1,753 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RENAȘTERE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am deschis astăzi poarta amintirilor Și s-au prăbușit peste mine Toți anii, cuprinși de rugina timpului. M-au încolțit, flămânzi, lupii regretelor, Mi-au sfâșiat, fir cu fir, Orice urmă de zâmbet. S-au pierdut în ceață Pașii unui nou anotimp. Sabia trecutului îmi zdrelește carnea, Simt cum ascuțișul ei Îmi străpunge încet inima. Cascada
RENAȘTERE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343035_a_344364]
-
pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân' la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343625_a_344954]
-
Tufărișurile sunt reprezentate de specii precum cătina roșie și cătina mică. Vegetația palustră, cantonată în microdepresiunile cu apă permanentă, în canalele colmatate sau în lungul apelor curgătoare, pe aluviunile permanent umede sau băltite, este reprezentata de stuf, papură, trestie, pipirig, rugină, sânziene de apă, etc. Speciile de amfibieni și reptile sunt reprezentate de tritonul cu creastă dobrogean, izvorașul cu burta roșie (specii de interes comunitar), broasca mare de lac, broasca mică de lac, șopârla de iarbă, gușterul, șarpele de apă, șarpele
PLAN DE MANAGEMENT din 20 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/294124]
-
roții camă să fie asigurat cu sârmă de 4 mm; - bolțurile dintre brațele cotite și barele de acționare ale paletelor cu sârmă de 4 mm răsucită, cu ochi, deasupra contrapiuliței de pe barele de acționare a paletelor; - se curăță de rugină toate axele, rolele și suprafețele supuse la frecări și se ung cu ulei mineral. 1 6 X 28. Se verifică gresoarele și cutiile de ungere și se completează cu unsoare. 1 6 X 29. Se măsoară tensiunea de alimentare a
INSTRUCȚIUNI din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275450]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CURAJUL DE-A PRIVI LUMINA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcerea ta îmi cenzurează Curajul de-a privi rugina Pătrunsă-n frunze ce pavează Cu moartea lor, pe-alei, lumina. Laș, mă opresc, lăsând doar timpul Să-și facă treaba lui de cioclu. Cu vântul slugă, anotimpul Așează fulgi de nea pe soclu. Așa, despovărat de umblet, Adormn visânsd
CURAJUL DE-A PRIVI LUMINA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377428_a_378757]
-
a umbrei tale Și, nezărind-o-mi, calc pe suflet. Dar l-am ucis! Cad în adâncuri Iar visul treaz parcă-mi șoptește: - Hei! Tu! Dezleagă-te de gânduri, Pleoapa-nchisă te-amăgește! Acceptă iar prinos de verde; Lăstarii mistuie rugina Și, îndrăgindu-i, nu vei pierde Curajul de-a privi lumina! 09.09.2013 *** Referință Bibliografică: Curajul de-a privi lumina / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
CURAJUL DE-A PRIVI LUMINA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377428_a_378757]
-
destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Te-aș picta ca pe-o străină Ce mă bântuie de-o vreme Și-n privirea-i de rugină Văd sentințe, anateme. În absurdul fără capăt Eu cerșesc lumina zilei Și-o aud ca pe un țipăt Tot scurtând din firul milei. Te-aș picta frumoasă toamnă, Cum ai merita pictată, Dar tristețea mă condamnă Să te las nevernisată
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
floareîn miazăzisau pe răcoare?hai, vinosă dăm norocului norocîn două, trei sau cinci petaletăcerea fie prooroccând noi ne risipimpe cale.... XXV. NU VREAU SĂ-MI SCRII VREO CARTE..., de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. rugină e prin oase, prin carne și prin gânduri și visul îmi tot coase sub pleoape hâde riduri. privesc a neputință păcatu-mi din oglindă, iar ultima-mi dorință prin gări pustii colindă. nu vreau să-mi scrii vreo carte, cuvântul nu
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
-l robi, că-i prea târziu, și-i noapte... mai bine ne-am iubi. pe ramura cerească, ce-mi bate la fereastră, toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră... ca mărul de prin curte, prin floare să rodească. Citește mai mult rugină e prin oase,prin carne și prin gânduriși visul îmi tot coasesub pleoape hâde riduri.privesc a neputințăpăcatu-mi din oglindă,iar ultima-mi dorințăprin gări pustii colindă.nu vreau să-mi scrii vreo carte,cuvântul nu-l robi,că-i
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
mari de lumină ca să le gust răcoarea încântat. Sunt mulțumit de câte-am strâns în mine și-abia aștept să le ofer în dar, ca vraja lor o clipă să aline orice durere, orișice amar. Din suflet am șters ultima rugină de când ființa mea a încetat să mai ofteze și să mai suspine. Trăiesc în fericire și în clar și nu mai las tristețea să-mi domine zilele-n care altu-ncerc să par. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai sunt și trist
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
cu-a vieții hidră! Am găsit noi sensuri în drum, Ce uși către infinit au deschis, Prefăcând dureri vii în scrum, Lăsând în urmă răni ce s-au închis! Acum, s-a făcut prea târziu, La porți vechi stau lacăte-ncuiate, Rugina lucind străveziu, Peste amintiri sau gânduri, toate, Vise și tăceri, în răstimp, În liniște le-a cuprins în zări Vălul așezat peste timp, Așternând ușor praf în depărtări... Scrisă în seara zilei de 27 iun. 2016. Referință Bibliografică: Vălul așezat
VĂLUL AŞEZAT PESTE TIMP... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378914_a_380243]
-
de fată.... Și calc peste ruina ce o căram cu râvnă Îi simt încă privirea și glasul plin de țîvnă Mă strigă disperată că am lăsat-o-n drum Am liniștea alături, în urmă pași de fum... Mai calc peste rugina ce îmi săpa mormântul Și o arunc în zare să o petreacă vântul Nu-i mai aud strigarea, nici pașii alergând În lacrima de seară o văd parcă plângând... Mai dau din scoarțe jos și calc peste nevoi În jur
LINIȘTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379911_a_381240]
-
SUMBRĂ NEPĂSAREA TA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E-atât de sumbră nepăsarea ta ... Se'nfrigurează miezul ăst de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
Zărind în cele din urmă poarta casei părintești, i se puse instant un nod în gât. Era atât de ruginită! Modelele întortocheate pe care le admirau cândva toți vizitatorii micului oraș, nu mai erau acum decât niște spirale mâncate de rugină. Un câine-lup dormea pe scările din fața ușii. Acum aveau și câine? Se simți cumplit de străin! Până și casa i se părea străină, cu tot aerul familiar care o înconjura. Mama n-ar fi acceptat niciodată un câine, pe bune
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
înhăimurat de-o zornăitoare cămeșoaie de argint, adevărată cuirasă... Încercă degeaba să se scuture... Nu-i venea a crede! Să i se-ntâmple așa pedeapsă?! Tocmai lui?! Și de ce?! Cu ce-ar fi greșit? Cum să fi lăsat mărunțișul pradă ruginii pârdalnice?! N-ar fi fost păcat?! Mare păcat, zău așa! Să se fi prăpădit bunătate de bănet?! Și tot întrebându-se retoric, neînțelegând cine să-i fi pus necazul în cârcă, încerca să-și lepede povara, să scape, să-și
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
celelalte. Au venit alte și alte străfulgerări, alte fulgere tot mai puternice care m-au răsturnat ca pe un pitic neputincios în iarba așteptărilor. Acea iarbă îmi părea mereu amară și parcă nu-i mai vedeam clar culoarea. Verdele devenise rugina unui timp care parcă lua forma tot mai mult a unei seceri nemiloase pe sub care rătăceam alergând continuu. Ce mă uimea era faptul că nu-mi pierdeam mințile, nu aveam porniri nebunești, nu căutam scăpare ci dimpotrivă parcă voiam cu
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
pentru carte am decăzut din ploi și din semințe nu cer lumină: tihna fie-mi parte ...cu-un văl acoperii sfânt chip de Dumnezeu: încep să-mi murmur - epic - scrisul meu... REALISM s-a luat vopseaua de pe viață - doamnă! prefer rugina acră - auririi... dar ce știi tu de șatra fericirii când nu ești liberă nici pentru-o goană? lipsești din față-mi - tu - cu coasa roasă! mi-e greață de atâta-emfază-a morții! ți-o zic deschis: aproape-ai fi frumoasă de
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulsează înainte de-a reîncepe alergarea să acoperim fisurile amestecul de obișnuință și iubire a ceea ce crezi că sunt a ceea ce cred că ești Referință Bibliografică: Și totuși ne iubim / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246
ŞI TOTUŞI NE IUBIM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380548_a_381877]
-
oare? Deschizi și un postaș grăbit, întinde o scrisoare, Desfaci răvașul și citești dar nu-ți vine să crezi, Sunt proorociri împărătești și cu alți ochi te vezi. Iluzii, nempliniri și vise, defectele de caracter, Sunt toate scoase la iveală, rugina unui giuvaer. Atuncea afli despre tine că nu ești un om optimist, Cauți mereu prilej de ceartă, esti pus pe hartă, veșnic trist. Și nimeni nu-ți mai intră-n voie, nimic nu te mai mulțumește, Ba față e prea
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
când firida primește taina libertății și pasu-ncerci să îl descrii și atunci scrii și scrii și scrii ca un nebun în palma sorții cătând spre cer un semn secunda în care mir din ploi te spală de toate-aceste patimi umbre rugina spațiilor vechi și cele noi prieteniei le lași să-ncurce socoteli te doare. urli-n tine-ncet mușcă din tine tigrul firii visezi o plajă două trei sau șapte le așterni pe iarbă cu gândul visu-l încropești te învelești încet
MIED ŞI FOC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379365_a_380694]
-
-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită de cărămiziul ruginii ce-i pregătea pieirea încă din fașă. Undeva la marginea satului un ciob a prins în lacrima lui o rază de soare poate că mâine poate că mâine ascuns în palmele lunii va prinde rădăcini și va deveni iar ceea ce
EFEMERIDE (1) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379544_a_380873]
-
nr. 1560 din 09 aprilie 2015. În satele uitate-n răscrucile din munți Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți, Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri. Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina, Poștașul trece rar, scrisorile-s puține, O zi e cât un veac, îi macină rutina, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată, Invinși de ani si boli, așteaptă, poate mâine, Feciorul dus departe, va fi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
îi spune c-o iubește. Citește mai mult În satele uitate-n răscrucile din munțiDoar clopote bătrâne mai tulbură tăceriși lacrima de dor, a celor triști, cărunți,Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri.Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina,Poștașul trece rar, scrisorile-s puține,O zi e cât un veac, îi macină rutina,Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată,Invinși de ani si boli, așteaptă, poate mâine, Feciorul dus departe, va fi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
care vin și eu, Puiu Gheorghe Răducan cu această notă de lector lucrarea conține toate ingredientele... toamnei cu brumă dulce. O găsim aici pe doamna Dimitriu Doina cu... „o drăguță toamnă...” dar și cu o o tomnatică exclamație: „e-atâta rugină pe jos...” Tot căutând domnia sa „prin cămară” după „niște biți de murătură”, pe raftul sufletului, la fel de tomnatic își așează... „poemul...”, după care, în „lecția despre sine” rostește angelic: „prea rece toamnă”. Domnul Cristinel Badea ne anunță majestuos: „Vine toamna!” Păi
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
la fel de tomnatic își așează... „poemul...”, după care, în „lecția despre sine” rostește angelic: „prea rece toamnă”. Domnul Cristinel Badea ne anunță majestuos: „Vine toamna!” Păi, n-a mai venit? A venit, sigur ca a mai venit dar acum... „Se scutură rugina pe cărare”. Cum totul vine și pleacă cu sau voia noastră, dumealui nu mai rămâne decât cu ruga: „Du-te toamnă!” și-i și explică de ce: „Frumoasă toamnă, timpul tău se duce/ Pleca-vei către zări îndepărtate/ A tale frunze
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]