826 matches
-
Acasa > Strofe > Creatie > PRIVESC TOAMNA Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Privesc Toamna despărțirii de natură și de viață, și-mi pun dorul regăsirii în a credinței speranță! Privesc Toamnă ruginie în al copacilor veșmânt ce coboară-n veșnicie, spre a renaște din pământ! Privesc Toamna ce-și leagănă frunza codrului doinită, cum vântu-i țese plapumă, păduricei desfrunzită! PrivescToamna cernând norii, cu-a lacrimilor risipă, când pe Cer se-nvârt cocorii
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > S-AUD ȘOAPTELE TOAMNEI.... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului S-aud șoaptele toamnei.... Cad fără veste peste coline picături ruginii de tăcere și-n gânduri fremătând revine un fior neînțeles de durere. Sub raze de soare tot mai fierbinți viața devine o amintire, ascunsă-ntre frunzele cuminți s-a stins povestea de iubire... S-a dus cu zilele lungi de
S-AUD ŞOAPTELE TOAMNEI.... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372765_a_374094]
-
unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse sub măști de lut - plâng pe umărul implacabilului timp. Transformat în petale de flori, cu miezul de foc, din care picurii ruginii umbresc siluetele clipelor, timpul se comprimă, concentrând - în sensuri existențiale unice - doar esențe. O alchimie lirică aparte, un spectru invizibil. Despre... Editura Armonii Culturale a fost fondată la Adjud, la 15 iunie 2011 (la 122 de ani de la trecerea în
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
printre vorbe/ Durerea apusurilor solitare/ Pe când franciscani de ceață/ Își poartă mătăniile/ În toamna mea.” (Și scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-o lumină abia pâlpâind./ Tu erai curgere de albastru/ Într-un verde din mine, murind”. (Rânduri) Când vorbește despre poezie, Florina Sanda Cojocaru îi dă o însemnătate covârșitoare: “ Poezia este parte din viața mea, ceva ce
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA JUCA ȘOTRON Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Sărind pe un picior de vânt, Cu fața înclinată spre pământ, În păr cu frunze ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați de ciori, De plopii goi, înfipți în nori. Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Eu mi-am dorit” și încă mai doresc Să-ți simt ,,parfumul toamnei ruginii”! Chiar dacă iernile pe mine cresc, Tu încă primăvară poți să-mi fii! S-au rătăcit în beznă visele Și au rămas doar umbre ce nu știu Că am ajuns să număr clipele Ce trec și mă veghează în pustiu! Tu
PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373297_a_374626]
-
mă chemi printre stele Purtat către zări pe aripi de vânt Doar așa, să mai uit de-ale mele Și să m-alinți când îți ies din cuvânt! Dar m-ai oprit la margini astrale Într-un anotimp cu flori ruginii. Mi-au rămas amintirile tale Și parfumul unei toamne târzii! Printre ramuri tăcerea se-ascunde, Norii aleargă ca niste stafii, Cu gândul rătăcit pe niciunde Te-aștept, tu primăvară iar să-mi fii! Referință Bibliografică: Parfumul unei toamne târzii / Costică
PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373297_a_374626]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372253_a_373582]
-
se mișcă-n cercuri de aramă și de aur,Iară toamna îmi transmite sunetele unui graur.Dragă toamnă aurie, dă-mi puțin din a ta forță,Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță!Pseudonim - Bonnie Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
sfâșie suflet și inima trează;Se-ntind către mine precum niște-arcane,Când versuri lugubre în minte-mi vibrează.... XVII. TOAMNĂ DESPLETITĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Citește mai mult În grabă, despletită, vine toamnaCu-alaiul ruginiu, înflăcărat,Privește-nspre păduri și înspre mine,Că sufletu-i pustiu, îndurerat.Azi asfințitul mă sfâșie-ntrunaCa o hienă nesătulă, rea;Se zbate-n mine-un dor flămând, istericși o povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PEREGRINUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu sunt un simplu peregrin, Venind din veri, visând departe Purtându-și timpul-fulgarin Și-un geamantan de frunze moarte. Cu ruginiul lor venin, Așteaptă vântul să le poarte Spre colbul prefăcut în scrin, Chelar al viselor deșarte. Zenitul de nadir desparte, Un gâde ce se-ascunde prin Copaci iar frunzele consoarte, Inert valsează spre amin. *** Ciclul "Pasteluri" Volum "Surori metrese timpului
PEREGRINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374749_a_376078]
-
mine, Să-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde-aș fi. Erai tristă, știind că sunt cu gând acolo, Te prefaceai, într-un târziu, Că ești atât de fericită, zâmbind, Găsindu-te, imaginându-mi, la o cafea, Sub streșini ruginii și lampadare vechi, Scăldate-n sunete nuanțate, În noaptea târzie, Aduse de picurii de ploaie, Trimiși peste noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
sentimentelor sale. Conștientă însă de puterea tăcutului zeu, ea revine, parcă, în realitatea cotidiană, convinsă că „niciun gând nu poate / opri / ochiul toamnei / plângând”, rafalele de vânt ce spulberă orice vis de iubire, trezind în juru-i doar „foșnet de frunze ruginii / în agonie”, încât propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
sângele lor. Un ceas de vară mi-a furat Iubirea mării,soarele și-al ei val De apusuri sângerii m-au scăldat, Răsăritul mă aduce la mal. Un ceas nostalgic de toamnă Îmi țese vise-n culorile ei, Frunzele în ruginiu mă pictează Și-mi acoperă anii tinereții. Un ceas alb de iarnă Cândva îmi fură din suflet Foc,să-și facă căldură, Omăt de gânduri topesc încet. Din anotimpuri am furat ceasuri Ferecându-le într-un castel de iubire, Al
CEASUL MI-A FURAT TIMPUL de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369239_a_370568]
-
și mii de tainici fiori. Sub raze aprinse de soare prin veri secetoase, Ne-am fi topit curgând pe sub țărâna-nsetată, Din noi născutu-s-ar flori și adieri de matase, Iar din suflete, izvoare ce curmă doru' și-mbată. Prin toamne ruginii din demult și prin frunze, Aș fi vrut să te port, iubite, să facem amor, Sub trupurile goale-am fi lăsat pentru muze Pictura iubirii eterne, peste toamna-n decor. Ne-am fi întors peste pașii timpului dus Să umplem
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
atâta risipă... Pe neștiute, mă rătăcesc prin vise, cutreierând poteci în amintiri nestinse... Doar cheama-ma, de vrei să-ți fiu, pe-o margine de zi, crampei din câmpia pârjolita de soarele verii, si mângâiata de-adierea primăverii... pictata-n ruginiu cu flăcări, de toamnă și ninsa cu stele pe tâmple, de iarnă... În clipa în care vei șopti, voi auzi chemarea, pe oriunde aș fi.. Și voi veni cuminte-n al tau gând pe filă timpului s-asez și faptă
VOI VENI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378782_a_380111]
-
am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DECOR BANAL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1359 din 20 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă bântui ca un demon chiar și atunci când vara Se oglindește-n mine și-n noaptea fără glas, Cu ruginiul frunzei mă-mbrac atunci când seara Îmi mai așterne stele pe drumul ce-am rămas Mai singură c-o toamnă, ce-și cerne fără teamă Pe lângă plopi amarnici uitați în vers de dor O lacrimă de sânge... Prin tine dă să
DECOR BANAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377745_a_379074]
-
în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața se scurge, anii-s destin, absolutul pierdut în iluzie peste început cupa cu vin peste sfârșit o concluzie. Se curăță fața pământului verde culoarea gândului ce vede un ruginiu și albul de zăpadă nostalgii pure de naiadă. Speranța în anul care vine printre atâtea rele orfeline, dar nu, Pandora în cutie tot păstra și cupa cu speranță, viața. Printre relele rămase de la zei ca viața să rămână un temei
UN ÎNGER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377771_a_379100]
-
nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu cîte luni, rîd, în fine, hohotit. Înapoi, spre Iași. Intercity. Jos pălăria! Doar că pe elegantele vagoane, cît îs de lungi, scris mare, ochios, elegant: Intercity expres Mihai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunicarea în sine, sonoritatea verbului așezat în structuri de rostire alambicate, după metoda suprarealistă. Discursul confesiv are tensiune vizionară, înscrisă în metaforismul baroc al angoasei dezintegrării în ordinea cosmică a firii: „Moarte putrezită va ieși din mine acoperindu-mă cețuri ruginii/ un port mi se va deschide în ochi corăbii în formă de paianjeni/ Vrăjitori de ierburi vor învenina-ntr-un craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
Este originară din Asia de Sud-Est, fiind o plantă submersă cu rizom, care este sferic și ajunge până la 3 cm în diametru. Frunzele au dimensiuni variabile între 15-60 cm lungime, puternic ondulate pe margini, având o colorație de la verde deschis până la maro ruginiu. Planta are în general o forma sferică. Face o singură floare de culoare albă. Temperatura optimă este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternică până la penumbră, acest lucru având drept urmare variația coloritului frunzelor. Se înmultește numai prin semințe
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă își trimite vestitorii; așterne pământul cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul rotea în
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]