1,115 matches
-
nu valorez nimic, că sunt un „zero“ și datorită evaluărilor negative repetate ce mi-au fost date de profesorii seminarului episcopal. Acum începeam să înțeleg de ce Dumnezeu mă alesese tocmai pe mine ca să-și realizeze Opera. „A privit la umilința roabei sale“, așa a răspuns Preasfânta Fecioară Maria la salutul de laudă al verișoarei sale Elisabeta. Iar Dumnezeu, dintre atâția preoți valizi, culți și zeloși din clasa mea și, aș spune din toată dieceza de Verona, a vrut să mă aleagă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pereți coșcoviți, camere urât mirositoare, grămezi de moloz. Numai câteva camere pot fi folosite imediat. Aleg vreo două camere, le curăță și acolo așează paturile metalice, sosite într-un târziu cu căruțele. Toată ziua lucrează grabnic cu mături, lopeți și roabe. Iau numai câte o pauză scurtă pentru prânz și cină. Cronicarul meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu greutate peste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o firmă veroneză. Însă opera de demolare a suprastructurilor, care se sedimentaseră în timp, a fost încredințată unei echipe de tineri voluntari, conduși de neobositul don Desenzani. Un du-te vino de muncitori în miniatură, înarmați cu târnăcoape, lopeți și roabe, abat, transportă și acumulează munți de moloz. Zi după zi reușesc să recupereze câte o cameră, care se transformă în dormitor sau sală de clasă. Trebuie să se grăbească pentru că iarna bate la uși și pătrunde fluierând printre crăpăturile de la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înălțat noi pereți, de pregătit școli, dormitoare, în sfârșit, trebuia făcut totul! Besozzi a urcat pe colină ca să arunce o privire. A văzut povara muncii ce trebuia dusă la bun sfârșit. S-a emoționat văzând acel du-te vino de roabe împinse de băieți, conduși și îndemnați de tânărul Gigio, finul său de mir. A citit în privirea simplă a lui don Calabria o tăcută cerere de ajutor și s-a convins că tocmai aici ar fi putut să-și potolească
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să capete viață. Doamna cu batic e de neînduplecat. Păi, pă vremea mea, artiștii mergeau în fiecare seară la Capșa. Ce? Crezi că mi am permis io vrodată să merg într-un loc dân ăsta? Io am muncit ca o roabă și n-am zis nici câr. Numa că artiștii are voie, mămică. Ei e ăia care ne bucură sufletu, că-i mai vedem și noi cum trece pă stradă sau ne mai zice o glumă la televizor. Îi spun doamnei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sau involuat literatura? Poezia nu evoluează, nu involuează. Ea este sau nu este. Își schimbă doar nuanțele, limbajul, formele de exprimare textuală. Dacă am accepta evoluția poeziei, între poemele lui Pindar și ale lui Rilke ar fi diferențe ca de la roabă la rachetă. De scris, se scrie mult și bine. Facebook-ul e o invenție postmodernă care incită milioane de oameni la superficia lizare. E o minciună despre Prietenie și Singurătate. E de-ajuns ca omul să fie alfabetizat și se trezește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria țiganca , dar era clar cum că ea nu putea fi fiica tătână-său . Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria - țiganca, dar era clar cumcă ea nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brațe rectoru'?" Cum să nu-l ție? Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia de la Uniunea Europeană pe care îi faci din două vorbe și trei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani. Bine, ăștia le-a lăsat numa' așa, să dea bine la atmosferă. E și ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să fie cum erau ele odată. Ce vremuri or fi fost alea! Ding-ding, sunai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de întemeiat, nu mai are nici o valabilitate. - Simiuc voi să spună ceva, dar poate pentru prima dată în viața lui nu găsi cuvintele potrivite pentru a combate solemnitatea cu care vorbise omul din fața sa, luă un bulgăre de pământ din roaba mare aproape plină și-l fărâmiță agale printre degete, ascultând ce-i spunea bătrânul Tofan acum cu un glas mult mai scăzut. - Ai făcut foarte rău că m-ai oprit de la lucru, tocmai acum după asfințitul soarelui. Pământul simte asta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tare, pământul acesta se supără întotdeauna dacă strigi aici. Mult îi mai place tăcerea și să fie luat în seamă... Săpa cu mișcări sigure, înfigând lama lucioasă în pământul ce se despica docil și blând așezându-se apoi cuminte în roaba ceea mare, făcută probabil de stăpânul casei fiindcă era mult mai mare decât o roabă obișnuită. O umplu și merse cu Simiuc după el și o răsturnă în fața casei, spre vale, unde din pământul săpat de cine știe când se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să fie luat în seamă... Săpa cu mișcări sigure, înfigând lama lucioasă în pământul ce se despica docil și blând așezându-se apoi cuminte în roaba ceea mare, făcută probabil de stăpânul casei fiindcă era mult mai mare decât o roabă obișnuită. O umplu și merse cu Simiuc după el și o răsturnă în fața casei, spre vale, unde din pământul săpat de cine știe când se înălța un morman impresionant. În timp ce se întorceau, Simiuc rămăsese cu gura încleștată ca de o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gândea ce să spună bătrânului ca să abată cât de cât îndârjirea lui neostoită și măcar să-l asculte. Nu-i trecu prin cap nici o idee de care să se agațe și zise la întâmplare. - Aveți copii? Ei ce zic? Moșul lăsă roaba din mâini și se uită lung la Simiuc de parcă ar fi vrut să-l străpungă dintr-o parte în cealaltă. Rosti apoi liniștit. - Copii? Hm... am acum să n-am, am o fată dar ea nu vine decât vara aici
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trecând prin fața luminii lămpii, Isidora să-i faci patul în odaia cu icoane, dumnealui rămâne în noaptea aceasta la noi. Lăsându-l pe Simiuc în fața scării de lemn din trei trepte, se mistui în întunericul din spatele casei și doar scârțâitul roabei se mai auzi un timp ca o părere. Ușa de la intrare se deschise și glasul acela plăcut, care în mod ciudat mai căpăta câte o notă dură care trecea repede, se auzi din dreptunghiul ușii chemându-l să poftească înăuntru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
am rămas cu sechele. Acum ele mă poartă. Vorbea ca și cum ar fi vorbit despre altcineva și tocmai această seninătate și detașare deplină îl făcu pe Simiuc să se cutremure. De undeva se auzi foșnetul pământului răsturnat și aproape imediat scârțâitul roabei trecând prin fața casei. Fata, așa cum stătea acum în lumină părea mult mai mică decât i se păruse inițial. Avea capul și bustul dezvoltate normal, cu sâni provocatori, proeminenți, apoi trupul se împuțina din ce în ce devenind infantil, de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca și cum ar f trebuit să fie notate undeva, semn că lucrul acesta nu fusese gândit acum la repezeală, ci era rezultatul unor frământări mai vechi. Izvorau limpede și precis, uneori drepte și liniare, alteori cu modulații neașteptate și numai scârțâitul roabei de afară părea un adaos nefiresc. - Despre cifre greșiți când spuneți că nu au viață, sau poate asta numai presupuneți. Au o viață proprie și tocmai noi le purtăm, suntem într-un fel întruchiparea lor, materializarea lor, poate de aceea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cifrelor. Apoi tăcu multă vreme. Se auzea doar clinchetele tacâmurilor, greierul acela care își încerca iar glasul de undeva de sub geam și arar mârâitul câinelui ca un sunet de alarmă prevenitor. La intervale regulate se auzea și scârțâitul neostenit al roabei. Simiuc mâncă în tăcere, cu gândul aiurea, fata își luase păpușa și trecuse în altă cameră de unde se auziră câteva bufnituri înfundate, poate așeza pernele pe pat, se gândi Simiuc, apoi fără să vrea gândul îl purtă iar spre munca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe omul acela. Simțea acum că nu se va putea face nimic. Se culcă în patul înalt și moale, în camera ceea unde candela arunca un sâmbure discret de lumină abia zărit și adormi. Târziu în noapte scârțâitul repetat al roabei de afară, se amplifică și se transformă într-un duruit aspru și amenințător de șenile, cineva parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă se îndrepta direct spre el, căută să se smulgă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
limpezi izvorând din ochii aceia frumoși, rostogolindu-se repede până în bărbie. Simiuc o ajută să se ridice și ea plecă aplecată mult în față ca sub o imensă povară, neștiută până acum. De afară se auzi iar scârțâitul indiferent al roabei, un cocoș cântă lung și ascuțit, anunțând zorii. Nu mai adormi, ce rost mai avea. Și șeful voia o acțiune „umanitară”. Cu buldozerul... Omul zăpezii S atul nostru era undeva pe aproape de Hotin, nici zece kilometri, am venit încoace cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
exemplu. Acum realizarea unor asemenea obiective ca Bumbești-Livezeni, Salva-Vișeu, Agnita Botorca nici nu este măcar de conceput. Atunci tinerii înțeleseseră, că fac gestul acesta spre binele lor și al țării și de aceea munceau mutând muntele din loc doar cu roaba și lopata, fără să ceară în momentul acela nimic țării, care și așa era secătuită după ieșirea dintr-un greu război . Nenorocitul care vorbea la televizor ar trebui să întrebe pe membrii unor asemenea brigăzi voluntare dacă au fost aduși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe locuitorii pământurilor italice înainte de venirea lor, indiferent ce rasă ar fi fost. Țărani liberi și robi, ziși și skalks, erau cincizeci și trei. Femeile longobarde erau în număr de treizeci și șapte. Celelalte cincizeci și două erau fie libere, țărănci sau roabe. Erau treizeci și șase de băieții și fetele winnili sub paisprezece ani, și patruzeci și unu de alte neamuri. Nu existau preoți și nici diaconi, căci Faroald renunțase la creștinism și redevenise păgân. Prin Gruse se înțelege un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am gândit că nu era suficient să-l învăț doar latina. În timp ce ne-ntorceam, mi-a spus: - E un secret, dar ne-am jurat unul altuia. Dacă vrei, te duc acolo unde merg bărbații necăsătoriți sau văduvi care nu au roabe tinere. M-am uitat la el mirat. - Aici? - Nu departe de-aici. Vrei? Fapt e că aveam într-adevăr nevoie, așa că am lăsat la o parte rușinea și prudența și am fost de acord. Am luat caii și am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]