1,007 matches
-
strada, amestecul de sfidare și autocompătimire topindu-se într-un sentiment de izolare tragică. Atunci văzu că peste drum, înaintea lui, nu erau omoplații lui Kate Caldwell dansînd disprețuitor, ci o bătrînică energică ducîndu-și sacoșa. Ajunse la terenul de joacă rușinat și dezamăgit. Apoi se duse spre școală pe un drum care îl solicita mai puțin cu complicațiile lui emoționale. Descurcîndu-se bine la unele materii și învățînd să o ducă prost la altele fără să-i supere pe profesori, ajunse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrat în institut. Ultima oară cînd am auzit de ea, începuse să lucreze pentru consiliu. Dacă n-ai văzut-o pe coridoare, înseamnă că s-a alăturat grupului de bază, Cortexin, probabil. Avea talent deosebit pentru comunicații. Lanark se simți rușinat și neputincios. Dorea să-l urască pe Sludden, dar nu găsea un motiv rațional. Am văzut-o pe Nan și copilul ei, spuse Lanark pe un ton acuzator. — Mi-a povestit Rima. Mă bucur că sînt bine, zise Sludden zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo nici ce marcă era ceasul, nici măcar cum arăta. Bineînțeles, că doar zăcuse în geanta aia ani de zile... După nu știu câte zile pierdute și teancuri de declarații completate își recăpătase în sfârșit obiectul, cu care se-ntorsese acasă zdrobit și rușinat. " O știți pe aia cu Tică și Tache?" începuse ca de obicei Jean. Toată dimineața spusese bancuri. Se și certase cu Luci, fiindcă Luci spusese că-n "Angelica, marchiza îngerilor" apărea Angelica vreo zece secunde în pielea goală. Jean zisese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Identificarea individului cu o colectivitate sau alta poate fi consolidată în momentul în care aceasta demonstrează că este o colectivitate de succes. Este mândră de propria sa echipă de fotbal dacă aceasta învinge și este dezamăgită dacă pierde, se simte rușinată un pic dacă aceasta pierde tot timpul. Europa poate demonstra atingerea unor rezultate vizibile de succes, cum ar fi în privința Airbus sau a misilelor Ariane. Mass-media nu greșește atunci când subliniază aceste succese, informând în mod constant cetățenii asupra rezultatelor concurenței
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
foarte ușor să ghicești cuvântul. Răspunsul a venit repede. Nu ezită. Conexiunile sunt rapide în capul ei, doar că nu-și poate coordona mișcările limbii și ale bărbiei. Cred că, la început, Shizuko a avut emoții și s-a simțit rușinată. Eu nu am observat nimic de genul acesta, dar din punctul de vedere al lui Tatsuo diferența a fost clară. - De ce te-ai rușinat? o necăjește fratele ei. Dacă stau să mă gândesc, e normal ca o fată tânără, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metrou pe ușile deschise cei care așteptaseră în stație. Ca să prindă un loc liber, o femeie a încercat să sară peste balta de pe podea și a călcat fix în ea. A alunecat și a căzut pe spate. Apoi a zâmbit rușinată, s-a ridicat și s-a așezat pe locul liber. Era o femeie durdulie. Am urmărit prostit întrega scenă. «Aha, a căzut», mă gândeam. Înainte să-mi dau seama, ușile se închiseseră deja (râde). Ce bine ar fi fost dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajutat-o pe asistentă să-l spele pe soțul meu, i-am văzut trupul. M-am speriat. Mușchii erau lăsați. Din spate arăta întocmai ca un bătrân. Dacă i-aș fi spus direct acest lucru, sigur s-ar fi simțit rușinat. Atunci nu am zis nimic. El era un tip musculos (nu era gras) dar, din nu știu ce motiv, carnea s-a lăsat. Mi s-a tăiat respirația când am văzut că doar în șase zile corpul i s-a metamorfozat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare. George simte lucrul acesta. Rușinat, se așază și, acum, privește doar în jos. Pot să povestesc o întâmplare din iarna trecută? întreabă Teodora. Te ascultăm, o invită educatoarea. Odată, mă jucam în satul bunicilor cu un grup de copii. Unui băiețel i-a venit ideea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mintea ta de rele... LĂPUȘ[NEANU] Vlădică... O femeie își pierde onoarea Prin o vânzare sau prin amăgiri: Ce zice legea Moldovei într-un caz c-acesta? EPISC[OPUL] M[ăria] Ta acuzatul - moartea... Dar daca vrea să ia pe rușinată Atunci se iartă... {EminescuOpVIII 213} LĂPUȘ[NEANU] Eu țin la drep[ta]te... Dreptul Moldovei fie: Mergi de cunună pe acești doi oameni:.... [FEMEIA] Cum poți, tirane, ca să-mi spui să iau Pe ucigașul părintelui fiilor mei [LĂPUȘNEANU] Așa se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu tîrîș?... Hopai, țupai! Zup, zup, zup! Sai, moșneage, că te rup. Tralala, tralala! SC[ENA VII] EMMA (din ușă, rîzînd) Bravo, moșule, hahaha! Mi te-ai amorezat tocmai pe-aici... Cei măr din sân fetelor! Bravo! Frumos! Frumos! [NIȚĂ] (rușinat, își ridică căciula) Iaca, mă! Duduia!... E! // Și eu... ca un moșneag! Mă veselesc și eu! [EMMA] Văd și eu... Ca un moșneag... ce să potrivește! Cânți chiuituri de flăcău... Moșule, moșule! Te strici între nemți, văd eu bine. Te-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai era o fabrică unde să fi existat hale de turnătorie și ateliere, o sală a cuptoarelor și un laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai ceva decât ditamai sănioiul cu care se fălea tatăl lui Felix, ăla cu pârghii cromate de împins. Mașinile americane erau totuși mai sigure, asta îi dădea senzația că ar avea mult material în jurul lui, chiar dacă avea dezavantajul, după cum recunoștea rușinat, că n-ar putea să treacă prin fața nici unui șantier cu acel Studebaker. Cu așa ceva nu ar face o impresie bună, dimpotrivă, ar lăsa senzația de aroganță, și își parca mașina cu o stradă mai devreme de destinație, așa își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îmi amintesc ce-mi zicea Angelina, să stau cu ochii pe tine, dar a făcut-o doar la început, pentru că imediat ți-a căzut în plasă, dacă ar ști Părințelul ce potrivire este între noi, cred că s-ar simți rușinat, astea sînt vorbele ei, că tu o luaseși pe panta aia, că erai irecuperabil și așa mai departe. — Toți sîntem irecuperabili, asta să i-o spui cu prima ocazie cînd o s-o vezi, n-a fost ea cu mine aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Jur că dacă am fi știut că se ajunge aici, am fi lăsat totul baltă, ne-am fi resemnat fiecare cu soarta sa și pace, zise Angelina. — Sau am fi încercat să ne rezolvăm altfel problemele, spuse Tușica simțindu-se rușinată, fără să implicăm pe nimeni în toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja, dacă nu m-aș fi lăsat prostit de promisiunile lor, nu s-ar fi ajuns atît de departe. Chiar nu se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți-a fost teamă... Acum ți-i frică de neisprăviții iștia? Mai ai răbdare un ceasdouă și afli de la agronom ce și cum... Până una-alta, hai la masă, că mor de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a scaunului ei și mi-am pus brațul pe după umerii ei care tremurau, trăgând-o spre mine, moartea lui Von Greis accelerând nevoia noastră crescândă de apropiere. — Mă tem că nu-s obișnuită cu cadavre, zise ea cu un zâmbet rușinat. Cel puțin nu cu acelea În stare avansată de descompunere, care să apară pe neașteptate În lifturi de serviciu. — Da, trebuie să fi fost un șoc groaznic pentru tine. Îmi pare rău că a trebuit să vezi asta. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus: — Ei, atunci, bine, că doar e Înmormântarea ta la mijloc, ce dracu’. După un timp, am realizat că avea dreptate. Munca grea mă omora, așa cum Îi omora și pe evreii de sub comanda mea, așa că m-am oprit. Simțindu-mă rușinat, am ajutat un deținut care se prăbușise, ascunzându-l sub două roabe goale până când și-a revenit suficient ca să-și continue munca. Și am continuat să fac asta, deși știam că risc să fiu bătut cu biciul. Existau informatori pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
teamă să nu mă molipsesc de ceva, indiferent de ce boală aș avea eu. Nu cred că știi ce am, nu? M-am gândit un moment și apoi i-am spus: — Ai hepatită. Rămase tăcut câteva minute și m-am simțit rușinat. Ar fi trebuit să-l scutesc de agonia de a ști asta. — Mersi că ai fost sincer cu mine, zise el. Da’ tu ce ai? — Stâlpul infamiei. — Pentru ce ? — C-am ajutat un evreu care se afla În grupa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context, frivole. Dar „definitivarea” exilării nu am avut puterea (nici inteligența, recunosc) a o opera decât - mărturisesc rușinat - abia În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând retrase și retractile, am fost, deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal de proporții, În 1992. Simetrii semnificative... Candida mea interogație la Eliade mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de criticul Ion Simuț În eseul său „Nobelul pentru un scriitor evreu din Europa Centrală” - Familia, nr. 10/2002) nu devine neapărat „tare”, prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iar unii dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
față de ea. Nici nu avea cum, la momentul ăsta. Nu mai era omul care fusese, și asta numai dacă te gândeai la ce-i făcuse ea. Simplul fapt că-i accepta compania o uimea și o făcea să se simtă rușinată și recunoscătoare. Nu știa ce însemna noua lor legătură și cu ce s-ar putea alege el din asta, asta dacă se va alege cu ceva. Pentru ea, întâlnirile cu el însemnau diferența între a rămâne pe linia de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câtorva prieteni apropiați cărora le arătase câteva pasaje îl convinsese că ar putea exista un public pentru astfel de eseuri. Aprobarea publicului nu însemnase nimic până când o căpătase. Acum, ideea că-și va pierde publicul îl făcea să se simtă rușinat. Ceea ce începuse ca o activitate secundară devenise definitorie, o definiție care dispăruse în momentul în care îi dăduse crezare. Avea doar cincizeci și cinci de ani. Cincizeci și șase. Cum avea să-și umple următorii douăzeci de ani? Exista laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un simplu gest de politețe, spuse el. Dacă toată lumea... Nu e politețe, țipă ea. Pur și simplu le fuți creierii tuturor. El dădu înapoi. Evident. Asta era maximum din partea lui în materie de cruzime, ceea ce o făcu să se simtă rușinată. Când ajunseră la dezbatere, era deja spăsită. Îl luă de braț, în timp ce traversau parcarea primăriei. Îi dădu drumul în hol, când îi văzu pe Karsh și pe colegii lui de la Platteland. Rămase cu ochii în jos, la marmura de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai spuse nimic. —Te cunosc eu, Bărbate. Noblețea Weber. Cunosc eu mintea aia a ta de idealist. — Nu e ceva ce... îmi doresc. De-aia m-am întors așa de repede. —Ai fugit? izbucni ea. Apoi se înmuie iar, rușinată. Nu știai, atunci când am vorbit despre întoarcerea ta acolo? — Nici acum... nu știu. Nu e... Ar fi vrut să spună dorință, dar suna vag. Nesigur, ca în scrierile Celebrului Gerald. Altă strădanie disperată pentru a face din haos o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]