1,724 matches
-
contribuie la recunoașterea „Coastei Albe” ca refugiu perfect pentru ”hibernatul activ” este clima sa blândă, cu condiții ideale pentru întreprinderea de excursii montane pe durata întregii ierni continentale. Atunci când în restul Europei începe să ningă, pe Costa Blanca începe sezonul rucsacului, pentru că, pe aici, zăpada e un cuvânt exotic, cunoscut doar din auzite. Iarna, temperaturile medii de peste zi se situează între 16 și 20 de grade Celsius iar temperatura apei mării arareori scade sub 15 grade. Sezonul „rece” e deci foarte
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
deschide inima în fiecare zi, și am dărui frânturi din sufletul nostru celor din jur, lumea ar deveni mai bună, oamenii ar avea mai multă încredere în ei și-n visele lor! De aceea, în fiecare zi să purtăm în rucsacul zilnic un mic cadou, de la o floare, o îmbățișare, un gest sau un zâmbet și să le dăruim celor de lângă noi. De obicei, o cutie de cadouri obișnuită, se deschide ușor, nu are nevoie de vreo cheie specială, însă cutia
CADOUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354523_a_355852]
-
își vedea de studiile sale, iar Vlad după ora prânzului cerea voie să se plimbe singur în păduricea de la marginea grădinii. Toți ai casei fură oarecum surprinși de comportamentul său, dar nu-l luară în seamă. Băiatul arunca într-un rucsac câteva cărți și caiete și pleca hoinar pe aleea părculețului. Părinții se gândeau că fiul lor este pe calea cea bună și nu bănuiau nimic din ceea ce se întâmpla. În pădure, Vlad recitea din manuscris vrăjile și încearca să le
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
convingere Contele. Vlad vru să-i dea o lecție și contelui încercând la repezeală câteva scheme de magie, dar efectul rămase nul. Nu te puteai juca cu forțele lui Dracula! În cele din urmă puse câteva lucruri intime într-un rucsac, printre care și manuscrisul, fără să observe vreunul dintre cei prezenți, murmură un „rămâneți cu bine” și ieși. Însă nici la castel relațiile dintre străbunic și strănepot nu se îmbunătățiră. Noaptea prefera să doarmă în vreme ce vampirii se lăfăiau în distracții
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
mult că fetița nici măcar nu se apăra mai ferm. Se prindea în plasele țesute de el, dar cu dibăcie. Dar nu cumva chiar el joacă după cântarea ei? - Răutate mică! Înseamnă că ești de acord, și mâine la 9 cu rucsacul făcut inclusiv periuța de dinți te iau în mașina mea. Cămășuța de noapte nu o consider absolut necesară. Anica a înțeles că Ionel bravează. Nu că i-ar fi putut oferi ceva dar parcă se simte din ce în ce mai apropiat sufletește de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
bun cu un mic pupic care l-a mulțămit deplin pe Ionel Fix la ora 9 un Mercedes destul de luxos oprește în fața casei. Din el sare Ionel ca să întâmpine cele două femei care au ieșit din casă. Anica avea un rucsac destul de burdușit în mână. - Ionele, Ionele vrei să-mi strici jucăria? Ți-o predau fără inventar. - Mulțumesc de încredere. Sper că o voi folosi fără defecțiuni. - Nici o grijă mămico. Am mijloacele necesare s-l pun la punct dacă se întinde
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Anica îndoind brațul spre a reliefa mușchii care de astă dată nu se iveau dintr-o ie brodată ci dintr-o bluză orășenească cu decolteu ceva mai liber. Oricum, arăta splendid in rochița puțin peste genunchi.. Ionel, punând în portbagaj rucsacul, apostrofă: ” Remarc că ți-ai luat suficiente pijamale. Speram să te văd cum ești fără ele. Dar adio vise deșarte.” Oarecum dojenitoare dar zâmbind îngăduitor la gluma erotică mama fetei ripostă: - Nu te juca cu cutumele satului. Aici te vei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
o singură învelitoare tot imensă de parcă te invita discret să faci copii. S-au uitat unul la altul zâmbind și ea a hotărât că vrea partea dinspre fereastră apoi l-a trimis la baie. Ea a trebăluit cu lingeria din rucsac. Acesta era de fapt burdușit cu de-ale gurii. Teama mămicii să nu moară de foame păpușica ei. Când Ionel a revenit în pijama s-a așezat pe partea lui de pat cu o revistă în mână. - Să mă chemi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
de oraș într-un un șort și maiou cu ocazia vizitării cabinei, a proviziilor din bufet și din rezervoare. Apa, ca și motorina erau esențiale. Și tăriile din bufet au provocat zâmbete dar și justificări savante. Și Anica avea în rucsacul ei o sticluță cu pălincă. Apoi au început cot la cot să înalțe vela. Anica trăgea de zor sforile învățând pe viu să le facă noduri. Treabă de înalt politician făcută de o țărăncuță, e adevărat intelectuală cu 8 clase
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot pe spate în jiu trei ture cu motorul pe centură/axis mundi/ și diagrama sentimentelor cu mai multe necunoscute la cota 2000 să m-arunci în zăpadă dezbrăcată de zeghe /vultur hoitar peste pradă/ să urci
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
și deja ținea armamentul în poziția adecvată pentru a putea fi asamblat. Oaky Antenă a montat-o în câteva secunde și s-a pitit lângă mine în partea cealaltă făcând un salt. Bull Negroteiul mi-a încărcat arma scoțând din rucsac cele trei piese iar la urmă proiectilul clasic. Am cuplat bateria de o sută de mii de volți și cînd micul ecran s-a făcut verde am și apăsat pe trăgaci după ce crezusem că luasem bine ținta. M-am grăbit
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
spus mai mulți. ,, Ați înebunit cu toții? Vreți să vă faceți rost de o avansare pe vre-un front unde nanochimicele vor face din voi varză tocată? ” -Nimeni n-a mai zis nimic, spuse locotenentul Silan. Vali Gogoașă a scos din rucsacul său cele trei piese iar Zare Bilovici a scos proiectilul clasic. Cele patru elemente au fost livrate ție Shantal -Nu-mi aduc aminte! -Și după o cursă de vre-o cinșpe, douăzeci de metri peste dîrele de foc acestea au ajuns
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
când îi scriam ce pustiu e sufletul meu terfelit de reproșurile femeii iubite în pas cadențat din vechea gardă tuna începe să plouă că poate nu-mi ajungeau fulgerele cu bip și vântul parcă mă bate pe umăr arunc un rucsac și sting lumina din redacție scriu ultimul impact. Referință Bibliografică: ultimul impact / Valerică Nițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valerică Nițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ULTIMUL IMPACT de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357032_a_358361]
-
de mâna spre școală, unde era plecare, mi-am amintit că uitasem să-i spun cât eram de bolnavă. -Mă doare capul! Am început cu voce slabă. -Nu te doare niciun cap! mi-a răspuns mami mai mult îngrijorată că rucsacul era prea greu pentru mine. -Cred că mă doare burta și am să vomit! i-am spus de data aceasta destul de tare încât să mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
cu gâtul amorțit din cauza poziției în care adormisem, în fața a două porți care semănau celor de la unitatea militară pe lângă care trecea trenul, când ne duceam la țară la tataie. Am coborât din autobuz dusă de vârtejul celorlalți, trăgând după mine rucsacul milităresc conform “regulamentului”, cerut de școală. M-am așezat în rând, sub ochii mirați ai învățătoarei, surprinsă mai mult că eram singură pentru care cel puțin nu trebuia să strige. Numai fluieratului directorul taberei i-a oprit din alergat pe
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
întâmple ceva, mi-am dat cu palma peste gură și mi-am înghițit pentru a nu știu câta oară lacrimile în ziua aceea. Ne-am așezat în rând după cum ne auzeam numele strigat. Încă o dată mi-am tras cu greu rucsacul și, după ce mi-am pipăit buzunarul, să mă asigur că nu-mi pierdusem cei zece lei pe care îi aveam cu mine, m-am îndreptat spre rândul meu și m-am așezat la coadă lângă o fetiță de vârsta mea
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
pereților erau paturile înguste și joase, acoperite cu cearșafuri albe, bine întinse și o pătură de culoare gri. Ferestrele erau mari și prin geamul curat se vedeau copacii de pe malul râului Carcinov, care trecea prin spatele taberei. Stăteam dreaptă, cu rucsacul lângă mine și mă clătinam din când în când, împinsă de către o fată care alerga să-și ocupe un pat. Eram așa de tristă că dacă timiditatea nu m-ar fi oprit, aș fi fost capabilă să plâng și să
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
o voce severă în spatele meu. M-am așezat pe primul pat de lângă ușă și fără să mă vadă cineva și mai ales să mă audă, mi-am tras nasul discret, pentru că lacrimile mi le înghițise el, spre fericirea mea. -Puneți rucsacul sub pat! am auzit iarăși vocea care părea hotărâtă să mă urmărească. L-am împins cu piciorul sub pat și am rămas în picioare cu privirea pierdută spre fereastră, fără să incerc să privesc spre tovarășa instructoare, cum auzisem deja
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
lângă ea. Plângea fără zgomot și din când în când își ștergea numai barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă, când nici nu ne cunoșteam. Dacă plângi te vor crede mică, i-am spus mai mult de teamă că ar putea să-și facă o altă prietenă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
nume devenirea mea pierdută în tine ca și penele de pasăre în căutare de pereche ai rămas închis într-o pictură amorțită de ulei n-am vrut să te trezesc la un film alb-negru cu forme încovoiate, obosite, demotivate în rucsac aveam nestemate antice te-am pus lângă ele să strălucești dacă ai putea să vii și miercuri dimineață stau lângă geam să absorb soarele îmi pătrunde părul blând și se așează pe colțul bluzei pe umăr Suzana Deac Referință Bibliografică
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
a deveni cetățean israelian, caz în care ar fi încasat drepturile de autor care i se cuveneau. Un alt exemplu este Virgilius Justin Capră, un inventator și inginer român care în 1956, la nici 25 de ani, a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. Justin Capră nu și-a brevetat invenția, deși în 1956 România acorda importantă inovațiilor. În lipsa unui brevet, nu se poate dovedi nici măcar dacă specialiștii americani au utilizat același principiu că și Justin Capră și
DE LA CINE AU FURAT IDEILE MARII INVENTATORI AI LUMII? de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357321_a_358650]
-
diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând cu mișcări sigure toate fermoarele și a fixat cu precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a îmbrăcat acest costum complet de alpinist, cert este că manifesta pricepere și siguranță, așa încât s-a apropiat de acel versant și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
singur și, pe străzi încă necirculate gonea spre nordul muntos al țării. Până la Comarnic își permitea o întreagă oră spre a respecta întocmai regulile circulației. Acolo parca intr-un mic garaj închiriat de la un localnic din periferia localității, își lua rucsacul și, pe arșița soarelui sau ploaia torențială colinda împrejurimile muntoase. Avea un simț deosebit de orientare cu criterii foarte personale. O cracă ruptă, o aglomerare florală mai deosebită, în concepțiile sale, era remarcată și devenea reper de referință. Bătea aceleași meleaguri
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
care, îndeobște, se rărește datorită expansiunii distrugătoare a civilizației omenești. O zi lungă de conviețuire directă cu natura prietenoasă a meleagurilor noastre pitorești, întreruptă din când în când, pe lângă un pârâiaș cristalin, spre o cercetare prin lista de bucate din rucsac, pregătite cu grijă înainte de plecarea de acasă. Plimbarea sa terminat, ca întotdeauna, la garajul închiriat de unde întoarcerea acasă dura mult mai mult datorită circulației intense la aceea oră. Acasă, un somn zdravăn și sănătos refăcea tot consumul întregii săptămâni pregătind
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
sarcini concrete care nu suportă taclale. Dumineca este altceva. Vă invit duminică dimineață la „conacul” meu din Comarnic. Poftim adresa și ora aproximativă de întâlnire. Pe când? - Prima duminică. Adică poimâine. Voi fi punctual. - De acord. Dar nu ar strica un rucsac cu hrană rece și bocanci. Vom vizita biserica mea. Poate voi fi mai credibil în fața altarului sfintei NATURA. În biserica naturii In fața garajului despre care am mai vorbit două mașini manevrau spre a se adăposti împreună în lăcașul cam
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]