909 matches
-
vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacrificiului: simbolul existenței În libertate sau al morții În demnitate. Propoziții celebre: „CÎt va fi-n cer o cruce ș-un Ștefan pe pămînt, Nime nu va deschide Moldovei un mormînt! CÎt vor călca dușmanii În țara de români, Ei robi vor fi În țară, dar vecinie nu stăpîni! Decît Moldova-n lanțuri, mai bine ștearsă fie, Decît o viață moartă, mai bine-o moarte vie!” Discursul folosește aproape toate formele retoricii. Lipsește doar invectiva, pe care o utilizează cu strălucire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală și fuge cu slăbiciune, ia cetăți dar nu le-nchină, se dă rob dar și robește, rănește și vindecă, aprinde focul groaznic și potolește focul... Armele lui sînt mila și iubirea: „Armele lui nu-s de heră, ci-s de milă, de iubire, De durere, de suspinuri, de rugi fără contenire. Cu dînsăle să armează, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este Învățătura, Lumea-i dragostea și ura. Oare dragostea ce este, Adevăru-i sau poveste? Este-un adevăr pe lume Căruia cu nu-i pun nume, Îi las lumii să-l gîcească. Ce-i simhaiioa fireasca. Care lumea Împărătește, Inimi, suflete robește, Aducînd Într-o unire A raiului fericire. CÎnd să trezesc doi din somn, Îngeru-i om pentru om, Iată dragostea ce este. Adevăru-i nu-i poveste.” Ingenioase rotiri de propoziții, slobodă limbă, mai mare detașare de nenorocirile dragostei! Conachi este În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc, robesc, ucid. E suficientă o privire și poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat la tine Și-mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obiectul erotic este aproape În exclusivitate relația dintre slugă și stăpînă (cu varianta tiran). A deveni rob, a căpăta statutul de vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vezi pe mere ce roșală strălucește Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește Firea s-au silit a face acea vie zugrăvală Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală. Lasă, dar, fățărnicia ș-a obrazului schimbare, Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.” Tot el adaugă la un poem scris mai Înainte două versuri sceptice: „GÎndeam c-am iubit un Înger din ceri supt chip femeiesc, Dar n-au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
justă frică de elementele străine și prin recunoașterea ranelor sale, are posibilitatea de a ajunge la întremare, îndată ce va înlătura scamatoriile care mistuiesc puterile ei cele mai bune, Ungaria a?? supt veninul în nobilele sale vine, și-a {EminescuOpIX 260} robit economicește popoarele sub dibaciul titirez austro-evreiesc, care-n Buda-Pesta își pune pană de cucoș la pălărie, precum bea în Viena bere în sănătatea principelui Bismarck. Deschisă industriei jidovești din Austria și înmulțindu-și trebuințele prin formele goale ale civilizației occidentale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vor fi pe moșie să lucreze numai câte 20 zile boierescul, „având de arat și de cosit îndestul pentru trebuința lor fără a fi supărați de dijmă”; era o situație relativ bună pentru urgisiții soartei de la noi, care erau atunci robii țigani în condițiile știute, până va fi desființată robia pe moșiile statului, în 1844, iar pe cele boierești și mănăstirești abia în 1854; -morarul să nu fie supărat „la boieresc” și să i se dea din vamă „la cinci, una
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sau alte îndeletniciri practicate în mod obișnuit la toate curțile boierești. Să fi fost aceasta realitatea la Torcești ? Greu de acceptat o asemenea situație, cu atât mai greu cu cât în zilele copilăriei noastre, deci după primul război mondial, foști robi țigani de la Torcești, stabiliți între timp la marginea satului Umbrărești, lângă pădurea de la vest de sat, practicau meșteșugul fierăriei. Unuia i se zicea „moș Alec fierarul”, el avându-și locuința și atelierul pe locul unde, mai târziu, s-a stabilit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rezulte începutul prezenței robilor pe meleagurile noastre, dar lipsa documentelor se poate explica prin pierderea lor, pe de o parte, cât și pe seama faptului că satele aservite de la noi nu au făcut obiectul unor tranzacții de vânzare-cumparare, astfel că nici robii din aceste sate nu apar ca ceea ce de fapt erau, „ființe de vândut și cumpărat ca lucru”. Nici măcar scrisorile de împărțeală între moștenitorii logofătului Manolache Costache din 1776 nu specifică existența lor și împărțirea pe clironomi, deși prezența robilor ne
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
figurează alte sate decât Torceștii și Țigăneii, credem că și acele 12 sălașe de țigani (locuințe de dimensiuni mici) își aveau vetrele pe aceste două moșii sau pe una din ele. O evidență mai aproape de realitate în privința numărului de țigani robi de la Torcești ne-o oferă documentul intitulat Catagrafia robilor dumisale Panaite Balș de pe moșia Torcești, evidență întocmită în anul 1854, cu prilejul actului de eliberare a robilor țigani de pe moșiile boierești. Căci, dacă mulți boieri, după cum afirmă M. Kogălniceanu, „au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
companiile pentru care ați dori să lucrați sau unde puteți trimite CV-uri. Sunt incluse site-uri care vă arată cum să vă pregătiți pentru interviuri și să obțineți informații despre planificarea carierei. 60 Seconds and You’re Hired, de Robind Ryan. Penguin Books, 2000. Ryan oferă recomandări concise și tehnici ușor de utilizat pentru asigurarea succesului unui interviu. What Color Is Your Parachute? A Practical Manual for Job-Hunters and Career-Changers, de Richard N. Bolles. Ten Speed Press, 2001. Publicată pentru
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
pe toți cei suprimați pe nedrept în societate să ia o poziție fermă, prin exprimarea directă a voinței și a dorințelor. și în Povestirea răzeșului surprindem dorința femeilor de a fi libere: „Femeile duc jugul anevoie/ și nu se vor robite nimănui/ Cât despre noi bărbații, nu mai spui...”95. Se intră astfel în opoziție cu ceea ce surprinsese economul în istorisirea sa, subliniindu-se ideea că cele două sexe au aspirații comune, sunt asemănătoare din punctul de vedere al emoțiilor trăite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a mai păstra superioritatea și imacularea modelelor de la care au plecat. Asistăm la o demitizare a imagisticii feminine, într-un spirit modern, care se apropie mai mult de realism. Cu Il Filocolo (1336-1338), Giovanni Boccaccio continuă să folosească un narator robit de pasiunea pentru o femeie, de data aceasta este îndrăgostit de Fiammetta, pentru care scrie povestea lui Florio și a iubitei acestuia, Biancifiore, de fapt prelucrează o legendă populară cunoscută prin intermediul a două poeme franceze 596 Giovanni Boccaccio, Teseida, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
19 302 edy, în 15. men, în , spring ales: A ermanic in The , spring Tale, în poetic , spring edium arson's le”, fall aucer's , nr. 1, 13, pp. aucer's y”, Jan f Bath, 70, pp. 97. Reye 98. Robi 1967 99. Rose Sour 100. Gam 101. midd 102. conc vol. 103. „Me 104. Lang 105. Fran 106. Wom 151107. în „F 108. Lega State 109. Aevu 110. „Ess 111. State s, J. L. S. T nson, Ian, , pp. 18
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe toți cei suprimați pe nedrept în societate să ia o poziție fermă, prin exprimarea directă a voinței și a dorințelor. și în Povestirea răzeșului surprindem dorința femeilor de a fi libere: „Femeile duc jugul anevoie/ și nu se vor robite nimănui/ Cât despre noi bărbații, nu mai spui...”95. Se intră astfel în opoziție cu ceea ce surprinsese economul în istorisirea sa, subliniindu-se ideea că cele două sexe au aspirații comune, sunt asemănătoare din punctul de vedere al emoțiilor trăite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a mai păstra superioritatea și imacularea modelelor de la care au plecat. Asistăm la o demitizare a imagisticii feminine, într-un spirit modern, care se apropie mai mult de realism. Cu Il Filocolo (1336-1338), Giovanni Boccaccio continuă să folosească un narator robit de pasiunea pentru o femeie, de data aceasta este îndrăgostit de Fiammetta, pentru care scrie povestea lui Florio și a iubitei acestuia, Biancifiore, de fapt prelucrează o legendă populară cunoscută prin intermediul a două poeme franceze 596 Giovanni Boccaccio, Teseida, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
19 302 edy, în 15. men, în , spring ales: A ermanic in The , spring Tale, în poetic , spring edium arson's le”, fall aucer's , nr. 1, 13, pp. aucer's y”, Jan f Bath, 70, pp. 97. Reye 98. Robi 1967 99. Rose Sour 100. Gam 101. midd 102. conc vol. 103. „Me 104. Lang 105. Fran 106. Wom 151107. în „F 108. Lega State 109. Aevu 110. „Ess 111. State s, J. L. S. T nson, Ian, , pp. 18
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu moartea Sa a biruit moartea, a devenit de-a dreptul păgână și neavenită expresia antică: „nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei”. Mucenicii sunt pătrunși de o acalmie și o pace sufletească în fața morții fizice, întrucât, nefiind robiți de lucrurile acestei lumi efemere, o părăseau fără îngrijorare, frământare sau neliniște, prioritare în sufletul lor fiind cele netrecătoare, esențiale, dumnezeiești care le aduc bucuria întâlnirii și a unirii cu Dumnezeu. Sfinții mucenici nu prețuiau atât viața aceasta, cât pe
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
finalități și pe care le-a abandonat fără explicații). Sunt deci și foarte bogate în personaje, nivel la care majoritatea autorilor și-au permis să inoveze fie creionând noi cupluri semi-actanțiale (după modelul cuplurilor din literatura populară, cel mai adesea robiți de lene), fie preluând direct anumite nume (Carol cel Mare, Roland transformat în Orlando etc.) din apropiatele poeme cavalerești medievale, dar golindu-le de conținutul eroic și de solemnitate. Menționăm în special tendința de încălcare, parțială sau totală, a normelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]