1,284 matches
-
spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așeza Întotdeauna la fereastră. Văzuse aproape toată lumea În felul acesta. Și știi ceva, Emma? Italia e verde. Odată mă Întorceam dintr-o călătorie În Nepal. Survolasem Întreaga Asie. Se vedea deșertul. Munții, fluviile, orașele. Și totul era galben, cenușiu sau roșiatic. Iar apoi, când am traversat Mediterana, am văzut o fâșie verde, care apoi s-a transformat Într-o pată de un verde intens, Întunecat, ca al pinilor - și verdele acela era Italia. Și el se emoționase. Căci Italia nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște. Vroiam să aduc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din livadă, în preajma amurgului. Priveam în zare marea verde, agitată de vântul fugar, iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poziția înaltă a fratelui ei ca scrib-șef și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în lumina apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu temple pictate în culori strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am încercat și cu cretă colorată, Szabi a mâncat una verde, iar eu una roșie, dar degeaba am tot așteptat o oră și ceva, pe sub podul de lângă școală, n-a avut nici un efect, doar că am făcut pipi colorat, eu, roșiatic, Szabi, verzui, trucul cu termometrul n-am mai îndrăznit să-l facem, ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că-i de acord și că poate nici nu trebuie să-l dăm la o parte de tot, doar atât cât să putem ieși de acolo. Primul am ieșit eu, era întuneric, se vedea doar o sursă de lumină palidă, roșiatică, pornind spre ea, m-am poticnit, cu zgomot, în grilaj, iar după ecou ne-am dat seama că ne aflăm într-o sală destul de mare, între timp ieșise și Feri, l-am auzit în spatele meu, care Feri ajungând lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. - Revoluția, oftă Țongu, dacă n-are martiri, nu e adevărată la caracterul ei de revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de chirăit surprins, de pisică trezită din somn. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mașina prin față și dădu să intre la locul lui. Pe scaunul lui stătea însă un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, gata, sentința. Chiar nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit. Un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se cheamă că istoria e vie, chiar dacă se amestecă nălucirea cu adevărul. Adevărul....“ Învârti de roțile scaunului și se apropie mai mult de ferestrele mari. Se întuneca. Sălciile de pe marginea șoselei spre fostul port se desenau negre, scăldate în aburi roșiatici. „Ce-mi place cum se face noapte de-aici“, oftă Goncea. „E ca un mister cosmic care vine de departe din Baltă și ne înfășoară. Cum totul se înghite în umbra asta care nici nu știi de unde vine. Vezi, sălciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie de calc peste care așezaseră o sticlă. Se prăfuise de tot; undele telecomenzii răzbăteau cu greu până la receptorul mic și roșiatic al videoului încorporat, după cum descoperi și Samuel, care voia să închidă înregistrarea. În loc să se stingă, ecranul afișă semnul tăcerii și tinerii însurăței nu mai rostiră «da», ci mișcară muțește maxilarele. După ce fură declarați căsătoriți, se întoarseră unul către altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să se deseneze trăsături roșiatice și în coroanele de serrapias și în arbuștii de pe margini se trezeau papagalii, care la rândul lor trezeau gaițele din subarboret, și acestea, curcanii din arborii de capoc, care strigau la somnoroasele maimuțe araguatos... Își aminti, în sfârșit, alt răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos. Albii au fugit... — Dumnezeu fie lăudat! Se ridică în picioare scuturându-se de praf și simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie ce încă nu s-a trezit din haosul mării. Plutește în valurile
Furtună pe mare. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
întoarce pe călcâie și de a se îndepărta cu pași apăsați. Alice s-a pierdut printre ceilalți nuntași în întunericul înfrigurat al bisericii și s-a așezat lângă părinții ei. În față stătea mătușa Frances. Din când în când, frunzișul roșiatic i se scutura violent în clipele când emoțiile erau pe punctul s-o copleșească. Alice așteptase cu nerăbdare să-l vadă pe Bo, controversatul mire. Dar, contrar așteptărilor, acesta nu stătea în fața bisericii, jucându-se agitat cu verigheta. —E ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]