3,147 matches
-
versurile împreună cu ele: Numai omu-i schimbător, / Pe pământ rătăcitor, / Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem... Ce emoționant e să cânți Vine, vine primăvara în plină toamnă armenească, împreună cu două fiice ale Araratului care - uimitor! - au o rostire românească impecabilă! Sigur, în copilăria sa românească, a cântat Vine, vine primăvara și piciul Vasken care, peste ani, avea să ajungă Catolicos si Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor, la mormântul căruia, iată, parcă am fi venit noi cu un colind
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
tricotomice: liricepic- dramatic. Interesul său pentru proză și, ceva mai târziu, pentru dramaturgie se datorează, prin urmare, acestei concepții holistice, trans-genice, a operei de artă. Pe care proza din 1945-1946, prin transgresarea normelor de gen și aspirația către Urdichtung, către rostirea originară, o propune literaturii române. Cele o mie și una de legături care, potrivit Simonei Popescu, subîntind opera lui Gellu Naum, sunt structura cristalină a unei creativități care, indiferent de genul în care se manifestă, tinde să anuleze granițele. Sau
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
pactul autobiografic are, în parte, drept cauză neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală. Pact autobiografic, pact ficțional - sunt două tipuri distincte de asumare a discursului literar. Se poate presupune că unul e regizat de componentele adevărului rostirii de sine, iar celălalt are drept impuls generator apelul la imaginar, la ficțiune. Nu există, totuși, o doză de ficționalitate în pactul autobiografic? Care e, în opinia dumneavoastră, diferența între autobiografie și autoficțiune? Sunteți de acord cu conceptul de „pact
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
fi cu capu’ - ar părea minoră și nesemnificativă (constând doar în articularea substantivului); de fapt, structurile și semnificațiile lor sunt extrem de diferite. A fi cu capu’ e o construcție specifică oralității; de aceea, substantivul apare aproape obligatoriu în forma caracteristică rostirii (fără pronunțarea consoanei finale a formei articulate); varianta a fi cu capul e rară și destul de nefirească. Consemnările în scris sunt numeroase în stilul oral al internetului: „lumea e cu capu dacă crede așa ceva” (ziare.com); „nu vedeți că omul
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a rostirii ludico-tragice: „Unii mor când vor ei,/ alții, când bate ora,/ unii mor ca Serghei,/ alții, ca Isadora.// Nu mi-i gândul la ei/ ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor când vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți”. Un volum de real
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
și pentru că datorăm ceva vieții.” Mai credea, reiese din scrisori, și în utilitatea precizării opțiunilor literare. Cartea asamblată de Benjamin Taylor se lasă citită și la acest nivel, așa dar ca o spovedanie din bucățele despre resursele, resorturile și rosturile rostirii prin scris. Tânărului Philip Roth (corespondența ulterioară cu el este unul dintre punctele forte ale culegerii) îi răspundea, în 1956, comentând prima formă a unei nuvele pe care acesta i-o trimisese: „O ideie bună, dar în mod cert o
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
fără a-i sacrifica particularitățile stilistice și culoarea locală a limbii. Soluția aleasă este una rațională, care redă textului șansa circulației în contemporaneitate: „Ni s-a părut potrivit să optăm pentru o transcriere interpretativă păstrând formele fonetice care exprimă totuși rostirea acelei epoci.” (p. 16), în timp ce lexicul ieșit din uz sau nevalidat de norma literară, specific limbii întrebuințate la Blaj în jurul lui 1900, este explicat în note de subsol: „Ni s-a părut mai funcțională această explicație a cuvintelor la subsolul
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
predă un principiu fundamental în actorie, „to act is to react”. Bertie învață să reacționeze într-un mediu dificil unde monarhul trebuie să-și măsoare nu numai atitudinea și cuvintele, ci și felul în care le articulează. Scena finală a rostirii discursului prin care Anglia intră în război cu Germania este un regal al filmului. Izolat cu aparatul care-l înregistrează, regele îl are în față doar pe Lionel care, asemeni unui dirijor, îi conduce discursul. Dacă fiecare cuvânt se cere
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
a lui Carol I ca rege au reaprins speranțele în unirea sub un sceptru comun a tuturor provinciilor românești. Dezvelirea la Iași, în 5 iunie 1883, a statuii ecvestre a Domnului Ștefan, de exemplu, îi prilejuiește senatorului liberal Petre Grădișteanu rostirea unui discurs fulminant în care își exprimă convingerea că România „va recăpăta pietrele prețioase care lipsesc încă de la coroana lui Ștefan cel Mare”. Nestematele încă lipsă erau Ardealul și Bucovina, aflate sub ocupație austro-ungară. Tot în 1883, un alt fruntaș
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Grigurcu i le-a dat Dorei Pavel totdeauna în scris, partitura sa e totdeauna scriptică, elaborată, frazele arborescente și solemne, susținerile îndelung meditate. Discursul e scutit de oralisme, de spontaneități, e profesoral dar nu în sensul util pedagogic ci magistral (rostire de magistru). Nu am observat deosebiri de tonalitate, și aș spune că nici de substanță, între ceea ce spune Gheorghe Grigurcu în cuprinsul acestor convorbiri cu Dora Pavel, pretins improvizate, și în oricare alt text al său eseistic și critic.
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
formulă rece, epistolară și birocratică; iar tovarășe Arghezi - de-a dreptul aberantă. Tocmai atunci, când eram încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
rămânem liberi de-a lungul acestui trist secol vor fi din nou forța noastră”, stă scris în actul din 1983. Cel mai probabil, Regina Elisabeta a II-a nu a văzut niciodată discursul ce-i era pregătit. De altfel, nici rostirea sa nu a fost niciodată înregistrată.
Discursul prin care regina Elisabeta ar fi anunțat al treilea Război Mondial by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55633_a_56958]
-
nutri ideea că ignorați sunt poeții de azi și uitați cei de ieri. Retrezite la viață de vocea lui Ion Caramitru, versurile lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu au făcut sala să vibreze de emoție ca pe vremuri, iar simpla rostire a numelui celui care urma să citească era însoțită de aplauze, chiar și dacă era vorba de un tânăr poet necunoscut. Iată, îmi ziceam, bucuria de a asculta poezie n-a dispărut, nevoia sufletelor noastre de poezie este aceeași dintotdeauna
Gala poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5091_a_6416]
-
umăr de deal, își merita, dealtminteri, o recunoaștere candid eficientă; căci i se spune, afectuos, Mireasa. Conjuncții ale sensului care desfid inerția limitativă, cum să nu le proclami dinamica necesară și să nu le detectezi pînă în filigranul ultim al rostirii? Chiar la nivelul straturilor ei străvechi, evidența care ne iese în cale este de un ordin superior fixațiunilor inerte. Dacă numele latin al speței celei mai curente, din preajma noastră, mărunta vrabie, întrupînd neîndoielnic modestia, dacă passer a putut urca pe
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
condeiele de prestigiu ale țării”. Se precizează că va avea 32 de pagini și va costa 2 lei. Iar cuprinsul va conține următoarele: „Poezie, proză, eseu, critică, istorie literară; Memorii și jurnale inedite; Cronici, recenzii, note, comentarii, polemici; Atlas liric; Rostirea românească; Reportaj divers; Cărțile săptămînii; Pagina debutanților (Atelier literar); Poșta redacției; Pagina cititorilor (Voci din public); pagini și rubrici speciale de: teatru, cinema, arte plastice, muzică, TV, radio; Ambianțe contemporane; Orizont științific; Varietăți (Parodii, Epigrame, Caricaturi, Pescuitorul de perle, Cuvinte
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4517_a_5842]
-
efortul fizic și psihic este enorm și te poate costa un asemenea demers. Trebuie să recunoaștem, încă de la început, că Marius Budoiu se impune ca un artist complex, cu o cultură muzicală remarcabilă, cu un simț rafinat și exigent al rostirii frazei muzicale, cu o dicție în germană impecabilă, toate acestea oferindu-i, în cele din urmă, anvergura unui interpret ideal pe care trebuie să-l prețuiești pentru datele sale native dar și pentru inteligența cu care știe să descifreze o
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
tră], cel devotat, C. Noica * București, 6 octombrie 1973 Mult stimate domnule Achiței, Nu credeam să vă dau un semn atât de curând. Îmi rezervam această plăcere pentru ceasul apropiat când îmi va apărea în sfârșit, vol[umul] II din Rostirea românească 4. Iată ce rugăminte am către d[umnea]v[oa]s[tră]. Mă întorc dintr-un admirabil concediu petrecut în Bucovina și Maramureș, iar la Gherla, unde am poposit o clipă spre a vedea picturile pe sticlă ale prof
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
Meridiane, 1988, 424 pagini + 24 file planșe. 2. Gheorghe Achiței - Ce se va întâmpla Mâine? Studii de estetică. București, Editura Albatros, [1972], 248 pagini + 42 file planșe. 3. Obsesia timpului pierdut, paginile 73-75. 4. Constantin Noica - Creație și frumos în rostirea românească. București, Editura Eminescu, [1973], 183 pagini. 5. Ion Apostol Popescu (n. 1920 - 1984), istoric literar, folclorist și memorialist. Autorul cărții Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula. Prefață de A. E. Baconski. București, Editura Tineretului, 1969, 144 pagini. 6. Călin
Un estetician sub vremuri – Gheorghe Achiței by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5767_a_7092]
-
regizor care a transpus cu rafinament spiritul românesc, local al acestei comedii celebre. La realizarea noii producții au colaborat fructuos: Marfa Axenti (o scenografă care a gândit funcțional și sugestiv decorul dar și costumele), Pușa Darie, care a lucrat minuțios rostirea textului de către balerini, aducându-i la performanța de a fi și buni actori, Dorina Cotorobai și Sergiu Cotorobai, asistenți de regie. La terminarea reprezentației am avut sentimentul unei mari satisfacții artistice, întrucât acest colectiv tânăr de balerini a reușit să
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
este fatal. Ca să desfaci cu adevărat Pescărușul, trebuie să pleci, cred, de la traducere. Regizorul Claudiu Goga a lucrat pe o traducere semnată de Mașa Dinescu din care se simte nu numai dinamica limbii de astăzi, de acum, nu doar ritmul rostirii și al dialogului din noi, dar apar anumite puncte de forță, pe care regizorul și le-a dorit, le-a semnalat, probabil, și pe care se poate sprijini în demersul său. De aici, o altă tensiune, un alt tempo, mai
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
nefericită ca doliul pe care îl poartă în suflet și în haine. Carmen Tănase face o bijuterie din Polina sa. Tot în dublă ipostază. Elegantă, senzuală, femeie în preajma lui Dorn, cu un farmec ludic, educat, cu o anumită retorică în rostirea unor replici. Ștearsă, pierdută printre broboade, aproape mută și deloc în apele ei în preajma soțului Șamraev. Cînd Cătălina Buzoianu a făcut Pescărușul la Teatrul Mic, abia puteam să-mi iau ochii de la Dorn-ul lui Mircea Albulescu. Aceeași stare am
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Conducătorul era mic de statură, cu o figură țărănească, cu o frunte mai degrabă îngustă, de sub care te priveau doi ochi bănuitori, parcă în permanență speriați, departe de calificativul «bărbat între bărbați», acordat de diverși poeți în versurile lor. În rostirea mereu a acelorași fraze se ajuta exagerat de mâna dreaptă, lăsând impresia că taie aerul cu ea. Îi era imposibil să râdă sincer, deschis.” Esențiale sunt aici, ca în întregul Epistolar, nuanțele tonului narațiunii, adică ambiguitatea generată de complexitatea unghiului
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Elena Zottoviceanu Pe oricare scenă lirică prezența lui Don Giovanni în repertoriu este un must și în același timp o piatră de încercare, pentru că la Mozart se vede și se aude totul, orice neglijență în rostirea muzicală, orice greșeală de gust, orice urmă de vulgaritate se amplifică în undele limpezi ale acelui diamant perfect care este textul mozartian. Don Juan, personajul lui Tirso de Molina (născut probabil dintr- un mit mult mai vechi) a cunoscut numeroase
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]