637 matches
-
lor implicați în concursurile școlare ! La finalul momentului artistic grandios susținul de Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dirijată de Robert Gutter din SUA, și cei trei soliști, Florin Mariș-Hinsu (Oradea), Floriana Carmen Mariș-Hinsu (Oradea) și Theodore Coresi (Viena), în ropotele aplauzelor participanților, am simțit nevoia să mă îndrept spre Petru Carcalete, inspectorul școlar general, regizorul și organizatorul principal al acestor gale ale performanței școlii sucevene de vreo trei ani încoace, pentru a-l îmbrățișa și felicita călduros pentru reușite. La
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a eșuat din cauza unor grave nepotriviri de caracter și nu din cauza tristului asasinat, care de altfel partenerului meu nu i-a stârnit nicio reacție. Toată lumea își poate imagina presupun minunata atmosferă dintr-un studio de televiziune, febrilitate, machiaj, lumini, lavaliere, ropote de aplauze declanșate la comandă, agitație, ultimele întrebări: câte secunde am, în ce cameră mă uit, spre cine ce arăt? Până să te dezmeticești, asta e, a trecut, a fost bine, ai fost vie, n-a scăzut ratingul, ai apucat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de tablouri diverse: moșneagul și baba triști că nu au copii: "la casa fără de copii nu cred că mai este vrun Doamne-ajută"! Purcelul care pleacă spre palatul împăratului împreună cu tatăl adoptiv este amuzant: "Purcelul, atunci, de bucurie, mai dă un ropot pe sub laițe, apoi se ia după moșneag și, cât colè, mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos". Scena în care bătrânul i-l prezintă pe porc împăratului spunându-i: "acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
atunci ultimii au sărit și ei din vagoane. A urmat un moment de consternare și stupoare. Iar patrula de unguri, odată isprava terminată, ne-a întors spatele și a plecat spre gară care se afla la aproape 200 m. Un ropot de huiduieli și fluierături i-a însoțit. L-am chemat pe cel ce știa ungurește și ne-am dus împreună pentru a vorbi cu șeful gării. Acesta, ridicând din umeri și privind spre patrula de militari, ne spune că ei
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
înmânării premiului este redat cu emoție în memoriile scriitorului: Un domn în vârstă îmi întinse o diplomă cu chenar înflorat, aurit; îmi strânse mâna, rosti câteva cuvinte; primii, de asemeni, două pachete grele de cărți; de abia le ridicai. Un ropot de aplauze sublinie momentul. Cu pachetele în mâini, mirat de toate, ieșii de pe scenă. Eram în 21 mai 1925; eu aflându-mă în clasa VI de liceu 214. Etapa formării constituie un moment de referință în istoria intelectualilor provinciei, contribuind
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mustească de sevele-i fertile și hoinare în așteptarea unui nou descălecat. Cu ele se înhăita fără voie privirea umedă a lui Ian, atrasă în interstițiile lumii lor așezate doar pe fugă. Știa că pământul estului european fusese îmbibat de ropotul atâtor năvăliri barbare încât, probabil, locuitorii lui trăiau încă la pândă, cu urechea încordată în așteptarea unui nou val devastator. În secolul al XIII-lea, William de Rubruck îl pomenea ca făcând parte din proaspăt întemeiatul Imperiu mongol. Localnicii clădeau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
condamnat să ispășească, victimă a fatalității - trăsătura sufletului slav. Numai Egor Își păstrează umanitatea. Dar sunt alte sute de indivizi descompuși, Învinși de boli și de mizerie, la un pas de moarte, dar „plescăind din buze de plăcere” să verse „ropote de Înjurături, din acelea birjărești, lungi și Întortocheate ca un descântec Împotriva frigurilor, bălmăjit din cele mai murdare expresii”. Pretutindeni domnea dezordinea, ignoranța, nepăsarea și cruzimea. Singurul mod de a se exprima al acestor oameni era văicăreala: „niște ratați, nevropați
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se citește apelul nominal, se citesc comunicările, sumarul ședinței precedente etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și în tribune urmează să se audă un lung fâșâit de șoapte și mișcări nervoase. Mihail Kogălniceanu sosește la locul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
amintesc de o scenă comico-tragică petrecută în 1886, a doua sau a treia zi de Paște. Soarele începuse să scoboare și grupurile - mai multe mii de oameni - se îndreptau către poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote de oameni venind către ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
val de înduioșare cuprinde pe parlamentari și tribunele publice când, după ce Brătescu-Voinești (directorul Adunării Deputaților) anunță solemn: «Majestatea Sa Regele», apare deodată un copilaș cu păr bălai, îmbrăcat în alb și ținut de mână de maică-sa în mare doliu. Ropote de aplauze emoționante. Copilul duce mâna dreaptă la frunte, militărește. Pe când rosteau cei trei regenți formula Jurământului în fața fragedului băiețel care va purta coroana de oțel a lui Carol I, pe fețele tuturor se citea aceeași chinuitoare întrebare: care era
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul jurat dă citire emoționat întregului verdict, prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă apoi ordin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă apoi ordin să fie introduși acuzații. Corneliu Codreanu este dus pe brațe în sala de ședințe de colegii lui îmbrăcați cu Pentă tricoloră. În sală izbucnesc din nou ropote de aplauze. Președintele restabilește iarăși liniștea și dă cuvântul procurorului general care înainte de a-și face datoria, rostește studenților o inimoasă și patriotică cuvântare. Pe baza verdictului juraților reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. „Președintele citește sentința de achitare. Codreanu este
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar ropotele puternice ale cailor tulbură liniștea străzii. — La Răcaru mergem ! sare Cristi și îl îmbrățișează pe Pribeagu. — Măi, băieți, vouă nu v-a ajuns ? Vreți să batem jumătate de oraș pentru o muiere frumoasă, care nici nu v-a băgat în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese se aud comen- tarii, un murmur care ar dărâma pe oricine cu emoțiile lui Cristi. Dar el încearcă să nu le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zvonească deja despre tânărul șarmant care aborda tangoul la crâșma de lângă Gara de Nord, cu un stil unic, cum nu o mai făcuse nimeni până atunci. — De ce nu m-am gândit până acum că tangoul ar prinde ? s-a întrebat Fernic, văzând ropotul de aplauze de la sfârșitul unui scurt spectacol. Cum de nu mi-am dat seama ? — Cred că fiecare lucru vine la timpul său, monsieur Ionel. Iar tangoul la noi poate că încă nu își găsise dizeurul potrivit. Pentru că dincolo de talent, emoția
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bătălie adevărată devenind doar cea cu el însuși, pentru a rămâne și a fi chiar mai bun în fiecare zi. Ore întregi, zile, săptămâni sau chiar luni pentru o aparent simplă intonație potrivită, care să-l facă memorabil. În spatele fiecărui ropot de aplauze de câteva minute se ascundea o muncă imensă, pe care publicul nici n-ar fi putut s-o bănu- iască, fiecare gest și fiecare notă falsată care păreau atât de normale erau duse la desăvârșire în fața oglinzilor și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Zaraza până atunci. — Glumești, nu ? a râs Rada și a făcut semn orchestrei să înceapă piesa. A doua zi se vuia necontenit despre trio și despre cum sunase Zaza cu refrenul cântat de cele două staruri feminine, terminat cu un ropot de aplauze care se auzise în tot centrul Bucureștiului. Și tot de atunci, văzând cât de bine se înțeleg și se completează pe scenă, au început să circule și zvonu- rile despre Rada și Cristian. Dar nu erau neapărat zvonuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să te vadă plecând cu altă femeie, și într-o zi chiar ea va pleca cu altul la sfârșitul serii. În fine, poate atunci ți se va aprinde lampa, mai știi ? Cristi tace și mai ia o gură de vin. Ropote de aplauze după o romanță, iar tinerele interprete iau o pauză de câteva minute. Rada vine imediat la masa celor doi amici. — Și ? Ți-a plăcut ? A ieșit mai bine de data asta ? îl întreabă pe Cristi. — Mi-a plăcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi sugruma ultimele clipe ale adolescenței și-n care plângeam aproape noapte de noapte de frig și de sărăcie și am devenit cel mai bun. Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la tăcere. Pășea încet, strălucind sub luminile reflectoarelor, cu brațele deschise, așteptând ropotele de aplauze atât de lungi și sonore, pe care niciun alt artist al vremii nu le-a cunoscut. Stătea așa minute bune, salutând sala, de parcă era la finalul, nu la începutul spectacolului, iar când simțea că entuziasmul se pierde și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când, era întrerupt pentru a da un autograf unei femei frumoase sau unei puștoaice, căreia ochii îi sticleau, îndrăgostită pe loc de Cristi. Sau se plimba cu Tourtal pe străduțele din Montmartre și număra pisicile care le tăiau calea. Și ropotele de aplauze continue care îi țiuiau în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și parfumurile franțuzești scumpe ale domnișoa- relor care doreau să-i cucerească inima. Stătea la birou cu lacrimi în ochi, reluând amintiri după amintiri, ca și cum ai da mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
post de director la căminul cultural, unde va da viață unei echipe de teatru. Ajunge să formeze o trupă și un cor, cu care pune în scenă multe piese, printre care Năpasta, unde a și jucat rolul lui Ion, iar ropotul de aplauze de la sfârșitul spectacolului i-a amintit de zilele sale de glorie. Avea planuri mari cu teatrul, dar cum se apropia de succes, un activist de partid era trimis să-i strice socotelile. Impunându-i-se să aibă în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai Înălțător moment n-a fost “Da”-ul rostit În fața altarului, căci Îl rosteam pentru a treia oară (logodna și căsătoria civilă), ci minutele de la miezul nopții, când fratele Horea mi-a tăiat “pana de mire” din piept și din ropotul de aplauze ale nuntașilor s-a Înălțat spre ceruri un cântec de solicitare a binecuvântării Părintelui ceresc și a rugii de viață lungă celor “doi tineri ce s-au căsătorit”. Este unul din cele mai Înălțătoare momente din acea regiune
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]