944 matches
-
de alcool. Probabil pentru că starea de ebrietate permite reacții interesante. Chiar sobrul Moromete, după corecția administrată băieților săi, se îmbată cui. Mai excentrice, niște personaje ale lui Nicolae Breban din Don Juan beau whisky și apoi improvizează un fel de ruletă pe dezbrăcate, rotind sticla paralelipipedică. La apogeu, bărbații îți schimbă între ei partenerele. Abstinența e dureroasă! Un personaj al lui Cătălin Țârlea trăiește clipe de coșmar: toți cârciumarii refuză să-i ofere carburantul necesar cu formularea „Pas d’alcool!” Din
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a lui Ioan Groșan, autorul trebuie să inventeze un final suficient de ambiguu prin care preotul căzut în păcat să dispară sub apă aproximativ involuntar, după principiul „mai nu vrea, mai se lasă”. La Mircea Cărtărescu sinuciderea ia forma jocului „ruleta rusească”. Personajul, dotat cu noroc proverbial, scapă de fiecare dată. Complică jocul și ridică miza pornind de la două-trei gloanțe ale pistolului. Apoi trece la patru-cinci. La apogeu, el scapă miraculos și cu șase gloanțe din cele șase posibile. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de 8 ani despre un senior al războiului. După război a fost închis de comuniști (o căcănărie indiscutabilă din partea lor, dat fiind faptul că, pe parcursul a trei filme, comisarul le dăduse atîtea dovezi emoționante de iubire) și pus să joace ruleta rusească. Eliberat în 1964, Moldovan se află acum într-un oraș european nenumit, unde a venit să-și încheie niște vechi socoteli. Orașul ăsta nenumit (care, din cele două-trei vederi panoramice cu care-l onorează Nicolaescu, pare să fie Praga
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să fie Praga) are o particularitate sinistră : pare să fi fost cucerit de romîni majoritatea, cunoștințe vechi de-ale lui Moldovan. Vechiul său tovarăș de pîrnaie, Goldberg (Vladimir Găitan), conduce aici un mare cazinou, care găzduiește un mare campionat de ruletă rusească. (Dată fiind natura spectacolului, e un eveniment aberant de monden prezentat de o fostă Miss Europa și savurat la vedere de un public internațional select.) Dar în spatele lui Goldberg se află cineva și mai puternic, iar acel cineva e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reușește să vîndă cine știe ce, deși nu din cauză că n-ar duce-o vocea. Dimpotrivă, problema e că uneori o duce prea departe, într un dramatism învolburat care pare nelalocul lui în contextul acela de amatorism coregrafic și de montaje naive cu rulete și ploi de jetoane supraimpresionate pe fața ei în timp ce cîntă Money, Money, Money. Amatorismul și naivitatea sînt evident asumate, dar simpla asumare nu le transformă în altceva decît ceea ce sînt, nu le transformă într-un stil. E evident că secvența
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Bineînțeles, e aici o adiere de... beatitudine... Fie și minată... A.B.Poetul Leo Butnaru ce scrie acum? În încheiere, va rog să ne spuneți un poem... În prezent, poetul scrie, intens, proză. Scurtă, dar... multă. Aștept să apară volumul ,,Ruleta românească", ,,transferat" de criza economică din planul editorial al anului trecut în cel al și mai impacientatului an curent. Sper să fie bine... Dar, între timp (și... între spații, îmi vine să spun), scriu în continuare proză. Și nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
statului român. Regii, casa regală, aveau numai drept de uzufruct, nu de proprietate deplină. Își poate imagina cineva că regina Angliei, Elisabeta a II-a, poate să vândă bijuteriile coroanei și să joace banii, să zicem, după bunul plac, la ruletă, în Las Vegas? Am făcut un efort substanțial să înțeleg de ce unii mai cu moț ca noi și cu pretenții, care pot fi măsurate doar cu prăjina, și-au trimis regii pe lumea cealaltă. Îi am în vedre pe englezi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
scrie mai Înainte Însemnările din subterană, Dostoievski schițează subiectul unei „povestiri“ de o coală și jumătate de tipar, pe care cere 300 de ruble de la o revistă. Se afla În cea de‑a doua sa călătorie În străinătate, jucase la ruletă și pierduse. Banii Îi primește, dar nu mai apucă să scrie „povestirea“. Va scrie mai tîrziu un roman, În condiții ce merită descrise. Deci, la 18 septembrie 1863, Într‑o scrisoare către un prieten datele principale ale viitorului roman (conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
străinătate. Dar nu pot povesti totul. E un personaj viu (parcă Îl văd În fața ochilor) și trebuie citit după ce Îl voi fi scris. Cel mai important aspect e că toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă. E jucător, dar nu un simplu jucător, așa cum cavalerul avar al lui Pușkin nu e un simplu avar [...]. E poet În felul său, dar problema e că se rușinează de această poezie, fiindcă Îi simte profund josnicia, deși nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
E poet În felul său, dar problema e că se rușinează de această poezie, fiindcă Îi simte profund josnicia, deși nevoia de risc Îl Înnobilează În propriii ochi. Toată povestirea relatează cum acesta, de trei ani, joacă prin cazinouri la ruletă“1. Destinatarul acestei scrisori, Nikolai Strahov, reproducînd‑o În ale sale Amintiri despre Feodor Mihailovici Dostoievski, relatează cîteva amănunte interesante privitoare la modul În care Dostoievski Își vindea operele Încă nescrise, cerînd mereu avansuri și Întîrziind aproape Întotdeauna cu predarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
Jucătorul (titlul a fost schimbat la solicitarea editorului). Din schița inițială a dispărut ideea că În Rusia nu se poate face nimic, dar a rămas intact spectrul abrutizării eroului : „toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă“. Acesta, ca multe alte personaje ale lui Dostoievski, are complexul unei copilării tiranizate, Împotriva căreia se revoltă. Toată tirada sa Împotriva modului nerusesc, „nemțesc“ de acumulare a averii prin sacrificiul succesiv al cîtorva generații provine din descoperirea neconcordanței dintre model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
unui Rothschild viitor se află la un stadiu oedipian, semănînd cu uciderea tardivă a imaginii tatălui prin dezavuarea sistemului său de valori : „Ei bine, iată despre ce‑i vorba : eu prefer să fac tămbălău rusește sau să mă Îmbogățesc la ruletă. Nu vreau să fiu Hoppe et Comp. peste cinci generații. Banii Îmi trebuie pentru mine Însumi, nu mă consider drept ceva necesar și accesoriu pe lîngă capital“. „Banii Înseamnă totul !“ exclamă el În alt loc, „totul“ fiind un sinonim al schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
o crimă, o sinucidere, o nebunie. Aici, În această lume, banii sînt cel mai adesea un instrument de demențializare. Raskolnikov Îi rîvnește pentru a‑și demonstra că nu este o „făptură tremurătore“ și alege calea crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
mine În seara aceea (pe care n‑am s‑o uit cît voi trăi) s‑a petrecut o Întîmplare miraculoasă. Aceasta, cu toate că este pe deplin explicabilă aritmetic, a rămas, totuși, miraculoasă pentru mine și pînă În ziua de astăzi“. Tentaculele ruletei devin după aceea sufocante. Singura salvare rămîne tot un miracol : „Ce‑s eu acum ? Un zéro. Ce pot fi mîine ? MÎine pot Învia din morți și să Încep din nou să trăiesc ! Aș putea recăpăta omul din mine, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
morți și să Încep din nou să trăiesc ! Aș putea recăpăta omul din mine, pînă cînd nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă posedă toate atributele unui discurs obsesiv : cifre, enumerări, reveniri, menite să anuleze trauma reală. Într‑adevăr, „poet“ fiind (să ne amintim scrisoarea la care am mai făcut apel), banii cîștigați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
recăpăta omul din mine, pînă cînd nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă posedă toate atributele unui discurs obsesiv : cifre, enumerări, reveniri, menite să anuleze trauma reală. Într‑adevăr, „poet“ fiind (să ne amintim scrisoarea la care am mai făcut apel), banii cîștigați sînt pentru el un fel de operă de artă : „Mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
pe de parte un compozitor pe placul lui. Da, răspunse contele. Și, din păcate, nu destul de repede. Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva care se voia a fi o plecăciune. Brunetti fusese prima dată Într-un cazinou nu În Veneția sa natală, unde nimeni În afară de jucătorii Înrăiți ori profesioniști nu acorda atenție meselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea, Încetinea și se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
știu că era Paola. Ea Îi luă paharul, sorbi din el, apoi i-l dădu Înapoi. — Ești obosit? Întrebă ea. El clătină din cap, brusc prea obosit să vorbească. — Bine. Vino cu mine și-o să mai jucăm o rundă la ruletă, apoi putem pleca acasă. El Întoarse capul, deschise ochii și Îi zâmbi. — Te iubesc, Paola, zise, apoi Înclină capul și sorbi din grappa. Câți ani trecuse de când nu-i mai spusese asta? Ridică ochii spre ea aproape cu timiditate. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fiecare valorând cincizeci de mii de lire, ceea ce Însemna că până atunci câștigase. Îi dădu două lui, păstrându-le pe celelalte. Înapoi În sala principală de joc, trebuia să aștepte câteva minute Înainte să se poată strecura lângă masa de ruletă și, odată ajunși, el așteptă două ture până când, fără vreun motiv pe care să-l poată numi, i se păru că e momentul potrivit să joace. Punând cele două jetoane unul peste celălalt În palmă, le așeză orbește pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
promise, Via crucis, Chemarea lui Matei, cu aceeași compoziție ca la Caravaggio, am păstrat aceleași culori și luminozitate doar pe diagonala mâinii lui Iisus, iar restul tabloului l-am pictat într-o singură culoare, roșu intens, personajele stau așezate în jurul ruletei, doar Matei urmărește mersul bilei pe disc, ceilalți sunt întorși spre Iisus, și al treilea tablou, Nudul, un nud de femeie în culori sepia, Ana, în picioare sfioasă, ca la fotograf, încercând fără succes să-și ascundă sânii rotunzi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frânse în bucăți./ Limba se frânse în cuvinte”. De altfel, tema stănesciană a frângerii cuvântului și a sfâșierii eului liric e prezentă în Grota, Vers, Locul de trecere, acesta din urmă unul din cele mai originale poeme ale sale. Cu Ruleta rusească (1993) livrescul revine într-o nouă formă: ciclul Ediție critică propune imitații și parodii după și cu versuri din lirica românească de pe la 1860 (poate fi aici și o influență a Levantului cărtărescian). Acest volum, oarecum de „tranziție”, mai cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
SCRIERI: Ieșirea din apă, București, 1981; Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Florin Iaru), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Cinci cântece pentru eroii civilizatori, București, 1983; Lumină de la foc, București, 1990; Lux, București, 1992; Ruleta rusească, București, 1993; Desfacerea, București, 1994; Cântă, zeiță, mânia..., București, 1996; O zi bună pentru a muri, Constanța, 1996; Mai mult ca moartea, Botoșani, 1997; Apa moale, București, 1998; Cafeaua cu sare, Ploiești, 1998; De partea morților, Ploiești, 1998; Celebra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
mai multe persoane decât ies”, RL, 1994, 8; Ioana Pârvulescu, Călăuza lui Ion Stratan, RL, 1994, 9; Virgil Mihaiu, Poet debordând de umanitate, ST, 1994, 6; Dinu Pătulea, Locuri și vești, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 428-432; Ioan Moldovan, „Ruleta rusească”, F, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, „Desfacerea”, LCF, 1995, 26; Octavian Soviany, Fețele parodiei, CNT, 1996, 3; Regman, Dinspre Cercul Literar, 120-126; Letiția Ilea, De partea poeziei, APF, 1999, 2; Octavian Soviany, Cimitirul de semne, LCF, 1999, 39; Marin Mincu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
rusească”, F, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, „Desfacerea”, LCF, 1995, 26; Octavian Soviany, Fețele parodiei, CNT, 1996, 3; Regman, Dinspre Cercul Literar, 120-126; Letiția Ilea, De partea poeziei, APF, 1999, 2; Octavian Soviany, Cimitirul de semne, LCF, 1999, 39; Marin Mincu, Ruleta poeziei, CNT, 1999, 43; Victoria Luță, Esențe rare, RL, 1999, 50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]