2,161 matches
-
națiunii romane. Fiind vorba de afectiv, partea riguroasă a interviurilor radiofonice s-a evaporat În eter, așa cum se Întâmplă de multe ori cu Întâlnirile mediate de... microfon. Grigore Vieru și Vasile Tarateanu fascinează prin devotamentul pentru adevărul limbii și istoriei romanești. Iar inima, ea știe că martirii sunt printre noi și nici nu-i atât de greu să-i atingi și să-i asculți. Primele Întâlniri cu academicianul Grigore Vieru au fost prin mijlocirea (cum altfel?) cuvântului scris. Prin poeziile care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești, „poetul nepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim și să ne Închinăm la mormintele altor valori ale scrisului romanesc, precum: Marin Preda, Nicolae Labiș, Mihail Sadoveanu etc. Pompiliu Manea aduce un omagiu mentorului sau, Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009. Alex Cetățeanu (Canada) la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
variantelor eminesciene ale Brendei Walker (În ciuda abordării neprozodice) este rezultatul salutar al contactelor culturale devenite acum posibile. Nu am Întrebat-o ce a determinat-o să creeze propriile versiuni, dar traducerile sale par să Îndrepte răstălmăcirile de sens din variantele romanești existente, vocabularul ales de ea fiind mult mai apropiat de firescul limbii simple din original. (Nota mea: Paragraful următor nu a apărut În România Literară: „Contribuția lui Horia Florian Popescu la traduceri este probabil esențială, deși variantele sunt cunoscute doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
teroarea difuză ori bine precizată. Romancierul nu se mai află"sus, în polul plus"; se implică, în multiple modalități, în destinul jalnic al"eroilor" săi, examinând cu o curiozitate cvasiștiințifică toate condițiile care au dus la un anumit deznodământ. Discursul romanesc își câștigă preeminența, textura propriu-zisă a faptelor reprezentând doar un prim nivel al unei construcții epice vaste și (supra)etajate. Romanul-eseu, expresie a spiritului creator autodidact, gen hibrid,"de umplutură"? Să-i dăm cuvântul lui Ion Vlad:"O nouă paradigmă
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
de tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale ale personajelor, anamorfozele" (p. 104);"De la Thomas Mann sau de la Heinrich Mann, și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
totuși punct și în cazul lor, le-am permis în schimb să se Ťreverseť și în spațiul acordat (...) personajelor cu care ele întrețin cele mai strânse relații, în primul rând." Consider ca o foarte inspirată soluție această ,revărsare" de destine romanești nețărmurite în altele mai restrânse! De unde situația că: ,prezenți în multe din căsuțele Dicționarului, protagoniștii dostoievskieni vor putea fi văzuți întorcându-se cu fața când spre unul, când spre altul din personajele de care sunt legați." Valeriu Cristea va fi
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
prezentare sobră și de discret eseu, criticul narează un miracol existențial și religios! Pasionant este capitolul-,căsuță" consacrat Nastasiei Filipovna din Idiotul (Barașkova, după numele de familie, pe care cititorul îl uită la fel de ușor ca pe cel al ,gemenei" sale romanești din Frații Karamazov, Grușenka - adică Agrafena Alexandrovna Svetlova). E un minunat eseu de zece pagini în ediția din 1983, dar de peste douăzeci când va fi tipărit ca lumea! Sonia Marmeladova, din Crimă și pedeapsă, și Nastasia Filipovna sunt cele mai
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă. Înlocuind românesc cu romanesc, vom ajunge, dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe care cel mai puternic om al planetei a construit-o, pentru ca micul Chomsky dâmbovițean s-o deconstruiască. Auto-prezentarea acestuia din urmă încheindu-se la fel de zăpăcitor: ,I-am spus și
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
și naivi) bucureșteni. și eu l-aș fi votat, numai să nu se prăpădească săracul de atat supărare pe care o afișa vizibil. Vocea puternică și îngroșata sună cam a mahala, și limbajul la fel, dar ce contează? Tot vorba romanesca spune că lupul paru-și schimba, dar năravul - ba!. S-a schimbat omul? S-a schimbat ceva la primărie? Nu se prea simte, ca de văzut, nici atâta. Ba da, sorry, s-a văzut ceva: primăria s-a mutat temporar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la lettre». În sprijinul tezei lui Manolescu s-ar putea aduce cuvintele lui Maupassant, care subliniază partea de iluzionism inerentă literaturii realiste («Realiștii de talent ar trebui să se numească, mai degrabă, Iluzioniști»), ca și reflecțiile lui Barthes privind «scriitura romanescă», a cărei misiune ar fi aceea «de a pune masca și de a desemna în același timp» (am mai putea adăuga și demonstrația acestuia că «nu există Roman fără Literatură»).” Considerațiile lui Dan Cristea ne întăresc convingerea că la fel de important
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
șina), ci o carte care confirmă un prozator matur, perfect stăpân pe propriile mijloace. Mult lăudatul Zilele regelui - observasem la vremea respectivă - nu convingea atât datorită livrescului scăpat de sub control și transformat în manieră, cât mai ales din cauza unei poetici romanești mult prea ambițioase pentru broderia minimalistă à la Florian. Ochiurile prea largi ale poveștii, neumplute de un material istoric consistent (nici contextualizările, nici documentarea factologic-realistă nu-i sunt la îndemână prozatorului) făceau din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru Cimpoeșu, bine afirmat după ’90, vorbește (în Privirea îndrăgostitului), pornind de la Despre dragoste de Stendhal, de „privirea îndrăgostită”, de „îndrăgostirea” celui care pornește în aventura scrierii unui roman: „iluzia” (cu termenul lui Flaubert) romanescă vine „din privirea asupra vieții, din intensitatea și calitatea ei. Rămâne doar să aflăm în ce fel își va găsi calea către cuvinte, în ce fel își va întâlni în ele adevăratul chip. Mai departe, la fel ca în dragoste
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
dincolo de pagină, a scriitorului: „Când scrii un roman mai lung, toată existența ta se subordonează de la sine acestei întreprinderi”. Închei cu Decalogul Martei Petreu, textul care mi s-a părut cel mai pătrunzător, mai acut și mai aproape de „miezul lucrurilor” romanești, și care ar merita citat în întregime: „Coboară adânc, la izvorul lucrurilor despre care vrei să scrii. Tot ce aduni în viață e o pregătire pentru coborârea acolo. Acolo, substanța lumii, adică substanța umană plus substanța lucrurilor, vorbește și scheaună
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
fost primii ocupanți” și alte teorii din acestea. În Ardeal, însăși constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (așa cum a fost voievodatul Țării Romanești). Cât privește județele, să luăm două exemple: Maramureșul și Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat și le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când
Dinu C. Giurescu: Manifest către români - "Mergeţi la vot în număr mare!" () [Corola-journal/Journalistic/41323_a_42648]
-
Omoară-mă! (2010), ambele definitorii pentru imaginarul genera- ției. În ton cu poezia, proza trata conceptul de iubire din perspective psihedelice și mergând spre un neo-noir - din păcate încă timid la noi, dar care ar putea oferi surprinză toare perspective romanești. Corina Sabău se remarca prin subtilitățile cu care înregistra degradarea unei familii prin ochii unei nubile (de 12 ani). Irina Pelmuș alegea modelul bunicilor respinsă fiind de realitatea nocivă a părinților. Rezulta un tablou atipic al feminității în formare, ce
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile genocidului închide o cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru cine este interesat, o cale de acces spre interioritatea tumefiată
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
la un Marcel Proust, fapt ce a făcut ca până azi, chiar și în lumea profesionistă a scriitorilor - francezi, nemți sau români - arta lui să nu fie pe deplin înțeleasă și tot mai puțin citită. Sau aprofundată. Asupra ciclului său romanesc, À la recherche..., s-a așternut vălul otrăvitor al consacrării clasice și universale, fapt ce permite nu puținor autori și analiști postmoderni să-l considere evacuat, clasat în panteonul mumifiant al literaturii continentului. Acoperit de praful suspect al unei admirații
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
îndrăznește să urmeze modelul napoleonian în crearea propriului destin, modelul celor puternici. Al celor aleși. Nu, bineînțeles că nu e locul și nu avem nici spațiul necesar pentru a aprofunda această temă sau acest nou concept al psihologiei nu numai romanești; am făcut-o, de altfel, într-o lucrare recentă, sub-intitulată Aventurierii politicii românești, unde vorbeam de hybris, de ciudata și catastrofala boală a hybris-ului ce se instalează nu numai în conștiința febrilă a unor personaje istorice, dar și în
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Ungureanu 1) Cea mai frumoasă carte a anului, cartea lui Mircea Mihăieș despre Faulkner, începe cu întrebarea: ce rămâne? Rămân, în primul rând, cărțile celor care împlinesc proiecte ample, de anvergură, cărțile ce trec de 400 de pagini sau ciclurile romanești care trec de 4000 de pagini. Rămâne Bibliografia lui Mircea Muthu, intitulată Europa de sud-est în memoria culturală românească, operă care completează (încheie?) excelentele și atât de necesarele studii ale lui Mircea Muthu despre sudestul european. Ioan Budai-Deleanu în mărturii
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
spre sud e debutul în roman al lui Adrian Romilă, critic literar de nădejde al revistei „Conta”. Anul 2012 trebuie să rețină înaintarea prozastică a lui Gh. Schwartz, care ambiționează să realizeze cu Cei o sută cel mai vast ciclu romanesc al literaturii noastre. În 2012 a apărut Bastonul contelui, al șaselea volum. Dacă Gh. Schwartz mai are încă până atinge finalul, Paul Eugen Banciu a reușit cu Piranha și Singurătatea luminii să încheie ciclul (șapte volume) cu o confesiune întunecată
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
fără program. Deși nu în mod explicit, deasupra acestor personaje cu biografii amputate se află în permanență ceva: un sistem represiv minat de dezinteres, un elicopter plin de turiști îngroziți, un tavan ipotetic. Acțiunile difuze se coagulează, încrederea în fantoșele romanești e maximă. Adăugând, abia acum, motivațiile discret politice, se va revela o dramă de intensitatea aceleia din celebrul film al lui Emir Kusturica - Underground (1995). De intensitate apropiată, spun, nu și de o elocvență pe măsură. Beciul în care un
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
află lansarea cărților:“Nebănuitele fețe ale secundei “ de Mihaela Rașcu, “Gustul cenușii “ de Mariana Cristescu,”Alianța diavolilor. Pactul lui Hitler cu Stalin “ de Roger Moorbouse și romanul “Răzbunarea gemenelor “ de Al.Florin Țene, roman ce face parte din marea frescă romanescă format din volumele “Chipul din oglindă “, “Insula viscolului “, “Orbul din Muzeul Satului “, “Geamănul din oglindă “, “Inelul de iarbă “ și ” Un ocean de deșert “. Romane ce descriu răul și crima ridicată la nivelul politicii de stat în timpul ciumei roșii. Despre aceste
LA PUNȚI DE LUMINĂ DIN TÂRGU MUREȘ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373780_a_375109]
-
mie mai întîi, apoi altora, în dialog) ar sta în reflexul de respingere a tot ce vine dinspre o Europă răsăriteană, atît de infestată de comunismul rusesc. Și mai e ceva. Ce ține de statutul strict al romanului modern. Scenariul romanesc occidental - cum nu a făcut-o niciodată, nu o face nici acum - nu are în vedere componența social-politică, atît de nefericit impusă prozei estice; își urmează traseul pe care însăși societatea prosperă și l-a marcat în secole de civilizație
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
scrie, în descendența lui Dinu Pillat, un studiu comparatist al receptării și asimilării experienței dostoievskiene în spațiul literar românesc. Paralelismul practicat de autoare vizează atât nivelul tematic și tipologic, cât mai ales cel poetic (sau mai degrabă poietic) al scriiturii romanești propriu-zise. Astfel, Ciuleandra lui Rebreanu este pusă într-o nouă lumină prin comparație, printre altele, cu romanul Crimă și pedeapsă, ochiul critic urmând linia sinuoasă a asemănărilor și deosebirilor, cu precădere cele de natură tehnică, naratologică. Dacă ecoul dostoievskian este
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
este o casă cu pereți transparenți cu tot felul de uși semiopace care, întredeschise cum sunt, pot duce în alte părți; el poate fi continuat și tocmai din acest motiv el are în primul rând coerența și continuitatea unui discurs romanesc, dar în același timp și fragmentarismul caracteristic oricărui jurnal. Nihil sine Deo Prizonier de război, autorul călătorește pe jos, sau înghesuit cu multe alte suflete într-un vagon de tren, din nordul Moldovei, prin Basarabia (Fălești), în Ucraina, Harkov. Ajuns
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]