Arabică, subcontinentul Indian. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în locuri populate de om. Vara se adăpostește în diverse construcții (podurile
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
evident, nebunia pictorului? După ce totul fusese spus? Eroare. Filmul, despre care nu știam nimic, despre care nu știu nimic, se sustrage seriei vulgarizatoare și, cu o inteligență regizorală ieșită din comun, își "decupează" din nebunia pictorului doar segmentul în care roșcatul vine la Saint Rémy, se instalează tacticos în orășel și urmează cuminte tratamentul prescris de mai mult decît originalul său medic. Nimic, absolut nimic clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens carnaval, privea soarele cu ochelari fumurii, ei doi, bruneta și roșcatul, pe terasa de peste drum, goi, cu aceiași ochelari-standard făceau, nebunește, dragoste. Știind că nu-i vede nimeni. Pe 15, în seara anunțatului cutremur, pe la 7, superbii mei vecini îi vedeam pe fereastra atelierului repetau, pe aceeași terasă, schema eclipsei. Străini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și trei de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu fără cap, atîrnat, zi-i pădure și gata. Stop! La treizeci de metri, în cotul pîrîului, pe zăpadă, un lup de culoarea tutunului ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]