877 matches
-
arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim în echilibru instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem remușcările și anii, În fiecare trup, un neofit Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de tramvai eu am lăsat sufletul pe drum între două stații de tramvai alergasem poate căutam să mă conving că sunt normal întotdeauna am privit normalitatea din punctul meu de vedere (trebuie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
porunci ss se deretice grajdurile domnesti, în care aveau armăsarii de soi, aduși, pe căi ocolite, de geambași zaporojeni, fiind ingrijiți de robi țigani, deprinși cu acest vrednic mestesug. Pe la mijlocul lunii aprilie, pe când creștinii catolici din ținut ciocneau ouăle cele roși, închinând și căni cu vin galben de Cotnar, un alai se cobora dinspre vechea mănastire a lui Zagavei. Prostimea se înghesuia să primească binecuvântarea mitropolitului, care ținuse slujba mare, împaratească, la schitul vestitului calugar. Toată suflarea astepta, cu infrigurare, sosirea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub o arcadă cu tencuiala roasă ca de lepră, discutând un timp, apoi tăcând, fiecare cu gândurile lui, în vreme ce ploaia continuă să cadă vrăjmașă peste pinii din curte. Scos din ritmul de rutină, ghidul povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei. El
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aplecat greoi, fratele Rafael spală vasele și vorbește încântat de foloasele apei calde la bucătărie, de ușurința cu care, de reumatismul făcut la mâini de clătitul în apa rece, de binecuvântarea pe care apa caldă o aduce oaselor sale bătrâne roase de răceală și cu fața lui roșie rotundă se întoarce spre mine din când în când, privindu-mă cu duioșie, Te-ai făcut bărbat în toată firea, Doamne, să nu te deochi, ce frumos ești, eu roșind, la cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După câțiva ani, pentru mai multă siguranță, Tiberius pusese să fie arse mobilele roase de cari rămase în templul închis; o splendidă statuie a zeiței fusese aruncată în râu, de pe malul cel mai apropiat. Amintindu-și toate acestea, Manlius bombăni: — Puțini vor fi încântați că mergem să scoatem la lumină ruinele acelea. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o biserică destul de mare semănând cu o sinagogă, retrasă În fundul unei curți buruienoase ce pare Închisă sau probabil e frecventată pe ascuns cine știe de ce sectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suferințele ei amoroase. De câte ori ies din conventul nostru de călugări din Matei Basarab, pe partea de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa bătrînă Într-o căsuță mică, lîngă poartă. Un ofițer japonez stătea acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
podului de pontoane. Trupele japoneze de pionieri construiseră această trecere temporară peste golful Soochow În săptămînile de după atacul de la Pearl Harbor, dar deja podul se dezintegra din cauza traficului greu. Pe cînd camionul se Îndrepta spre primul ponton de fier, frînghiile roase, care țineau scîndurile ude, Începuseră să crape. Pus de pază de către șoferul japonez, Jim văzu cum roata din față Împinge scîndurile În apă. Îi plăcuse Întotdeauna să privească apa ridicîndu-se prin grilaj sau urcînd treptele unui ponton. Apa maronie spălă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim, doamna Vincent atîrnase un cearșaf vechi În jurul părții lui de cameră. Ea și soțul ei - agent de bursă la Bursa din Shanghai - nu suportau prezența lui Jim, iar În decursul anilor fortificaseră unicul lor colț, Înșirînd laolaltă un șal ros, un combinezon și capacul unei cutii de carton, astfel Încît semăna cu una dintre acele colibe În miniatură care păreau să se Înalțe singure, dintr-odată, În jurul cerșetorilor din Shanghai. Familia Vincent nu s-a mulțumit doar să-l zidească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și camera cu tavanul Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi scoase un exemplar din Reader’s Digest. Răsfoi paginile murdare, care fuseseră citite de o duzină de ori de fiecare locatar din Blocul E. Straturi de bandă adezivă unsuroasă, pătate cu sînge uscat și puroi, țineau coperta de cotorul ros. — Jim, mai citești Digest? Cel din august ’41 are cîteva chestii interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim aștepta răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bretele și ciorapi lungi, albi, n-a știut să-și tragă bretelele, s-a scăpat pe el, a tulit-o acasă și a plâns de rușine o zi Încheiată lângă pădurea de oțetari (trei oțetari sprijiniți de zidul de cărămidă roasă al closetului din fundul curții)... Zgomotul mașinii, farurile aprinse care bat În cameră, aruncând lumina pe zidul Împădurit de un zugrav cu brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să faceți, doamnă? — Vreau să mă duc acasă, bâigui. — Doamna semnează de ieșire, m-am adresat asistentului, dă-mi formularul. Am scos pixul din buzunarul interior al hainei și am completat eu însumi formularul, apoi l-am împins sub mâinile roase ale Italiei, întinzându-i pixul. Am privit-o, devenise din nou foarte palidă... Am tras înapoi pixul. Nu mai eram sigur de ceea ce făceam, eram un medic, nu puteam să risc. Dar dacă ar fi avut o hemoragie? Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gustul dulce și lipicios al prăjiturilor care mi se topeau în gură. —Sunteți evreu? mă întrebă el. Am continuat să mă uit la tânărul cu înfățișare ciudată. Părul îi stătea ridicat de parcă un curent electric trecuse prin el. Puloverul său ros, fără mâneci atârna peste un tricou uzat de flanelă, pantalonii prăfuiți căzându-i pe niște pantofi scâlciați. —Sunt american, i-am răspuns. —Și eu. Dacă aș fi fost altceva, credeți că aș mai fi fost azi aici în shul1? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de țigară, zise: — Uneori am impresia că ești o cauză pierdută. La care Fima ripostă: Nu suntem oare cu toții, Nina? În clipa aceea simți atâta tandrețe și afecțiune pentru ființa care ședea În fața lui, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi roși, cu fermoar bărbătesc și o cămașă bărbătească largă, de parcă i-ar fi fost soră, sânge din sângele lui. Lipsa ei de frumusețe și de feminitate i se păru deodată dureros de feminină și de atractivă. Sânii ei mari și moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obicei, Tobias Își păstră stăpânirea de sine. Și rosti cu răceală doar o singură propoziție: Fima, cred că de data asta ai cam exagerat. Iar În timp ce Yael Îl culca pe Dimi, Ted telefonă la stația de taxiuri, Îi aduse șapca roasă și chiar Îl ajută să-și Îmbrace paltonul fără să cadă În capcana mânecii, coborî cu el În stradă, Îl instală În taxi și Îi dădu chiar el șoferului adresa, ca pentru a se asigura dincolo de orice Îndoială că Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]