1,948 matches
-
agitație. În orice caz, afară au ieșit doar patru. Vreți să vă descriu toată scena? MĂ pricep foarte bine la descris scene. Acum se așezase pe pat cu un pahar mare plin de șampanie-n mînĂ, și chelia și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte ciudat și foarte frumos, spuse și-și goli paharul. — Termină, Cheliuță. — Am simțit niște emoții extrem de profunde. Emoții foarte profunde. Din cele mai intense. Hai să ne-ntoarcem la Alcalá, spuse un pilot. Nu scoatem nimic de la căposu’ Ăsta rozaliu. Cu jocu’ cum rămÎne? — Ba o să zică. Da’ deocamdată o mai sucește și el. — VĂ luați de cum povestesc? Asta-i mulțumirea ce-o primesc din partea Republicii? — Ascultă, Moș Crăciune, interveni Al. Zi-ne, cum a fost? — M-ai Întrebat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita la genele ei lungi care se odihneau pe pomeți, Își dori s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-odată o revăd pe Mary Lena, cu albul chiloțeilor zărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe doi, În care șiruri Îndesate de Îngeri dădeau o bătălie finală Împotriva legiunilor adverse. Așa l-am cunoscut pe domnul Agliè. Îmbrăcat impecabil Într-un costum cu vestă, cretat, deși era cald, lentile cu montură de aur pe chipul rozaliu, păr argintat. Îi sărută mâna lui Amparo, de parcă nu cunoștea alt mod de a saluta o doamnă, și comandă șampanie. Pictorul trebuia să plece, Agliè Îi Înmână un snop de travellers’ cheques, Îi spuse să-i trimită opera la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de loc. Acum percep și o undă de parfum subtil. Mâinile mele cu venele scoase în relief se preling asupra lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O spumă lăptoasă, neutră, fără consecințe. - Merci, Michel, merci mult. Mă spăl pe mâini la chiuveta din cameră. Sunt ca electrocutat. Ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe toți, de a-i cunoaște pe fiecare, în amănunțime, de când lumea. Pe Dănuț Poetul, pe Frate, pe Iulică Apostatul, pe Vali Buletin, pe Lucică... Două namile simpatice, Marele Sile și cu Cezărel, îmi arătă zâmbind ștrengărește, gâtlejurile lor netede, rozalii, fără fir de zgârietură ori de crestătură. Și, bine-nțeles, pacientul de la rezerva nr. 2, Bossul, care se strofoacă pe la margine, legănând și el un coșuleț de nuiele, sub cot. Imposibil! Visez... Ei... Ei sunt...? Ei sunt morți? Sunt morți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vadă pe nimeni. MĂTUȘA ZUMI Tiberiu își amintea încă din primii ani ai copilăriei când mama îl lua în vizită la casa mătușilor din Cetatea-Albă, surorile tatei erau câteva, și toate fete bătrâne. Cu două excepții, mătușa Nana și mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu numai că tăcuseră mâlc, exprimându-și prin tăcere aprobarea lor, dar trufia lucise, iarăși în chip neplăcut, pe buza lor inferioară, în timp ce fețele împietrite nici măcar nu și le întorseseră una către cealaltă? La moartea tatălui lui Tiberiu, fata mătușii Rozalia, verișoara Dora, povestise, cu o pasiune total deplasată, pretinzând că avusese un vis cu doar câteva zile înaintea morții tatălui său. Se făcea că mama venise în vizită acasă la ele, singură ceea ce se întâmpla pentru prima oară, adăuga Dora
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dora și, la întrebarea pusă de mătuși despre fratele lor, le dăduse un răspuns enigmatic și de rău augur: O să aflați vineri ce-o să se-ntâmple! Vineri, adică exact ziua când murise tatăl lui Tiberiu... Vară-sa Dora, fata mătușii Rozalia, era tânără și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-o iau drept sora mea. —Și nu e? Mark scoase un „nțț“ și-și flutură degetul arătător în aer - un ștergător de parbriz butucănos, rozaliu. — Nici pe departe! De-acord, seamănă mult cu Karin. Dar există câteva diferențe evidente. Sora mea e... ca un picnic de Ziua Muncii. Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas. Sora mea te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfânt acum mi-i. Bucuriile-mpreună și necazurile toți le trăiau ca ntr-o cunună fii, nepoți și strănepoți. Ce frumos a fost odată satul meu voievodal! Luna, ca un piept de fată, cocea cozonaci pe deal - ul plin de busuioacă rozalie ca un plin de veselie Dacă și de vin de Bohotin. 2011 Mărțișorul prieteniei Cu el și viața e mai vie, mai cum am vrea și noi să fim; cât este, Doamne, de sublim un colțișor de armonie! O lume
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
l-am potopit cu Brahms, l-am momit cu Mendelssohn. Rezultatul: negativ. De disperare, am mers tot înapoi, tot mai departe, și cine crezi c-a dat roade? Scarlatti. Ori de cîte ori îi cîntam Cortegiul, părțile lui omenești deveneau rozalii și moi ca fundul unui prunc. Ozenfant închise ochii și trimise bezele spre tavan. — Ei bine, lucrurile au rămas așa pînă acum șase ore, cînd s-a transformat cu totul în balaur în cinci minute. Poate că nu cînt suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sieși, mai ales acum, cănd Rima nu jubila, ci se purta cu delicatețe și recunoștință. Cînd se întoarse la patul proaspăt aranjat, asistenta aduse micul dejun și-i puse pe genunchi o farfurie pe care se afla un mic dom rozaliu și transparent. El se uită fix la el, luă furculița și cuțitul, apoi o privi pe Rima, care aștepta, urmărindu-l fără să clipească. înfrigurat și singur, dădu farfuria înapoi spunînd: — Nu pot. Mi-am pus în gînd să mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Creștea în țesuturile conjunctive și se deplasa devorînd suprafețele prin care circula. Se întindea prin corpuri, fără să le deranjeze la început, pentru că elimina un suc care avea efectul unui drog asupra nervilor, făcîndu-i pe bolnavi să arate mai grăsuni, rozalii, mai veseli și mai activi. Apoi începea să se hrănească intens cu creier. Victimele nu erau mai nefericite, dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice, iar cuvintele, repetitive și vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale, ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate taberele se ruga pentru victorie. Ne-au spus că Dumnezeu dorea victoria guvernului nostru și era chiar în spatele nostru, cu tot cu generalii, împingîndu-ne înainte. Mulți dintre noi, aflați în tranșee, am renunțat la Dumnezeu atunci. Dar, Duncan, toate aceste noțiuni rozalii, toate aceste castele în Spania nu sînt decît lucruri care ne ajută să facem ce dorim oricum. Părinții mei se foloseau de creștinism pentru a-i ajuta să se comporte decent într-o viață grea. Alții s-au folosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Au bătut clopotele de la catedrală acum o vreme, de parcă erau apucați. De unde să știu eu ce se întîmplă? Merseră fără să scoată o vorbă, pînă ajunseră la un colț, unde, deasupra unei uși se afla o firmă. Era o inimă rozalie cu tuburi de neon prin ea și, dedesubt scria The Vascular Cavity. — Dă-mi voie, cel puțin să-ți iau ceva de băut, zise Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și el se uită satisfăcut la imaginea lui reflectată în panoul lustruit. Deși arăta mai bătrîn, avea o figură chiar mai impozantă decît aceea din toaleta sacristiei. îi crescuse o barbă albă, ascuțită în stil căpitănesc, obrajii îi erau moi, rozalii ca efect al unei îngrijiri atente. Ușa liftului se deschise și Wilkins, care arăta exact cum și-l amintea, îi strînse mîna zicînd: — Provost Sludden! Așa e? — Nu, Wilkins. Mă numesc Lanark. Ne-am mai întîlnit. Wilkins îl privi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jefuiesc și apoi vuști! Satîrul. Și Provan va deveni o altă Regiune Mare Nemenționabilă.“ Lanark li se adresă foarte serios: — Scuzați-mă, vă plîngeți de starea orașului? Bărbatul morocănos avea păr alb și des, un corp de luptător și fața rozalie și deteriorată a unui boxer. Se uită plin de dispreț la Lanark o clipă, apoi îi zise: — Cred că am dreptul s-o fac. Locuiesc aici. Atunci nu știți cît de norocos sînteți! Sînt dintr-o regiune cu probleme sanitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treizeci de ani care păreau a fi secretari și jurnaliști. Apărură chiar mai multe fete roșii, deși doar cîteva erau îmbrăcate în uniforma roșie. Se formau grupuri, dar cel din jurul lui Lanark era cela mai numeros. Odin, morocănosul cu față rozalie, veni și-l întrebă: — Ai avut noroc cu Alteța Sa Regală? — Deloc. De fapt, mi-a zis că nu-i rege, ci iluzionist. — Probabil că tineretul consideră lumea modernă foarte încurcată, zise Powys bătînd-o pe Martha patern pe braț. Atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
distrugător pentru a-i ceda valorile. Acolo unde bogăția a fost utilizată doar pentru subzistență, oamenii viguroși au pus mîna pe ea și au zvîrlit-o în serviciul acelei istorii grăbite pe care statul modern o cere imperios. Oameni palizi și rozalii ca mine nu au nici un motiv să îndrepte un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Văzutu-s-au pe rînd, Și deseori fericirea și greșalele S-au ivit prin păcat. Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]