4,067 matches
-
replica la gândul că Cecilia l-ar lua la întrebări și l-ar ironiza privind vechea legătură cu Georgeta. —Matei, te-am întrebat eu ceva? a rămas surprinsă Cecilia. —Ce vrei să știi? Îți spun eu ca să nu te mai roadă curiozitatea. Ne cunoaștem de mult timp, ne-am iubit, am făcut sex, ne-am sărutat, pe când tu niciodată n ai dat ocazia a ne săruta cu adevărat. —Aaa! Așa deci? Ai uitat ce-am trăit împreună la Gârla Mare și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-a dreptul chinuitor, căci un amestec nedeslușit de temeri și de neliniști îi rodea continuu sufletul. De bună seamă că suferea. Suferea și spera! „Lucrurile nu vor rămâne așa cu fata asta. Mă voi lupta ca s-o am, și strădui ca s-o păstrez!”, își spunea el ambițios, în momentele de maximă determinare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe îndată să-ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rădăcinile și vinișoarele, ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te necăjește, mai ales când știi că nu posezi nicio putere, pentru a-i pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te mai smiorcăi din nimic că ești măricică și nu-ți șade bine deloc. Eu te știu băiatul meu isteț, nu?...a încheiat ce avea de spus bunicul, ducându se să mute priponul vițelului care, de lacom ce era, a ros și rădăcina ierbii din pomăt. Pentru Magnolia, sfaturile bunicului erau precise. Cu toate acestea, se întreba: „Cu cât trece timpul, de ce devin sfioasă, de ce se schimbă ceva, în mine și cu mine?” Bunicul nu-și dădea seama ce anume, să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa cu doamne mai de vază. L-am urmat, neatent, uitându-mă la plozii care se jucau pe stradă, la vânzătoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știam, de bună seamă, pe de rost. S-a dovedit că el era complet afon. Dar notele false din cântecul nostru erau emoționante și frumoase. „Cuvântul pe care l-am învățat din pruncie, o, fă ca el să ne dea roade în lupta și înfruntarea vieții!“ Astfel a trecut, plin de grijă și cumva pe nesimțite, la chestionarul propriu-zis al confirmării. Deși într-un fel era de prisos după tot ce spusesem eu, m-a întrebat: Crezi în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de Tim în mașina cea albă, cu brațele numai flori, răsplătită - în sfârșit - dacă nu pentru credință, atunci pentru răbdare, ce-ar mai fi zis cu toții? Simțea mirosul de benzină. Rostogolitul roților. Cei care acum își suflau în ureche, își rodeau unghiile. Câteva zeci de tineri aclamau. Tim fuma o țigară parfumată. Mai rămăseseră opt zile până la sfârșitul lunii. Nu s-ar fi întors cel așteptat chiar în ultima. Dacă s-ar fi dus și aceasta, Tim ar fi venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
piste, fiecare personaj nou introdus în arena cărții sporind sau zădărnicind bănuielile cititorului. Care în niciun caz nu rămâne nepăsător, ci, dimpotrivă, e instinctiv, de partea vinovatului Mihai, mai ales că acesta pare un sentimental cu darul problematizării, dovadă că, ros de remușcări, vrea să se spânzure de mărul de lângă lac, numai că se rupe creanga cu el. Arestat și întemnițat și anchetat sub tortură, Mihai este pus să aștearnă pe hârtie faptele așa cum au avut loc, cu cele mai mărunte
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
inclusiv de PSD București. Videanu constata la acea vreme crearea unei "psihoze" legată de buvinetă, taxa nefiind introdusă. "Taxarea zonei centrale va apărea numai dacă celelalte două măsuri, respectiv îmbunătățirea sistemului de transport public și politica parcărilor nu vor da roade. Dacă aceste două sisteme dau roade și lucrurile se rezolvă, nu mai e nevoie de taxare. Nu este bătută în cuie, trebuie să vedem ce se întâmplă după ce luăm măsurile astea două", a afirmat reprezentantul primăriei.
Buvinieta, o nouă taxă pregătită pentru șoferii bucureșteni () [Corola-journal/Journalistic/80671_a_81996]
-
botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța o numește Buftachi. Colegul lui Dănuț, Mircea e poreclit Hardmuth, după o fabrică de creioane, căci roade capătul creionului cînd meditează. Alt coleg e zis Cyrano, după lungimea nasului, fiecare clasă avînd un Cyrano al ei. E un caz interesant în care un nume de personaj literar devine poreclă pentru oameni reali prin trăsătura sa accentuală, fizică
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
furtișagurilor și are mica sa bandă de tineri ucenici, elevi de școală generală care fură pentru el în timp ce tânărul posedă contactele necesare pentru a transforma marfa în bani, iar Sonia este întreținută de tânărul ei iubit. Că lucrativa meserie dă roade o confirmă apariția unui Opel cabriolet, cumpărat din "micile economii" ale lui Bruno, cum ar spune Caragiale. Nou-născutul, Jimmy, oferă celor doi posibilitatea unui venit sigur, cei 1000 de euro pensie socială. Numai că spirit întreprinzător, Bruno are o idee
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
Pau Ros y Pablo Goikoetxea de la Completly Nude (Barcelona) cer publicului să se dezbrace pentru un casting cu obiectivul fictiv de a reprezenta o piesă de teatru a lui Jean Genet, „Le balcon”. Citește și:
Casting fictiv de corpuri goale, un proiect marca Completly Nude () [Corola-journal/Journalistic/70146_a_71471]
-
și totuși, conform promisiunilor voastre, eliberați-mă din strânsorile fiscului." Statul nou nu e mai puțin stânjenit decât statul vechi, căci un fapt imposibil poate fi promis dar nu și împlinit. Încercă să câștige timp, îi trebuie pentru a da roade vastele sale proiecte. Mai întâi, face câteva timide încercări ; pe de o parte, extinde puțin instrucțiunea primară, pe de altă parte, modifică puțin impozitul pe băuturi (1830). Dar contradicția se ridică de fiecare dată înaintea lui : dacă vrea să fie
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală?... Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor... Iacă, numai interpuncția... Câți nu înțelerg că interpuncția e gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă." Ca să explice funcțiile dialogice ale vocativului, de pildă, Gheorghe
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Prețuiește-ți viața". "Mi-am respectat mereu concurența și de asta îmi permit observația de mai jos. M-am uitat ieri la TV, la noul show al Pro-ului, "Trăiește-ți vara" și am văzut acolo un microfon găurit sau ros de șoricei. Păi la nivelul ăsta de televiziune așa ceva e inadmisibil! Sunt detalii care contează și pe care publicul nu le vede dar le simte... Eu am supraviețuit în breasla asta doar cu ajutorul detaliilor! Pro, back in business!", a scris
Dan Negru atacă PRO TV: Așa ceva este INADMISIBIL! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78887_a_80212]
-
șobolanul devorează și înghite la grămadă, ca Bouvard și Péchuchet, după care, treptat, absoarbe și asimilează, descoperă aroma și consistența fiecărei cărți, încetând să mai citească în timp ce mânca, deoarece cărțile îi devin atât de dragi, încât nu le mai poate roade decât cotorul și marginile paginilor. Plasticele metafore alimentare la care recurge Sam Savage evocă procesul de transformare interioară ce demonstreză că nu e suficient să înghiți obiectul pentru ca el să intre în viața ta, ci e nevoie de o distilare
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
aveau chiar o hartă a deplasărilor vedetelor, doar ce păzește presa people dacă nu să anunțe conștiincios unde și când pleacă X sau Y. Nici adresa nu era greu de procurat, doar de asta există internet. O singură grijă îi rodea, aceea de a nu se afla despre isprăvile lor, în ciuda etalării cu nonșalanță pe Facebook. Când, în sfârșit, poliția le bate la ușă au răsuflat ușurați; vor da interviuri cu grație de vedetă TV. Numai prompterul lipsea. Nu contează pușcăria
Cannes, 2013: Pierduți printre poșete Vuitton și pantofi Louboutin - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79359_a_80684]
-
coadă, s-a așezat cu labele întinse lângă farfuria din care tocmai mâncase, iar eroul, parcă invitat de dulăul cel fioros, acum topindu-se de mila omului, l-a lăsat să ia osul din farfurie cu mâna și să-l roadă lacom, cu o gură luată în prim plan. - Săracu', - s-a auzit în urmă, câine-câine, da' milos, nu ca ăia,... ca oamenii... care-l lasă să moară de foame... Reprezentațiile... când nu aveau loc vara, în căldura Bărăganului, se țineau
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
marea diversitate și între particularitățile distincte ale peisajelor credinței de la noi și de la ei, am găsit și infinite apropieri; am respirat același aer, am trăit aceeași atmosferă, alăturând lumini și umbre, culori și ritmuri, arce și bolți, fresce și ziduri roase de vremi. Cu siguranță, exemplele pot continua, publicul fiind invitat să le descopere în expoziție sau să le dezvăluie urmare propriilor trăiri și experiențe. Pentru că în tot ceea ce ne desparte, ceea ce ne leagă valorează cel mai mult", se specifică în
Peisajele Credinței, un dialog fotografic de excepție, la MTR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78069_a_79394]