676 matches
-
mare parte a Galiei însă, în Spania și în Italia, dialectele germanice au dispărut relativ repede, în ciuda faptului că, în unele cazuri, au întemeiat pentru o vreme regate puternice. Această situație se explică prin respectul germanicilor pentru latinitate și pentru romanitate, respect pe care altădată romanii îl manifestaseră față de greci, încît, spre deosebire de slavi, care în Estul european au urmărit distrugerea romanicilor, în Vest, germanicii i-au acceptat și au participat la realizarea unor elemente de civilizație comune. De altfel, acești germanici
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sp., pg. guardar "a păzi, a observa, a privi"< germ. wardon; it. bianco, fr., prov. blanc < germ. blank; fr., prov. franc, it., sp., pg. franco < franc frank "liber". Influența germanică și pătrunderea elementelor germanice sînt diferite de la o zonă a romanității la alta, atît prin intensitate și consecințe, cît și prin sursa germanică, adică prin limba sau varianta germanică din care au pătruns împrumuturile. Cele mai numeroase cuvinte de origine germanică există în graiurile galo-romanice, adică franceze, unde predomină elementul franc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu alt statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latine asupra limbilor romanice faptul că s-a exercitat asupra aspectului literar al acestor limbi. Fiecare limbă romanică are o istorie proprie a relațiilor cu latina, istorie cu multe similitudini în cazul limbilor romanice occidentale și foarte diferită în cazul romanității estice. O primă și esențială deosebire între cele două situații, reprezentate de vestul și de estul romanic, este aceea că, în vreme ce în Occident contactul cu latina a fost menținut permanent, în Est acesta a fost întrerupt o lungă perioadă de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele conferite de originea comună. Pe de altă parte, prin manifestarea unei intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra limbilor europene din alte familii, romanitatea contribuie la desăvîrșirea unui proces de comunicare internațională fundamentat statornic de limba latină. Comunicarea interromanică Se poate ușor constata că, în spațiul în care se vorbesc limbile romanice, pe întreg teritoriul sau numai în anumite zone ale lui, există posibilități
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai înaintată de evoluție a romanității, treaptă ce ar putea fi atinsă eventual în viitor și de o altă limbă romanică, căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai înaintată de evoluție a romanității, treaptă ce ar putea fi atinsă eventual în viitor și de o altă limbă romanică, căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai înaintată de evoluție a romanității, treaptă ce ar putea fi atinsă eventual în viitor și de o altă limbă romanică, căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor literare romanice, asemenea elemente au fost preluate de la nivelul popular al limbii la cel literar, rămînînd de cele mai multe ori o corespondență de formă și de conținut între cele două niveluri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
după procesul de etnogeneză care a dus la crearea popoarelor romanice, dar această realitate a fost o lungă perioadă de timp percepută într-o manieră dominată de neclarități și de confuzii. Situația nu a putut fi depășită decît atunci cînd romanitatea s-a afirmat ca atare, cu o identitate ce presupunea o delimitare de trecutul pe care îl continua dar care nu mai era regăsit în formele lui originare. S-a produs, de aceea, o "afirmare a romanității" atunci cînd a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît atunci cînd romanitatea s-a afirmat ca atare, cu o identitate ce presupunea o delimitare de trecutul pe care îl continua dar care nu mai era regăsit în formele lui originare. S-a produs, de aceea, o "afirmare a romanității" atunci cînd a apărut conștiința de sine a popoare-lor romanice care și-au asumat propria identitate, nu numai în raport cu vorbitorii unor limbi nelatine (această latură avînd o tradiție în însăși lumea antică), dar chiar față de latină și, în cazul fiecărei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din activitatea conștientă de dirijare a limbii. Ca atare, oamenii de cultură și-au propus crearea și normarea unor limbi literare care să corespundă unei vorbiri populare mult diferențiate de corespondentul popular al latinei literare și, în aceste condiții, afirmarea romanității s-a realizat în procesul creării și normării limbilor literare romanice. Acest proces nu a început însă brusc, fiind inițiat de notarea sporadică și întîmplătoare în scris a limbilor locale din necesități practice, ceea ce a dus la ideea că o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor de cultură romanice, și a fost, în același timp, un model pentru activitatea lingvistică a tuturor popoarelor europene, indiferent de originea lor și indiferent de limbile pe care le vorbeau. Primul mare învățat care atestă atît orientarea spre afirmarea romanității, cît și efortul de a înălța lumea romanică la sfera marilor valori ale antichității, a fost eruditul italian Dante Alighieri, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în primele decenii ale veacului următor (1265-1321
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mereu prestigiu, întrucît Castilia a organizat și a condus lupta împotriva ocupației arabe, limba literară formată pe baza acestui dialect s-a impus ca limbă literară pentru toți spaniolii abia către finele secolului al XVI-lea. În vestul extrem al romanității, în Portugalia, impunerea dialectului de nord s-a produs în aceeași manieră, printr-o extindere pe măsură ce avea loc eliberarea de sub dominația arabă. Înfluența mozarabei (limbii creștinilor aflați sub ocupa-ție arabă) a fost însă mai mare aici decît în cazul spaniolei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
argumentul suprem în favoarea destinului european al românilor și, în același timp, specificul lor în spațiul est-european. Reprezentanții acestui curent cultural au indus principiul latinității și ca fundament al dezvoltării limbii române literare, realizînd prin aceasta o similitudine cu situațiile din romanitatea occidentală. Desigur, în condițiile de atunci, ideologia latinistă a devenit și o latură a conștiinței naționale, aspect pe deplin motivat prin relația limbă-națiune, dar ea a fost exploatată din păcate mai tîrziu și în politica de partid. Astfel, de exemplu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
român. Svensk Rumänsk Ordbok, Polirom, Iași, 2002 Nida, Eugene A., Science of Translation, in "Language", vol. 45, num. 3, sept. 1969, p. 483-498 Le nouveau Petit Robert. Dictionnaire alphabétique et analo-gique de la langue française, Le Robert, Paris, 2007 Oancea, Ileana, Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993 Oancea, Ileana; Panait, Lumința, Schiță de istorie a romanității, Excelsior Art, Timișoara, 2002 Oprea, Ioan; Nagy, Rodica, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Editura Universității Suceava, 2002 Oțetea, Andrei, Renașterea și reforma, Editura
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
45, num. 3, sept. 1969, p. 483-498 Le nouveau Petit Robert. Dictionnaire alphabétique et analo-gique de la langue française, Le Robert, Paris, 2007 Oancea, Ileana, Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993 Oancea, Ileana; Panait, Lumința, Schiță de istorie a romanității, Excelsior Art, Timișoara, 2002 Oprea, Ioan; Nagy, Rodica, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Editura Universității Suceava, 2002 Oțetea, Andrei, Renașterea și reforma, Editura Științifică, București, 1968 Pamfil, Carmen-Gabriela, Alexandru Philippide, Litera Inter-național, București, 2008 Reiheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962. 96 Problema afirmării romanității a fost abordată în laturile ei esențiale de Ileana Oancea, în lucrarea Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993. 97 Vezi Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul mediu, București, 1970, p. 46-47. 98 Vezi Antoine Meillet, Caractères généraux
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962. 96 Problema afirmării romanității a fost abordată în laturile ei esențiale de Ileana Oancea, în lucrarea Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993. 97 Vezi Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul mediu, București, 1970, p. 46-47. 98 Vezi Antoine Meillet, Caractères généraux des langues germaniques, Librairie Hachette, Paris, 1937, p. 21-22. 99 Nibelungii sînt, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
teorie În această privință. Cu mult Înainte de cucerirea Daciei, ar fi pornit din Italia un amplu curent demografic spre Balcani și spre Dunăre. Mai Întâi, țăranii italieni i-au romanizat pe traci și pe iliri, apoi toți aceștia au extins romanitatea la nord de Dunăre, având, În Dacia romană, o superioritate numerică față de dacii rămași relativ puțini. Să privim și marea frescă a Ateneului Român din București, unul dintre monumentele emblematice ale Capitalei. Operă a pictorului Costin Petrescu, inaugurată În 1937
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mare, au trecut Însă la sud de Dunăre (mai ales după 602, când apărarea bizantină pe Dunăre s-a prăbușit), slavizând jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice. Așa s-au născut bulgarii, sârbii și celelalte popoare slave din Balcani. În lipsa slavilor, romanitatea ar fi avut toate șansele să se mențină, atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Ar fi putut exista astăzi o mare Românie, Înglobând teritoriul actual al României, Bulgariei și fostei Iugoslavii! S-ar fi putut petrece Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută cu tărie de Nicolae Iorga); pe lângă rolul ei În argumentația istorică, această „moștenire balcanică“ era de natură să justifice și politica românească În zonă: la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
există Însă două state românești sau, mai corect spus, o Românie și o Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și s-au naturalizat În țară. Conștiința latinității și afinitățile de ordin spiritual s-au păstrat și În Împrejurările aspre ale dictaturii alogene. În timp cu socialismul instalat În țările est europene trâmbița superioritatea politicii sale față de minoritățile naționale, comunitățile romanității orientale erau Într-un continuu proces de deznaționalizare. Școlile românești din țările balcanice au fost desființate, s-a interzis folosirea limbii materne În biserică și toate asociațiile naționale au fost declarate ilegale. Revendicarea unor drepturi specifice a devenit o reacție
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]