1,124 matches
-
un clondir? Picolița, dulce.., bălăioară - Cea mai mică - ne privește... Și-mi aleargă sprinteioară; Ah, ce ochi, cum mă vrăjește! - Păcat nu-i, că te-amețește!... Zice juna din guriță: Și o văd cum se roșește, Vrea s-ascundă sub rochiță Sânul - piersică de vară - Și genunchii rotunjori; A-nțeles că mă-nfioară: - Vai, neicuță! Vrei să mori? Și ca Venus cea divină, Ca unui prinț, îmi turna Cu mânuța ei cea fină: Mustăcioara-mi gâdila Cu paharul plin, în care Și-
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
mână. O mână păroasă, puternică, de bărbat adevărat, nu ca foștii săi colegi sau prieteni din facultate. Ștef constată cu plăcere că tânăra nu mai era plină de vânătăi și escoriații, ci o tinerică subțirică de înălțime medie, într-o rochiță albă din bumbac, cu broderie florală de-a lungul decolteului și în partea de jos a rochiței. De la decolteu sub cusătura decorativă cobora până la deschizătura sânilor micuți, o bandă cu nasturi și încrețituri. Avea sandale albe moderne, cu talpă plateau
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
Ștef constată cu plăcere că tânăra nu mai era plină de vânătăi și escoriații, ci o tinerică subțirică de înălțime medie, într-o rochiță albă din bumbac, cu broderie florală de-a lungul decolteului și în partea de jos a rochiței. De la decolteu sub cusătura decorativă cobora până la deschizătura sânilor micuți, o bandă cu nasturi și încrețituri. Avea sandale albe moderne, cu talpă plateau, potriviți pentru orice outfit și cu toc de nouă să pară mai înaltă. O poșetuță minusculă atârna
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
Sînt vreo șaptezeci de metri pînă la intrarea în curte și, dacă mă duc de două ori pe zi pînă acolo și înapoi... Carina o simte și începe să țopăie: “Mama mea!” CrisLi coboară din mașină. Și-a cumpărat o rochiță aurie, mulată pe trupul ei delicat, de minionă. Cînd îmi sare în brațe, o prind din zbor și o strîng la piept, copleșit de iubire. Cine știe ce este iubirea?! Nu există o definiție, dar eu știu că, pentru ea, mi-aș
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
sobă, ca să nu-l uit și să nu mă trezesc la magazin fără bani. O iau pe sus și intrăm în casă. Pungile de plastic zac pe jos. Carina, care știe că mama îi aduce cadouri, a și început scotoceala. Rochițe, bluzițe, fundițe, brățări, pantofiori, bikini și tot felul de astfel de cadouri, care au fost cumpărate pentru mine, zice ea, ca să mă bucur eu, apoi își amintește că nu am palton, da' lasă, că merge ea cu mine și o să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
mutriță de fetiță prinsă cu degețelul în borcanul cu miere și o pufnește rîsul. Carina se tăvălește printre lucruri, le duce pe pat, i le arată bunicii, le aranjează, le împăturește și se chinuie să-și pună pe ea toate rochițele, ca și cum ar fi o ceapă. O iau pe CrisLi și ne ducem în dormitor. Își scoate rochița și rămîne în bikini. Ce sîni micuți are, ce șolduri șlefuite, ce arcuire grațioasă a pîntecului în jos, spre coapsele ei puternice, de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
printre lucruri, le duce pe pat, i le arată bunicii, le aranjează, le împăturește și se chinuie să-și pună pe ea toate rochițele, ca și cum ar fi o ceapă. O iau pe CrisLi și ne ducem în dormitor. Își scoate rochița și rămîne în bikini. Ce sîni micuți are, ce șolduri șlefuite, ce arcuire grațioasă a pîntecului în jos, spre coapsele ei puternice, de femeie tînără, care ascund, ca într-o tainiță, acel sipet cu miracole al lumii, de unde izvorăsc viața
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
vizual al cititorului - florilegii, care să sublinieze feminitatea, să laude muza, fapt întreprins cu precizia unui ceasornicar elvețian care, cu o deosebită răbdare și atenție la detalii, îmbină rotiță cu rotiță pentru a-și perfecta mecanismul. Pedanteria este aproape feminină: „Rochița avea drapeuri frumoase, volănașe la decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit, să
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
și cu respect pentru tradiții și conservarea acestora, a dorit să nu încalce nici un aspect legat de acestea. Pe rând, cu fiecare obiect de îmbrăcăminte, a început să-și gătească finuța. Întâi pampers-ul, chiloțel, maieuț, un hamlețel subțire, o rochiță albă din saten cu broderie roz și pălăriuță la fel. Arăta ca o prințesă, ca o minune! Ceva se schimbase la ea. Totul se schimbase! Era alt copil, o altă viață și..., probabil, un alt destin... Trecea din mânâ în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
minune! Ceva se schimbase la ea. Totul se schimbase! Era alt copil, o altă viață și..., probabil, un alt destin... Trecea din mânâ în mână, toți îi oferindu-i dragoste. O pupau și îi puneau căte un bănuț simbolic la rochiță, iar ea nu uita și nu obosea să împartă tuturor zâmbete. În acest timp “părinții” stăteau rezemați de tocul ușii fără să scoată un sunet, doar schimbau priviri din când în când. Aproape uitase toată lumea de ei, când, deodată, în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
În acest timp “părinții” stăteau rezemați de tocul ușii fără să scoată un sunet, doar schimbau priviri din când în când. Aproape uitase toată lumea de ei, când, deodată, în momentul în care au observat că cei prezenți pun bănuți la rochița fetiței, le-a crescut interesul. Au început să se apropie și să-și zâmbească complice unul altuia... Emanuela, însă, a observat. Le-a făcut semn Simonei și Angelei să fie atente, iar acestea s-au plasat aproape de ușă. Când fetița
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
atente, iar acestea s-au plasat aproape de ușă. Când fetița a ajuns în brațele Cristinei, Costel s-a postat între aceasta și restul mulțimii iar “mama” fetiței a încercat să ia fetița în brațe de la Cristina, însă mâna căuta sub rochiță... - Ție nu îți este rușine deloc? Vouă nu vă este rușine deloc? Răsună ca un tunet, vocea gravă a Emanuelei? Sunteți atât de jos! Unde mai vreți să coborâți? Mă întreb cât de jos sunt limitele voastre, oameni buni? Cum
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
face rău niciodată! Și acum..., vă rog, plecați! Plecați, până nu chem poliția. Ea, copila asta curată, vă salvează pielea astăzi... Cei doi au plecat, vorbind între ei, certându-se reciproc pentru faptul că, lăcomindu-se la puținii bani de la rochița fetei, au pierdut eventualii bani care i-ar fi dat doamna... pentru botez. Toată discuția a fost auzită și relatată ulterior de către o asistentă care vorbea la telefonul din holul spitalului. Emanuela se așeză extenuată pe pat, cu fetița în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
nu trebuie să mai ducă lipsă de nimic, cu atât mai mult cu cât fusese asigurată de personalul spitalului, prezent acolo, că le vor folosi doar pentru fetiță. Astfel, Emanuela a început să aranjeze toate hăinuțele în dulăpiorul fetiței: costumașe, rochițe, hamleței, chiloței, maieuri, sosețele, prosoape, jucării..., toate cele de trebuință pentru un bebeluș și chiar mai mult. Emanuela fusese mai mult decât generoasă, din multe motive: ea nu avea copii, povestea fetiței îi trezise atât simțurile materne, dar și mila
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
se liniștească)... Azi mi-e foarte dor de locul ăla și îmi pare rău că nu am nicio poză cu casa, cu curtea, cu priveliștea de acolo de sus, din vârful dealului... cu cișmeaua din vale...mi-e dor de rochița bleu, pe care era brodat un copil care ținea în mana trei baloane colorate diferite... rochiță care mi-a fost tare dragă și pe care am purtat-o până atunci, la Rădești, pentru că acolo și-a găsit și „sfârșitul” când
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
am nicio poză cu casa, cu curtea, cu priveliștea de acolo de sus, din vârful dealului... cu cișmeaua din vale...mi-e dor de rochița bleu, pe care era brodat un copil care ținea în mana trei baloane colorate diferite... rochiță care mi-a fost tare dragă și pe care am purtat-o până atunci, la Rădești, pentru că acolo și-a găsit și „sfârșitul” când într-o după amiază, în vizită la niște rude, în încercarea de a muta un scaun
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
pe care am purtat-o până atunci, la Rădești, pentru că acolo și-a găsit și „sfârșitul” când într-o după amiază, în vizită la niște rude, în încercarea de a muta un scaun proaspăt vopsit maro mi-am pătat poalele rochiței cu vopsea și ceva dulceață de cireșe pe piept... Mi-e dor de pădurea cu miros de proaspăt, de râul care curgea în amonte, de câmpul verde împânzit cu maci și albastrele, pe care am văzut primul curcubeu... cel mai
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
n-am avut o păpușă mare, cum aveau prietenele mele îmi cumpărase mama una și mă jucam cu ea, doar când îmi dădea ea voie o iubeam mult, și îmi era teamă să nu o stric, ori să-i murdăresc rochița mai târziu, la liceu, cu bănuții câștigați din practica agricolă, am reușit să-mi cumpăr una o cheamă Tincuța, și acum o mai am... când o privesc, îi plâng de milă, pentru că, a îmbătrânit odată cu mine nu -i mai strălucește
DIN AMINTIRILE UNUI COPIL BĂTRÂN... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340119_a_341448]
-
bănuții câștigați din practica agricolă, am reușit să-mi cumpăr una o cheamă Tincuța, și acum o mai am... când o privesc, îi plâng de milă, pentru că, a îmbătrânit odată cu mine nu -i mai strălucește părul, pantofiorii s-au pierdut, rochița e jerpelită de vreme, și îngălbenită am îngrijit-o mereu, dar... timpul și-a așternut peste ea bruma trecerii câteodată îi spun: - Tincuțo, te-a obosit atâta așteptare... într-o zi, eu voi pleca, dar vei rămâne tu, să-mi
DIN AMINTIRILE UNUI COPIL BĂTRÂN... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340119_a_341448]
-
noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință Bibliografică: GREIERUL CEL FERMECAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
vei fi a mea la cumpăna dintre ani. Dansăm! - Sergiu, te rog frumos, încearcă să... - Să taci când dansez! Auzi? A întins brațele și a cuprins-o, dar după doar trei pași de dans, a început să-i tragă nasturii rochiței de seară cu intenția de a-i desface. Pentru că nu reușea, a tras atât de tare că materialul a început să cedeze. - Ce vrei? S-o rup toată? Dezbrăcarea! Si să taci! a țipat Sergiu la ea, mai tare decât
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
la Costică, mare zarvă-ntre găini: Toate-s foarte supărate, căci cocoșu’ , în vecini, A binevoit, azinoapte, să petreacă... afurisitu'! I-a căzut cu tronc Puicuța lui nenea Dumitru... Că-i pestriță și-are creastă mititică, rozalie, Pieptu-i iese din rochiță, e-ndesată, durdulie Și se crede balerină. Are vocea în formare; Nici nu a-mplinit un an, dar când face o cântare Din guriță, te excită... Păi, ea de mică are haz: Când vorbește, e peltică, iar gropița din obraz Îi
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
o să m-anime Dimineața pe răcoare Stăm topiți ca beți la soare, Ca nisipul pe coline Pînă cînd timpul nu moare Și mai poate să ne-aline. Dară ultima speranță Dintr-o viață dezlînată E și ea o dimineață Cu rochițe vagi de fată Și cînd ne redau speranța Că nu sîntem doar o umbră, Malurile ne iau viața Într-un vis tivit cu umbre. 7 Unde-ai vrea să ajungi, Cînd nici nu ai venit. Merele cresc în pungi, Soarele
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
Avea tenul alb și niște buze ușor conturate cu un dermatograf roșu. Ochii mari și verzi, împrejmuiți de niște gene lungi și întoarse cu rimel, alături de sprâncenele frumos pensate îi scoteau în evidență roșeața din obraji. Era îmbrăcată într-o rochiță roz și subțire de vară, peste care își pusese un șorț bleu de bucătărie. Miță ajunsese la finalul povestirii, în timp ce soră-sa își ștergea lacrimile de pe lângă ochi, pentru a nu-și strica machiajul. Privind spre masă, căpitanul nici nu realiză
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
tot, o adevărată avere. Tocmai mă apropiam de păpușă când în fața vitrinei s-a oprit cineva, probabil o viitoare clientă. Fără să vreau făceam comparații. Vampa din fața vitrinei și păpușa de după. Pantofi cu toc de-o parte și de alta. Rochițe Armany similare. Culoarea feței bine zugrăvită și o claie de păr de mii de lei la coafor. Oprindu-mă lângă ea, am mai privit o dată păpușa mai atent și am exprimat, fără vre-o intenție: - La fel! Femeia a devenit
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]