3,443 matches
-
Cu toate că lupul își oferi prada, prințul se hotărî să mai rabde nițel, până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cineva de la ananghie, să dea vreo doi bani unui vagabond nenorocit. Da, Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
marginea în care fusese înainte și luându-mă cu el, pe el. Îmbrățișarea și mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc, ca și mine, lupta inegală ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile Shinjuku și Ikebukuro. Ah, capul se rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i se sprijină pe sânul stâng, acoperind și jumătate din gentuța roz
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Tulpina neagră a hotărât să trimită un mesager după ea. Viorela era singură într-o pădure la marginea satului. Când a găsit-o mesagerul, fetița tocmai a cules toate florile dintr-o poieniță le-a așternut pe jos și se rostogolea peste ele strivindu-le. -Tu ești Viorela? a întrebat mesagerul. -Da, eu sunt, dar tu cine ești? Și...ce treabă ai cu mine? -De ce rupi florile, apoi le arunci să le ardă soarele? Nu ți-e milă defel? Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aduci aminte. Am revenit în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-o gospodărie aflată la capătul satului Cristinești înspre Dămileni, printre alte orătănii, trăiau în bună înțelegere doi cocoși, Pripone și Cocone, până când într-o zi din te mir ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut că a rămas fără luptători, cu excepția a câtorva care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mică pungă. O clipă numai, lui Alatriste i se păru că Întrezărește pe pieptul lui capătul roșu al cusăturii În relief a unei cruci a Ordinului de Calatrava, Însă atenția Îi fu repede acaparată de banii pe care mascatul Îi rostogolea pe masă: lumina felinarului scânteia pe cinci dubloni de patru pentru colegul lui și pe alți cinci pentru el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de el era vorba - Sa. Poate că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată-i. Monedele de aur se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își găseau de lucru hoții de buzunare și Își dădeau măsura talentului poeții. Lope de Vega, don Francisco de Quevedo și mexicanul Alarcón, printre alții, veneau cu plăcere la locul acela de clacă. Orice știre, balivernă, glumă lansate acolo se rostogolea ca picătura de argint-viu spărgându-se În alte o mie, și nimica nu scăpa limbilor acelora bifurcate care la toate se pricepeau, ponegrind totul, de la rege până la ultimul țopârlan. După mulți ani, Încă mai pomenea de locul acela poetul Agustín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toamna primitivă și brutală. Dar chiar și astăzi se mai întâmplă să mă pierd cu firea și să o iau la goană, laolaltă cu renii, iepurii, veverițele și lemingii. Atunci, demult, mai tremuram încă din tot trupul când m-am rostogolit din autobuzul de Norsjö. Am fugit în sala de așteptare și am vomitat la toaletă, înțelegând că nu fugisem destul de departe. Câteva ore mai târziu eram în oraș. Dârdâiala cea mai rea îmi trecuse, dar încă îmi mai tremurau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Pachetul ăsta mi l-a lăsat un coleg, care a trecut pe la mine. Și, aplecându-se într-o parte, depuse pachetul de țigări rămas drept suvenir pe colțul biroului său, în stânga calculatorului. Dar nu îl așeză bine și pachetul se rostogoli pe dușumele, lângă coșul de gunoi, plin cu o mulțime de hârtii mototolite. Nu mă mai ajută nici mâinile, nici picioarele, vezi..., se scuză el stângaci. Un munte de om de un metru optzeci..., dacă nu chiar mai mult, că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
destinului ca mine?... Cuvintele îi erau întretăiate de scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de piatră, covor, iar în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la ei. Seara, așadar, meșterul se retrăgea în camera amintită și, după cel mult o oră, se culca; adormea repede. De la o vreme însă rămânea în atelier dincolo de miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Matei este vocea Tatălui, lumina sa orbitoare, simbol al atmosferei divine în care Cristos Înviat s-a reîntors. Îngerul proclamă de două ori Crezul Bisericii: „A înviat! A înviat din morți”, și cu un gest arată semnificația Paștelui. „Îngerul a rostogolit piatra, apoi s-a așezat pe ea”, arătând astfel triumful definitiv al lui Dumnezeu asupra morții. Credincioșii sunt invitați „să vadă mormântul” lui Cristos, mormânt gol. Căci Cristos este în „a treia zi” a veșniciei, și întru „cele de sus
Fiecare eveniment din viaţa lui Isus nu este decât împlinire a cuvântului Scripturii - Scrisoarea pastorală de Paşte a ÎPS Ioan Robu () [Corola-journal/Journalistic/70241_a_71566]
-
pauze de mers la toaletă. Donna, mama Ameliei, a spus că la început se simțea amețită, dar după câteva zile, s-a obișnuit. "M-am proptit cu perne și bariera din jurul patului m-a împiedicat să cad. Trebuia să mă rostogolesc pe o parte ca să mănânc, dar terminam întotdeauna cu un braț amorțit”, a spus tânăra mămică. Donna suferă de un cervix slab de la nașterea fiului ei, Josua, care are acum patru ani. Ea a avut două avorturi spontane la 19
Cu susul în jos pentru a evita avortul () [Corola-journal/Journalistic/67712_a_69037]
-
cu mitraliera. O ploaie torențială umflă apele unui pîrîu și urnește din loc cadavrele. "Trupurile împușcaților erau goale. Nu-ți puteai da seama dacă fuseseră despuiate de îmbrăcăminte înainte de a fi început potopul, sau apa le smulsese hainele în timp ce le rostogolea la vale." Atrocități asemănătoare se vor produce chiar sub ochii memorialistului: "Foștii dughenari, micii comercianți evrei de la noi din sat au fost adunați și ei de jandarmi, îndată ce frontul s-a mai îndepărtat spre Răsărit, duși în Ťpădurea codruluiť și
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
și mătușa ta dormiți în acele prăpădite paturi de săraci, la fel cum aici, Iolanda, îmi vine în minte gustul neplăcut al obiectelor din sală și arhipelagurile de umezeală de pe perete, tot așa, în timp ce aștept alt tren care să se rostogolească spre Estoril ori spre Cais do Sodré, mi-aminesc de vălurile de doliu de la biserică pe o culme cu tufișuri și meri care se împotriveau vântului de nord, de panourile cu sfinți din capela mortuară, și de o crăpătură dintre cărămizi
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
1840 etc.) sunt reușite nu atît prin lamartinismul lor, cît prin transfigurarea acestuia într-o variantă de poezie cu totul personală. Această arie a poeziei lui Alexandrescu devine memorabilă dintr-o rațiune mai greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]