653 matches
-
Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă lupt cu poftele trupești care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și va primi în schimb libertatea de propovăduire. Sunt încredințat că dacă n-o să-i jignim, dacă n-o să-i întărâtăm și dacă o să le dăm câștiguri în schimbul îngăduinței de a propovădui, atunci or să isprăvească și ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința până și sufletele lor. Se auzea din nou răpăitul ploii. Samuraiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Elvira Opran, Vitalia Pavlicenco, Tamara Sunița, Valentin Țigău, Constantin Simirad, Elisabeta Alexa, Ioan Alexa, Dimitrie Alexa, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Vasile Chirica, preotul Cârciuleanu, alți oameni de cultură, ziariști etc. Sosirea în sală a lui Grigore Vieru a stârnit un ropot de aplauze. Au vorbit la acest simpozion academician Constantin Ciopraga, Elvira Opran, Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, Constantin Simirad, Vitalia Pavlicencu, Nina Ilașcu, și mai mulți iubitori ai Basarabiei, ai dreptății și adevărului istoric. Redau din discursurile susținute: Nina Ilașcu: “Îmi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
amintesc de o scenă comico-tragică petrecută în 1886, a doua sau a treia zi de Paște. Soarele începuse să scoboare și grupurile - mai multe mii de oameni - se îndreptau către poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote de oameni venind către ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu toții și a face ceva împreună, oricât de diferiți am fi unii de alții. Dar ce am putea face toți aceștia împreună, într-o lume în care și înmormântările se transformă în spectacole, ca emisiunile tv. de divertisment ieftin, cu ropotele de aplauze înregistrate pe bandă, poate un alt fel de spectacol mai grav, mai apropiat de ideea de Maramureș. Trăiesc de peste 25 de ani în București, dar nu am prieteni de familie dintre scriitori, cu care să fac sărbătorile împreună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doboară... Prin ani, am-dus cu noi-n lume, Păstrând în minte că un dar, Al școlii noastre vechi renume, De unde am luat carte și hâr. Pe cerul slovelor, un clopot Răsună pân-la astrul clar. Tot mai incet e-a vieții ropot, Pe marea care n-are... far, Iar peste ani... cine va ști, De noi în lume să vorbească? Vom fi atât...cât vom trăi, În lumea asta ...nefirească... Pentru cei ce nu mai șanț, Azi, o lacrima fierbinte, S-o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93287]
-
Individuale de Gimnastică pentru junioare II și III, competiție impecabil organizată de Federația Română de Gimnastică, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Bacău și clubul S.C.M. Bacău. Cele 12 finale au fost spectaculoase, execuțiile micuțelor gimnaste smulgând în repetate rânduri ropote de aplauze spectatorilor. Iată configurația podiumurilor finalelor de sâmbătă: JUNIOARE II Sărituri 1. Ana Maria Ocolișan (CNS Cetate Deva) - 13,350 2. Andreea Rotaru (CSSG Focșani) - 13,100 3. Maria Răuță (CSSG Focșani) - 13,050 Paralele 1. Ana Maria Ocolișan
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în discuție. În cadrul unui spectacol de teatru, exprimarea este limitată prin reacția din final, neexistând posibilitatea unei ripostări directe la jocul actoricesc sau la orice altă nemulțumire. Același lucru se va întâmpla și cu aprecierea, ce își are corespondent în ropotul de aplauze. Teatrul, fiind o artă ce lucrează strict cu omul și stabilește un contact subiectiv, este expus riscului de a nu se plia pe structura internă a unui individ. Însă acest spectacol este persuasiv și chiar convinge; alternează ritmul
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
Își făcuse rost Încă de pe atunci de un sarong!) A devenit foarte atent când a Început muzica aceea stridentă, discordantă, misterioasă, niște sunete și niște ritmuri de neînțeles pentru o ureche occidentală. Răsunau cimbale, gonguri, clopoței și mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dumnezeu să vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de aplauze, Cezar, Dan și Doina se ridică să plece continuând discuția: — Și zici, Cezar, că lucrurile s-au mai schimbat de cum erau înainte. Mă refer la tine și la Teofana.. — Am terminat facultatea, ea a luat-o pe drumul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
emoționat? Nu bănuia nici măcar Mariana, care era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cheme nea Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu-i mai făcu lui Mișu atâta plăcere. - Și voi vreți asta? - Da! urlă toată lumea (microbiștii săriră din nou din paturile lor, iar agenții F.B.I. își puseră mâinile la urechi, avertizându-l pe președinte să ia măsurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu (a cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
partenerul. Puțin după miezul nopții, organizatorii anunțară alegerea Reginei Balului. Mai mulți ochi își îndreptară privirea, zâmbind spre Angela Ulmeanu. în cele din urmă, ea a fusese aleasă. Când "regina" urcă pe scenă pentru a mulțumi participanților, se porni un ropot de aplauze. Atunci, ea izbucni în plâns, reușind doar să ridice mâinile și printre lacrimi să spună: -Mulțumesc, vă mulțumesc! După care coborî, ștergându-și fața udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Uitasem că toamna venea. Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om, în amurg, pe o stradă... Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub ropot, și-a lumii grămadă... - Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți cu minutele, cu orele sau, poate, cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]