879 matches
-
putere să-mi închipui Locuri unde să nu ajungă și să nu te ajungă Durerea. Cumnatul gazdei, venit în vizită de la Sibiu îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Dinu Flămând Zona Zoster Infectat cu urgența de a răcni patruzeci și nouă de zvîcnete numărate între respirația oprită și lacrima ros to go lită intoxicat cu mila de tine însuți o pată pe zid cînt Danemarca miroase a zăpadă tristă și te privește trebuie că există o Zonă Zoster a sufletului ce emite durerea intensă de piele arsă pe cînd a
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
plin soare, la o înălțime, în principiu, inaccesibilă pisicilor? Nu, nu numai că nu-mi dăduse prin cap, dar îl încredințasem fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut drumul împreună - eu, roasă deja de păreri de rău, ea, senină și imperturbabilă, - îl pusese pe jos vizavi de fațada blocului, taman lîngă niște boschete unde mișunau întotdeauna mîțele jegoase și umflate ale cartierului. M-am uitat de jur-împrejur, o dată, de două ori, de
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Belezza, mort de tânăr, seropozitiv, discipolul și feblețea celui aflat în zori, gol,ucis de-un june, pe o plajă la Ostia. Cu delicata Amelia Rosselli, vor fi vorbind uneori despre ,,Pășunile raiului’’? El întinzându-i foile scrise pe scările roase, de la Aracoeli, pe o banca murdară, cum vezi în toate gările, să-i traducă electrolizele: aurul scos din mizeria traiului zilnic, versurile lui, fulgere pe Capitoliu, (cel de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare pe marea singurății. Horațiu Mălăele are, în structura sa, ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben, mustăcioară și botine roase care privește cu ochii mari, rotunzi, toate năzdrăveniile lumii. Și pune și el umărul ca să le sporească numărul și năstrușnicia. Din nimic, dintr-un gest făcut cînd te aștepți mai puțin, se răstoarnă o lume pe scenă. Nu doar situațiile
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
Iordăchescu Ionuț Noul președinte al Iranului, Hassan Rouhani, nu repeta ”retorica urii” pe care o promova predecesorul său, Mahmoud Ahmadinejad, si le urează ”tuturor evreilor”, pe o rețea de socializare, ca sărbătoarea Ros Hașana să le fie binecuvântata. Presa internațională a salutat alegerea lui Rouhani în funcția de președinte al Iranului, pe care il descriau ca fiind un lider politic moderat. Deși refuză reducerea rezervelor de uraniu îmbogățit, în ciuda insistentelor Occidentului, presedintele arăta
Președintele Iranului, succesorul unui antisemit, surprinde lumea evreiască pe Twitter by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55437_a_56762]
-
propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa, dar modificat de către editură). Elaborate între anii 2001-2005 ("în fața computerului, ca într-un confesional"), consemnările din cartea de față nu cad nici o clipă
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
mititeii, de a ciocni pahare de plastic și a proba capacitatea maximă a casetofoanelor. Parfumele de mai copleșite de fumul grătarelor, ciripelile - de văicăreli orientale și furnicile strivite de șezuturi masive: distracție populară de Armindeni care îmbogățește natura cu oase roase, coji de ouă vopsite, pungi, sticle și dejecții. Avînd experiența de neuitat a unor asemenea picnicuri prin păduricile murdare de lîngă București, Cronicarul n-a mai dat curs chemărilor - veniți privighetoarea cîntă și hai la groapa cu furnici - ci mizantropiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
Ruxandra Cesereanu Cunoaștem cu toții nucleul epic care urmează: un om stă și roade oase, plîngîndu-și de milă. Dar atunci cînd le aruncă, în urma sa un alt om roade oasele deja roase. Morala previzibilă este una care s-a încetățenit de mulți ani în România: se poate și mai rău. Nu trebuie să-l identific neapărat pe scriitorul român de astăzi (mă refer la statutul lui social și financiar) în ipostaza primului
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
1,487 milioane de euro, o creștere care s-a dublat în ultimii doi ani. Cash flow-ul din operațiunile industriale se situează, de asemenea, la un nivel excelent, atingând 129 de milioane de euro în primul trimestru al anului. Ferrari ROS (Returns On Sales) a fost din nou solid, înregistrând o creștere de 13%. “Vrem să păstrăm producția totală de mașini sub 7.000 și anul acesta, în același timp cu îmbunătățirea rezultatelor noastre economice. Acest obiectiv este cu atât mai
Paradoxul Ferrari. Ce se întâmplă când scad vânzările by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50164_a_51489]
-
merge/ Drum de fier, precum se știe,/ Dara nu se știe încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat de dimineață/ Cu un taler și doi groși.../ și de gât cu blondă Milly,/ C-ochi albaștri, buze roși." Este vorba de o stare de grație, de o fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
foștilor proprietari, ele se părăginesc sub ochii nepăsători ai unor primari care n-au nici cea mai mică inițiativă. Am văzut străzi, care făceau altădată mîndria unor orașe, ale căror case istorice se părăduiesc, devastate de locatari ocazionali, cu tencuiala roasă, cu ferestre oarbe și obloane bătute în cuie. Fosta Stradă Regală din Brăila arată așa. Dar nici la Sibiu sau Oradea nu s-a întreprins în ultimii doisprezece ani aproape nimic pentru ca ruina să nu se întindă, ireversibilă ca o
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
a trei membri din Colegiul Curții de Arbitraj, respectiv Bogdan Olteanu, Ioan Ionescu și Brândușa Ștefănescu, si a hotărât revocarea Colegiului de Conducere a Curții de Arbitraj. În poziția de președinte al Colegiului Curții de Arbitraj a fost numit Viorel Ros, iar ca membri au fost desemnați Stanciu D. Cărpănaru, Dragoș Alexandru Sitaru, Marin Voicu și Bazil Oglindă. Instanța supremă a decis miercuri că Mihail Vlasov, acuzat de trafic de influență, să rămână în arest.
Lovitură grea pentru Vlasov, după trimiterea în judecată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37529_a_38854]
-
sunt astăzi, versetele lui Mircea Horia Simionescu au fost totuși în felul lor poezia potrivită la timpul potrivit. În continuarea ideii, afinitățile clasice nu sunt nici ele de neglijat. Un poem, heliadescă, se încheie fulminant: „avea dreptate bătrâna cu pălăria roasă/ să spună-n gura mare că vremea-i dangeroasă.” (p. 328) Dar heliadesc într-adevăr, măcar prin italienisme, e abia un altul, marină : „să vezi drăcie: deschid dicționarul petrocchi/ și mă opresc la imperialul acceditore/ după care trec la jumătatea
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
adevăr, de multe ori, seara, furișându-ne la fereastra ei, o puteam observa prin sticla murdară cum stă lângă lampa de gătit cu aceste cărți înfiorătoare. Afară ieșea foarte rar și, bineînțeles, fiecare apariție a ei, în paltonul de blană roasă și cu pălăria de modă veche, provoca o agitație generală. Iarna aruncam în ea cu bulgări de zăpadă și chiar bucăți de gheață, alergam în urma ei și strigam cu frenezie: "Vrăjitoarea! Vrăjitoarea! Vrăjitoarea!". De obicei, la ușă, își întorcea nasul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase și dureroase. Unul legat
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Cincu Catalin Andreea Tonciu și Nicolae Mitea au fost surprinși zilele trecute într-o ipostază parcă scoasă din serialul "Familia Bundy". După o zi la piscină, cei doi s-au așezat pe trotuar și și-au ocupat timpul cu rosul unghiilor și storsul coșurilor. După ce au ieșit de la o piscină de pe centura Capitalei, Tonciu și Mitea și-au așteptat șoferul. Cum acesta a întârziat minute bune, cei doi le-au oferit paparazzilor o imagine hilară. S-au așezat pe trotuar
Tonciu și Mitea, familia Bundy de România by Cincu Catalin () [Corola-journal/Journalistic/73439_a_74764]
-
partea lor”; iar dacă prințul Ghica este „omul secolului XIX”, modelul viitor este milionarul Grigore Eliad-Cîrciumărescu, reprezentantul celor care „n-au contat pînă acum” pentru că nu au „arbore genealogic”, dar care sînt „cheia, fierul acela răsucit care deschide cămara”: înțelegerile roșilor cu albii (Panu-Ghica) constituie germenele coaliției „celebre” dintre liberali și conservatori, discursul lui Grigore Eliad-Cîrciumărescu de pe terasa cofetăriei Fialcowsky anticipînd mersul evenimentelor politice. Perspectiva asupra epocii este completată de abile incursiuni în peisajul politic european; prin intermediul personajului său central, Dana
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
izbucnește de sub un titlu întrutotul cuminte, Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab, ghebos,/ Satana rîde, sprijinit în coadă..." Carevasăzică, tot nu e lumea lui Minulescu, plouată și singură în univers, ci un cadru ținut pe loc dintr-un carusel care, de fapt
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
anului 1848, drumul spre politică și spre civism. Dacă privim cu atenție istoria, observăm că acest lucru se petrece mai ales în împrejurări excepționale. De pildă, în anii '60-'70 ai secolului XIX, cînd mișcarea conservatoare trebuia întărită contra supremației "roșilor", care prelungeau artificial și ineficient spiritul pașoptist, au intrat în politică junimiștii, scriitori, cei mai mulți. Sau după Războiul de Întregire, cînd partidul conservator a dispărut și a reînviat spiritul național și popular, au făcut politică numeroși scriitori, cu vederi de extremă
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
culoare, mînuite cu haz de Virginia Mirea și Delia Seceleanu. Horațiu Mălăele are în structura să ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben, mustăcioara și botine roase care privește cu ochii mari, rotunzi, toate nazdraveniile lumii. {i pune și el umărul să le sporească numărul și năstrușnicia. Din nimic, dintr-un gest făcut cînd te aștepți mai putin, se răstoarnă o lume pe scenă. Nu doar situațiile
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
călcată în picioare cu cinism. Aroganți până la ceruri, parlamentarii actuali au ajuns să se considere un fel de dumnezei cu rază de acțiune națională, care n-au de dat nimănui socoteală decât, evident, "propriei conștiințe". Adică unei cămăși peticite și roase, prin care s-au strecurat toate escrocheriile imaginate de posesori ai unei imaginații mai perverse decît a celor patruzeci de hoți ai lui Ali-Baba. Dacă vom accepta ca mersul societății românești să fie decis la modul autoritar, așa cum se întâmplă
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]