1,472 matches
-
războiului dar și despre război. Este de asemenea autorul proiectului : Muzică de cameră rusă - de la Glinka la Sviridov. În cadrul acestui proiect tineri interpreți lirici din teatrele de operă dar și din cadrul societăților concertistice din Moscova au prezentat 9 programe de romanțe din muzică clasică rusă. Acest proiect de neuitat are loc și în cadrul stagiunii 2006/2007. Din 2001, ăn de an, cea mai extraordinară acțiune a Rusiei este ceremonia glorioasa de acordare a Premiului Fundației Irinei Arkhipova unor importanți exponenți din
Vladislav Piavko () [Corola-website/Science/304756_a_306085]
-
nufăr” pentru cor mixt pe versuri de Alecsandri, „Imn religios” pentru cor bărbatesc. Toate aceste compoziții au fost incluse în programul unor concerte. În timp ce a studiat la Berlin a compus și corurile „La fântână”, „Mori mandro” pentru cor mixt și romanța „Zboară-al nopții negru flutur" publicată în 1905. La Năsăud a compus „Furtună pe mare” pentru cor și orchestră Principalele sale lucrări religioase au fost: Pentru meritele sale didactice si componistice a fost decorat cu și a primit distincția
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
Următoarele două sunt inspirate din literatura rusă: "Un cuib de nobili" (1969, după romanul lui Ivan Turgheniev) și "Unchiul Vania" (1972, după tragicomedia lui Anton Cehov). În 1974 se lansează filmul cu cel mai mare succes comercial al lui Koncealovski, "Romanță pentru îndrăgostiți", bazat pe un scenariu ce amintește de "Umbrelele din Cherbourg" (1964, film muzical semnat de francezul Jacques Demy). Subiectul aduce cu acela din "Povestea Asiei Kliacina" pentru construirea intrigii în jurul unui triunghi amoros. În 1976, scrie în colaborare
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
concertul sopranei Carlota Feliciani din Milano, acompaniată de orchestra comunală. (Concertul a cuprins arii din opera Puritanii de Meyerbeer, din Linda di Chamonix de Donizetti, cavatina din Bărbierul de Rossini, iar la sfîrșit Oiseau legere, La perle de Bresil și romanța Nu mă uita de George Cavadia). În 1891, cu ocazia aniversării a 8 ani de la înființarea Societății Filarmonice Lyra, a avut loc un concert simfonic la care și-au dat concursul în calitate de soliști, flautistul, Emilio Mayer, pianistul Em. Drossino și
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
Philippe de Thaon, Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată în formula N. Covaci - blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, J. Kappl - blockflöte, voce, G. Reininger - pian electric (sau celesta), sintetizator. Romanță compusă de Guilelm Șorban în 1897, pe versurile poeziei omonime a lui George Coșbuc; aranjament și orchestrație Nicolae Covaci (1999); înregistrată inițial cu Josef Kappl; apoi înregistrată în 1999 în formula N. Covaci - chitară acustică, double-six, chitară bas, voce, T.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
(n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov - d. ?) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona. A fost distinsă în anul 1968
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona. A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
momentul lansării, Code Lyoko a fost criticat atât pozitiv, cât și negativ. Pe când primește note mari din cauza faptului ca era difuzat pe Cartoon Network, și are un număr considerabil de fani, unii spun că episoadele primului sezon erau repetitive și romanțele între adolescenți care apăreau erau nerealiste, evoluând astfel într-o încercare eșuată de a deveni o telenovelă. Cu toate acestea, mulți spun că se încadrează în genuri diferite, cum ar fi acțiune/aventură, romanticism și chiar puțină dramă, ceea ce face
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
lui Sir John Middleton, o rudenie din Devonshire. Ei sunt învitați la dineurile organizate de rudenia bogată. La aceste dineuri colonelul Brandon, un om bogat și onest, începe să-i facă cadouri fiicei mijlocii Marianne, care avea 16 ani. Această romanță este întreruptă prin apariția lui John Willoughby, un tânăr atrăgător. Marianne se îndrăgostește de John Willoughby, care însă, după ce a făcut o serie de promisiuni, se retrage după ce mătușa lui îl dezmoștenește. Marianne suferă, ea fiind evitată de John Willoughby
Rațiune și simțire (film din 2008) () [Corola-website/Science/323215_a_324544]
-
Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă, Nicolae Crăciunescu; fluieriștii Ion Văduva, Damian Cârlănaru, Ion Vădeanu; taragotiștii Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc. Repertoriul lui Nicu Stănescu a însumat toate piesele „clasice lăutărești”, moștenite din secolul trecut, cât și melodii, romanțe și jocuri populare culese și prelucrate chiar de el, fie pentru instrument, fie pentru orchestră (de exemplu "Hora Furtună", aranjată pentru orchestră de însuși Stănescu). Din repertoriul său nu lipseau piese culese de la reprezentanții muzicii populare și lăutărești a mahalalelor
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene”, „Măi neicuță de pe Olt”, „Din Pitești la Câmpulung”, „Trei lalele din Pitești”, „Măi neicuță Constantine”, „Marine, Marine”, „Dorul de Topoloveni”, „Neicuță din Călinești” etc. Mai târziu a abordat și romanța și cântecul de petrecere. Dintre cele mai frumoase melodii de acest gen lansate de artistă se numără: „Trece timpul ca nebunu’”, „Intru-n crâșmă, uit de toate”, „La crâșma din Mătăsari”, „Țuiculiță de Pitești”, „De aia-i bine cât trăiești
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
de cântece care au fost imprimate la Radio și Electrecord, și a participat în peste 500 de spectacole, recitaluri și festivaluri. Astfel a realizat peste 30 de discuri și casete audio pe care a adunat folclor din zona ei natală, romanțe și cântece de voie bună. Dintre cele mai apreciate se pot enumera câteva titluri ce conțin muzică populară: „Sus la munte la Muscel”, „Argeșene, argeșene”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Dacă nu e neică, geaba”, „Dacă-ar crește-n iarbă
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
la munte la Muscel”, „Argeșene, argeșene”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Dacă nu e neică, geaba”, „Dacă-ar crește-n iarbă, dorul”, „Cântece de nuntă”, „Muzică populară” (cu Paraschiv Oprea la Electrecord). Un deosebit impact la public le-au avut romanțele și cântecele de petrecere: „Într-o crâșmă uiți de toate”, „Cântece de voie bună”, „Prieteni dragi”, „Azi e ziua ta”, „Ieftinește, Doamne băutura”, „Ce ne facem, dragi femei” (Eurostar), „Sus paharul” etc.
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
personale ale artistului. Cunoscând întreaga diversitate a genurilor și speciilor tradiționale a fost tentat în mod firesc de o abordare cât mai completă a acestora: cântecului liric propriu-zis i-a alăturat balada, cântecul haiducesc, cântecul de dragoste, cel de lume, romanța semicultă și chiar cântecele în stil popular ale unor autori de muzică ușoară. Florilegiul din înregistrările sale evidențiază această foarte diversă abordare repertorială, care tentează la o asociere a personalității lui Dan Moisescu cu cea a marelui său înaintaș Anton
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
o asociere a personalității lui Dan Moisescu cu cea a marelui său înaintaș Anton Pann (psalt și muzician de lume în același timp, culegător, interpret și publicist). Se numără printre primii mari artiști care au abordat repertoriul de cântece și romanțe din culegerile și creațile lui Anton Pann. Studiile sale teologice i-au permis accesul la scrierea psaltică în care erau notate melodiile. A realizat acest proiect în strânsă colaborare cu muzicologul George Georgescu Breazul, al cărui discipol era, în anul
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
monologuri și scenete de miniaturi. De asemenea, prin anii '70-'80 el a tradus multă literatură din limba rusă: Maksim Gorki, Vampilov, Astafiev etc. A scris versuri pentru mai multe cântece și a compus câteva piese de muzică ușoară și romanțe. De asemenea, a scris scenariile și a regizat trei filme: "Cine arvonește, acela plătește" (1989), "Văleu, văleu, nu turna!" (1991) și "Fenta" (2004). A devenit vestit și datorită emisiunii televizate Teatrul de miniaturi, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei în
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
bucureștene. Aceeași diversitate se poate constata și la jocuri: pe lângă cele de origine țărănească, se întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Un roman (din franceză "nouvelle", adică "nou") este o scriere narativă, în proză. În secolul 18 cuvântul se referă, în mod specific, la scurte ficțiuni despre dragoste și intrigi, opuse "romanțelor"; lucrări epice mai lungi despre dragoste și aventuri. Devenind una dintre cele mai importante specii literare din ultimii 200 de ani, romanul este astăzi subiectul unor discuții aprinse ce au în vedere meritele artistice, un stil literar specific și un
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
se găsesc ele în tradiția medievală, care duc la apariția romanului. Există o a treia tradiție în proza de ficțiune, într-o manieră satirică ("Satiricon" de Petronius și incredibilele povești ale lui Lucian din Samosata) sau propunând un stil eroic (romanțele lui Heliodorus din Emesa și ale lui Longus). Romanul idilic grec din Antichitate este readus la viață de romancierii bizantini ai secolului al XII-lea. Toate aceste tradiții sunt redescoperite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
desenate moderne. Primele colecții de romane nu erau neapărat proiecte considerabile. Ele au apărut într-o varietate enormă, de la povești populare cu vorbe de duh, până la poveștile spuse de Boccaccio sau Chaucer, acum autori venerabili. O piață mai consistentă a “romanțelor” s-a dezvoltat în secolul al XVI-lea, o dată cu operele în mai multe volume care ținteau spre o audiență care să “contribuie” la această producție. Critica ridicată de pelerinii lui Chaucer împotriva “romanțelor” s- a dezvoltat ca reacție atât la
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
autori venerabili. O piață mai consistentă a “romanțelor” s-a dezvoltat în secolul al XVI-lea, o dată cu operele în mai multe volume care ținteau spre o audiență care să “contribuie” la această producție. Critica ridicată de pelerinii lui Chaucer împotriva “romanțelor” s- a dezvoltat ca reacție atât la trivializări, cât și la “romanțele” multi-volum. Povești precum "Nemaipomenitele peripeții ale neînfricatului cavaler Amadis de Gaula" "(Amadis de Gaula)" și-au condus cititorii în lumi de vise despre cavaleri și i-au hrănit
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]