897 matches
-
întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată de aproape un metru. Se strigă unul pe altul, din gâtlejurile lor răsucite, zgomotoase ca un trombon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Asta m-a îngrijorat. Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri din metal cu niște cupole ruginite în vîrf, iar huruitul de motor ce venea din interior indica faptul că mergeau. Trenul a intrat într-un alt tunel, a încetinit, a ieșit într-o gară de triaj și s-a oprit. Pe ambele părți am văzut șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot din palmă sprijinind. Pe uliță că mergea Și la poartă ajungea, La poarta împărătească Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi erau neîngrijite pe margini, iar picioarele de metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de ea. E ca și cum ai trăi într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în buzunare cotoarele mai multor bilete de cinema și azi nu mi-a mai dat decât bani pentru transport. — Chem poliția! — O, Doamne! — Plătește-mi! Plătește-mi sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmărește decât un singur lucru; sunt într-adevăr uniți; gândesc toți ca unul. Desigur că nici unul dintre pederaștii de la putere nu va avea destul simț practic să știe ceva despre diverse invenții, cum ar fi bombele; aceste arme nucleare vor rugini părăsite undeva în beciurile lor. Din când în când, Șeful Statului-Major, Președintele și așa mai departe, îmbrăcați în paiete și pene, vor da recepții și baluri pentru conducătorii tuturor celorlalte țări. Conflictele de orice fel vor fi cu ușurință aplanate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi înainte de a veni în Italia și pe care le acopereați cu gunoi de grajd ca să țină de cald. M-a condus într-un colț. Ascunse sub o veche piele de cerb, erau o dagă romană în stare bună, vârfuri ruginite de lance și săgeți, fibule, monede, vase de sticlă colorată. A scos afară dintr-o gaură acoperită cu o piatră o pereche de cercei de aur. Din colecție mai făceau parte inele și brățări de aur și argint, un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întâlnire și Îi spuse că era atât de cultivat și că știa atât de multe despre Roma, iar ei i-ar fi plăcut să Învețe ceva nou, avea nevoie să-și pună din nou În mișcare neuronii care se cam ruginiseră. Așa Încât, dacă proful nu avea nimic Împotrivă, venea și ea cu mare plăcere. Proful, un tânăr drăguț, fără nici un pic de barbă și cu niște ochelari mici și rotunzi, ce nu semăna deloc a prof, ci mai degrabă a tocilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea dreptul să o folosească, dar oricum legea sunt eu, și intră cu toată viteza pe străduța care mergea În paralel cu Farnesina, intră brusc pe Lungotevere și se avântă puternic, ca și cum ar fi vrut s-o izbească de sfera ruginită de la Pomodoro. Și pentru că Emma continua să-l tragă de mână pentru a-l convinge să oprească, se eliberă de ea, lovind-o cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare cu lacrimile ruginite de pe scurgerea chiuvetei. În urma unui examen superficial, concluzionă că rana de la gură era chiar mai profundă decât se așteptase. Tăietura Îi traversa buza inferioară - În linie dreaptă ca o lovitură de cuțit. La Urgențe Îi puseseră trei copci, un plasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totuși, cum stăteam la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a înflorit bucuria, iar căldura mi-a topit teama și astfel clipa s-a transformat în oră, ora în zi, ziua în săptămână, săptămâna în lună, luna în an și anul în eternitatea unei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fugit mai apoi din țară. Eu eram încă în Centrală. Pentru el țineam cureaua, așa ca un fel de simbol al tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile ruginiseră subit ca În noiembrie, florile se Înecaseră În zăpadă, crengi mari atârnau ca niște brațe frânte de greul zăpezii. Era o jale, un prăpăd apocaliptic. Cu timpul, frunzele arse au căzut, pomii au dat muguri noi, apoi frunze noi, dar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-l face carne de mititei. Că celălalt, de la "Ponositul", cu care, între timp, v-ați mutat târtițele la "Geamuri multe" să ciuguliți, din niște borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două cuie ruginite la vîrf) nutrea speranța de a trăi, la bătrânețe, din publicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi. Când nu izbutea să schilodească pe careva, neghicindu-le, la vreme, terenurile de aterizare, devenea dintr-o dată cumințit, dar și așa 320 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după-amiază de duminică, 24 aprilie 1988, cu mintea clinchetindu- i încă de sunetul cupelor de argint, precum și de neîncrederea că pustioacelor alea de împărați li s-ar fi împrăștiat fierea dacă ar fi sorbit cumva vin roșu și din cutii ruginite de conserve ori din 387 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI L-A ARUNCAT ÎN ADÎNC, L-A ÎNCHIS ACOLO, ȘI A PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SĂ NU MAI ÎNȘELE NEAMURILE, PÎNĂ SE VOR ÎMPLINI CEI O MIE DE ANI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcea mirosul tutunului neaprins dar mergea împreună și era solidar cu ei, în recreația mare, indiferent la urmări. Ieșeau din curtea mare a școlii, pe lângă teatru unde se afla parcul. Vedeai un autobuz casat, fără roți, fără geamuri, fără motor, ruginit din care ieșea fum din oră în oră, iar Stani avea locul rezervat la volan și își ducea amicii pe unde pofteau, chiar în tot universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
față băiatul abia a avut timp să-și protejeze capul, că milițianul expert îi aplică o lovitură în burtă. La altul s-a găsit un briceguț, amărât în formă de peștișor, care se desfăcea cu mare greutate atât era de ruginit. - A umbli cu șișuri!... Trosc, pleosc, buf același tratament! Ajung la ei. -Stați ..! Opriți-vă! a spus un plutonier. Pe ei îi vrea domn căpitan! Milițienii îi iau la caftit pe următorii, fără să facă pauză. Stani era îngrozit chiar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal cutii ruginite de tablă. Acestea sclipeau în soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice. Căldarea de pământ răsufla tainic. Zgomotul cel mai mic creștea aici, se lovea de șeile albicioase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și stinse ca niște felinare, parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai lumina. Ruginise și arăta ca o tinichea. Împrejuru meu, numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la mine și-mi ziceau: "Bine c-ai nimerit, Oacă, să ți-l arătăm pe Dumnezeu, haide-n-coace!" Atârnau joarțele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de năluciri se înnegresc și se pierd parcă fără urmă într-un fond de întuneric, pe care "fața" îl ascunde cu greu, mască nesigură a unui abis îndurerat. În fiece cută pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de aceea puteam face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ascuți ca un brici, încît, suflând c-un păr deasupră-i, s-ar fi tăiat în două. Din norocire tatăl meu dormea așa de dus încît n-a auzit neci cum ascuțeam coasa, neci cum apoi, luând două pistoale lungi și ruginite de sub pat, le încărcai cu praful de pușcă dintr-un corn de bou, mi le pusei în brâu, luai o țundră veche pe umere, o căciulă de oaie-n cap, lancea de-a umere și ieșii afară din casă. Afară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]