1,058 matches
-
o răceală. Te vindeci până la urmă. Până la urmă, mă trădase doar pentru a fi trădată la rândul ei, mi-am spus cinci minute mai târziu, În timp ce Îmi continuam drumul către baia fetelor. Bianca era evident acolo, cântărind În mână două rujuri. ― Care? Întrebă când mă văzu. ― Sunt aproape la fel, am remarcat eu. O să-ți stea bine cu oricare din ele. ― Alisia! Am nevoie de o părere clară! Am izbucnit În râs. ― Dacă te aranjezi atâta pentru tipul cu care stai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pentru odiseea traversării camerei, am înghețat de groază. Machiajul meu! Nu-l mai verificasem de dimineață. Am fugit în cameră, m-am pieptănat și mi-am refăcut în grabă machiajul, aplicând un nou strat de rimel și încă unul de ruj. Dacă e tot acolo când mă întorc, jur că vorbesc cu el, mi-am promis. Când am coborât, Chris era exact unde-l lăsasem, iar boșorogii nu-l înconjuraseră încă. Nu mai aveam nici o scuză. Imaginează-ți că e hidos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în machiaj, Jacques, care o trage și-o așează pe un scaun pentru un retuș. — și apropo! Unde e maică-ta aia? îmi strigă ea peste umăr, în vreme ce scanează trusa de scule a lui Jacques în căutarea nuanței potrivite de ruj roșu-burgund. — O să vină imediat. Mă uit la ceas, rugându-mă, în tăcere, ca timpul să se oprească în loc măcar preț de-o secundă ca să apuc și eu să-mi trag sufletul. Rugăciunea nu mi-e ascultată. Nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit, decolorat și înțepenit cu fixativ, un ruj roșu aprins, mânjit pe întreaga zonă a gurii, niște dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un soi de semnătură a fetei. Morgan Rice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a făcut doi publiciști să plângă. și nu e încă nici ora nouă. Ai văzut asta? Mi s-a tăiat respirația când David mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit săptămâna trecută, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu arăta în stilul ei, fir-ar a dracului de treabă! Era împopoțonată cu niște pijamale de plajă limonii. Merita să vezi și tu culoarea aia. Puse lângă ea, lămâile ar fi părut spălăcite. își mai dăduse și cu un ruj purpuriu îngrozitor, care i se întinsese peste tot în jurul buzelor. Și fuma! Eva n-a mai fumat de șase ani și-acum vine cu chestia asta cu dragul de penis și cu suptul sfârcurilor. Pe cale orală, nu altfel! Peter Braintree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era scris cu ruj pe oglinda de deasupra chiuvetei. Părea ceva nejustificat de personal: CÎND WILT DĂDEA CU CURUL ȘI EVA FUGEA, PE-ATUNCI PORCUL ȘOVINIST CINE-MI ERA? Minunat! zise inspectorul Flint. Se întoarse ca să se uite la Wilt, al cărui chip luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
chipul sergentului se așternuse o expresie ciudată. — Sânge? îi sugeră el tânărului. Aveai de gând să spui „sânge”? — Nu, răspunse Wilt, în nici un caz n-aveam de gând să spun așa ceva. Aveam de gând să spun pudră. Pudră albă și ruj purpuriu. Ți-am spus că arăta al dracului de înfiorător. — Trebuie să fi avut o relație extrem de fericită, voi doi, zise sergentul. Eu, unul, nu am obiceiul să-i spun nevestei mele că arată al dracului de înfiorător. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a început să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu mai pomenesc de Hank Miller din a doișpea, fundașul echipei și preferatul fetelor. Cred că Hank m-ar fi omorât în bătaie dacă ar fi aflat ce-i făceam în visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zece ani, și Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și tampoane, cutii de fard și tuburi de ruj, păpuși și corzi de sărit, cămășuțe de noapte și ace de siguranță, ondulatoare de păr, creme de față și un șir nesfârșit, nesfârșit de pantofi. Mersul acolo era ca o vizită într-o țară străină, dar, dat fiind că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dimineața. Niciodată nu știu dacă ar trebui mai degrabă să iau cina sau micul dejun, așa că de obicei le iau pe amândouă: omletă și puțină înghețată. Sau biscuiți, brânză, fulgi de porumb și bomboane de ciocolată. Apoi mă dau cu ruj, așa par să zâmbesc chiar și atunci când nu o fac. L-am luat săptămâna trecută din Duane Reades cu 99 de cenți. A meritat fiecare bănuț. Însă partea cea mai bună a acestui stil de viață o reprezintă cumpărăturile. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe care îl fac este să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi dau cu ruj roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și verific grila ca să văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Acolo e Debbie acum. Împreună cu noul ei iubit. Petrec vreo câteva zile de hai-să-ne-cunoaștem-mai-bine. I-am spus lui Debbie să fie atentă, dar n-ai să vezi! Și cum îl cheamă? întreb în timp ce mă ridic și mă dau iar cu ruj. —Donald. Bingo. Chiar e iubitul lui Debbie. Trebuie să fie. Știam eu. Nenorocitul. Acum mă tem să mă întorc, ca nu cumva fața mea să trădeze adevărul. De-aș putea s-o sun imediat pe Debbie și să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești în fiecare săptămână produsele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăsta e visul ei, îmi spune. Știu ce simte. Și eu simțeam la fel. —L-ai văzut pe căpitanul zborului? mă întrebă în timp ce mă prefac că-mi citesc revista. E destul de tânără, dată cu prea mult fond de ten și ruj roșu. Părul vopsit negru îi încadrează fața puțin cam palidă. Dar înțeleg de ce-ar putea-o considera bărbații atrăgătoare. Nu, recunosc, nu l-am văzut. Și nici nu vreau. Oricum, pentru mine piloții arată toți la fel. Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele ei pline. Nu știu, spun încet. Nu prea îl cunosc. Mă duc pe interval, lăsând-o pe Lydia să facă anunțul legat de bagaje. Cu o voce aristocratică, exagerată, avertizează pasagerii să nu blocheze culoarele în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu câte cineva, care fie bârfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cât despre toaleta bărbaților... câh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sunt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
jumătatea de pagină de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă mențin în formă. — Aha, zice, neconvinsă. Deci, cum merge împachetatul? Se duce la polița de deasupra căminului, ia un ruj și începe să‑și dea cu el. Așa face mereu când vine la mine în cameră - se plimbă încolo și‑ncoace, ia câte un lucru, se uită la el, apoi îl pune la loc. Spune că îi place că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gură de Cola light. Evident, îți ia destul de mult până găsești prima propoziție. Nu te poți aștepta să vină singură. Administrarea veniturilor personale este cea mai Doamne, ce păcat că nu scriu o carte despre haine. Sau despre machiaj. Ghidul rujurilor, de Becky Bloowood. Oricum, nu asta trebuie să fac. Deci concentrează‑te. Administrarea veniturilor personale este un lucru care Nu știu, scaunul ăsta nu e prea confortabil. Cred că nu e nici prea sănătos să stai pe un scaun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zonă. Și nu fac decât să le confirm suspiciunile pentru veșnicie. Trebuie să mă duc și să mă arăt la față, fie și doar pentru o jumătate de oră. Trag de mine să mă ridic, respir adânc și‑mi împrospătez rujul. Apoi ies din casă și ocolesc casa familiei Webster. Mă strecor fără să mă vadă nimeni în cort printr‑o deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]