KorAP: Find »[drukola/base=rusoaică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...41 >

1,007 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

privire pe furiș portarului, care se gândește să-l oprească. Barul este plin. Fiecare categorie de oameni din Bombay este reprezentată aici, de la masa cu tineri SCI care fac o vizită îndrăzneață în acest local semimonden, până la perechea de curve rusoaice care dansează împreună încet, languros, aproape de bar, uitându-se să vadă dacă le fixează careva. Fata și jocheul se alătură unui grup de alți jochei, de la cea mai bună masă din bar și pun la cale un spectacol rafinat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

și din picioare, să scoată limba, să-i dovedească nepăsarea. Doamna avea de comunicat chestiuni urgente, se pare, și nu avea timp de pierdut. Nu, nu vreau să mă înțelegi greșit. Sunt destui care v-ar putea iubi... Dida Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

de zi. Adam probabil a trecut prin foc și pară până să reușească. Și într-un fel încă mai trece prin asta. Se pare că televiziunea nu i se pare destul de incitantă. Vrea să fie mare star de cinema. Chelnerița rusoaică vine cu două pahare de apă cu gheață. Îmi dau seama din privirea ei că nu mai are mult până renunță. Dacă ar primi un rol de nimic într-un serial TV sau într-o reclamă, poate ar rezista puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

nimfomanele, cu Adam și Eva într-o exhibiție sado-maso vegheată de Satan ș.cl. Cenzura din secolul al XVII-lea îi obliga pe artiști să proiecteze scenele în mit, explică profesorul Holler.) Copia mail-ului de la Najlia, ți-am mai povestit de rusoaica mea bașkiră, pe hârtie tare de copiator, mă taie la mână și așa împăturită, când dau peste ea prin buzunar. Du weisst Tudor, diese Muscheln, wir haben an Nordsee sammelt, ich habe alle zu Hause in meine Tasche gefunden zerbrochen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală decât reflectată în apă. Taximetristul algerian o privește de la o distanță respectuoasă. Va avea nevoie fără îndoială și de taxi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

duminică dimineața mă rog la icoana Maicii Domnului de la noi din salon: „Cum nu poț’ tu făr’ de sfânta icoană, Așa s’ nu poț’ făr’ de mine. Ș’ cum nu poate omu trăi făr’ de ferestre Așa s’ nu poată... (Rusoaica, parașutista) trăi făr’ di mini! Cum luminează soarele fereștile, Așa să luminez eu Înaintea ta. Ș’ cum nu poț’ fără ușă ieși afară, Așa s’ nu poț’ tu bè șî mânca făr’ de mine! Așa te descânt!” Și, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cealaltă poezie - mai scurtă, dar mai frumoasă - auzi-o: „Să răsaie inima-ntr-Însa După cum răsare soarele La apa aiasta. Cum stă steagu la casa cuiva, Când moare cineva Și se miră cu toții, Că, iaca, o murit și elAșa să răsaie inima-ntr-Însa (Rusoaica) Când m-a vidè pe mine-n calidor!” Asta, cu calidorul, e de la mine - dar ce, strică? Azi n-au căzut. Parașute. Poate nici n-or să mai cadă - au căzut alaltăieri multe de tot, numai eu am numărat două sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
multe de tot, numai eu am numărat două sute. Hai, douăzeci. Erau multe-multe, dar n-am apucat să număr decât până la douăsprezece și nu sunt sigur dacă pe unele nu le voi fi numărat de două ori. Ca pe fata asta, Rusoaica. Parașutista. Ceva cam ca ea aș vrea eu, pentru sufletul meu, dar nu chiar ea. De ce, așa? În primul rând, fiindcă a plecat, au dus-o jandarmii. Au dus-o În lagăr. Acolo, În lagărul lor sunt numai bărbați. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
meu, dar nu chiar ea. De ce, așa? În primul rând, fiindcă a plecat, au dus-o jandarmii. Au dus-o În lagăr. Acolo, În lagărul lor sunt numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu știe românește, s-o-nvăț eu, bine-bine - după aceea mai vedem noi ce facem și nu spunem la nimeni. Ieri, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
spunem la nimeni. Ieri, tot așa, stăteam În calidor, Mătușa Domnica Îmi descântase de-râie, mama zicea că su-per-sti-ții! - dar n-o oprea pe babă să mă descânte: de ce? De-aceea! Ieri a fost cu asta - cu descântecul și cu Rusoaica cea mare; parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i zice la fetișoară, zice Moș Iacob că se zice, la ei, la Ruși. Ieri: Stau În calidor. Aud, dinspre spatele casei lui, glasul cunoscut de Moș Iacob vorbesc. Cum o tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Atunci ad-o prin spate, pe la bucătărie! Stau În calidor și mă uit drept În față. Și dac-aș putea eu să dau vremea-napoi: să fiu, acum, cum eram ieri, cu „fetișoara”, dar În locul ei să fie altă parașutistă, altă rusoaică, una mai pe potriva mea - care, orișicâtuși, nu-s tare mare... Și ieri stăteam În calidor. Stau și mă uit, așa, drept În fața mea, Însă cu urechea trag spre spate, unde a rămas deschisă fereastra spre antreu și deschisă ușa bucătăriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pornește iar pe scărpinat În cap - are să-și facă bortă, de atâta căutat. Tușește și tot tușește, de parcă s-ar pregăti de o cuvântare la o adunare. Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o așă, nemăritată!, face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti la tine, asta, om? Iesti la tine ciolovec, bre? - și-și agită mâinile sub ochii Rusoaicei. - Cielaviek?, face devușca, apoi, după ce se gândește, Începe să arate, pe degete. - N-a-nțeles, zice mama. Îți arată doisprezece, crede că ai Întrebat-o câți au fost de toți, lansați cu parașuta... - Ba eu cred c-arată cu câți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Încoace - cu care prilej văd ce-i arăta. Copilul! - Dacă mătale crez’ că copchilu nu știe ce-i aceea..., chicotește mărunt, școlărește Moș Iacob. Copchilu, știe, dar devușca noastră nu... - Doamne-Dumnezeule!, exclamă mama și iar se așează Între mine și Rusoaică. Dar nu așa, măi fată! Nu se pune pe deasupra, pe dinăuntru se pune... Degeaba nu mă lasă mama să văd; am văzut: devușca și-a pus sutienul peste rochie. Apoi, când a Înțeles că nu așa se-mbracă, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
văd, o simt pe devușca tresărind. O aud cum Începe să tremure mărunt-mărunt. O miros, o simt: atât de mare și i-i frică, săraca de ea. Nimeni de la noi din salon nu-și dă seama ce se petrece cu Rusoaica. Nici măcar mama - care-i, totuși, lângă ea; și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu le vede. - Mamă!, zic. Mamă, se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu le vede. - Mamă!, zic. Mamă, se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă vadă. Pe mine - știe că eu știu ce-i cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și pomeții i-s de tătarcă, pielea i-i albă-albă, aproape transparentă. O văd căutându-mi privirea, cu ochii ei piezișați și-nspăimântați. - Mamă!, zic mai tare. I-i frică! - De ce să-i fie frică, face mama, se apleacă asupra Rusoaicei, Îipune o mână pe frunte, apoi o duce-n jos, pe obraz... Și, dintr-o dată, parașutista scoate un: Oi!, ascuțit și desnădăjduit și o cuprinde pe mama cu brațele peste mijloc. Și zice ceva, acolo, la pieptul mamei, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
bună! - Noapte bună, doamnă și sper să...Suntem În război, n-ajunge vata pentru răniții noștri români, pe frontul antibolșevic și dumneavoastră... Pentru uzul dumneavoastră personal, treacă-meargă... - Nu te privește uzul meu personal!, strigă mama. - ...dar pentru o scroafă de rusoaică, parașutată la noi, să ne spioneze, să ne otrăvească fântânile, să ne ucidă copiii... - N-ai copii! - Eu nu - dar dumneavoastră... - Ei, află că spioana nu mi-a otrăvit copilul - și a stat la masă, cu noi, ca un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ea primejdia. Dau să mă ridic, s-o mângâi. Mama se așează pe alt scaun, la Îndemâna mea. Mă mângâie pe creștet, dar are lacrimi În ochi. - Mamă, de ce plângi tu?, zic. De ce plângi tu, mamă? Plângi pentr-o scroafă de rusoaică? Abia termin, că mama Îmi arde o palmă strașnică. - De ce mă baaaați?!, urlu. Nu vezi că-s bolnav? Nu vezi că-s orfănel? - Așa, orfan și bolnav, o să mai primești, dacă mai spui porcării! - Dar nu le-am spus eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Ca de obicei: după ce... căprioarele au venit, singure-singurele, să-i mănânce din palme grăunțe de plumb? - Numai una, șoptește-gâjâie ofițerul. Cealaltă avea un glonte În coloana vertebrală, a zis că tot e netransportabilă... - A zis ea că-i netransportabilă? Ea, Rusoaica? Cum se zice, În rusește, la netransportabil? - Nu știu, nu ea a zis. Ea n-a zis nimic, el a zis că ea ar fi zis... Că tot degeaba, ce să ne mai ostenim... Așa a zis șeful... Dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
i-a fost dat să moară... - Dumnezeu să-i hodinească pe toți, pe băieți și pe fete!, zice tata și bea din sticlă - apoi se răsucește către Grabenko, adineauri intrat din nou: și zi așa, rusnacule: ai mai Împușcat o Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]