1,872 matches
-
formă fixă, haiku; cu eseul sau critica literară, în noua sa carte de sonete, poetul Aurel M. Buricea are permanent sentimentul peren al rădăcinii, al stabilității și al religiosului: „rob al luminii am trudit de când mă știu / în rănile mele sângerezi Iisuse / de două milenii Te caut în pustiu / și te-am găsit în cuvintele nespuse” („Poarta din cer”, sonetul 1, pag. 5); și, de aceea, spaimele, dilemele și o întreagă psihologie de impas sufletesc au ecouri mistice refulate în rugăciunea
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
și-a celor ce sug Ai săvârșit laude și-ai făcut rug Ca păcatele noastre să le înduri Ce este omul să-ți amintești de el Cu slava și cinste mai mic de înger Cu orice faptă învăț să mai sânger Ca dincolo de timp să nu fiu rebel M-ai supus câmpiei să-mi dea rod bogat Animalele vii hrănesc viața mea În pajiștea luminii mai vor să stea Păsările și peștii mării străbat Cât de minunat este numele Tău De
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Nici unul nu dădea semne de viață deși doctorul Kurt, încă ocupat cu ultimul, i-a spus: „trăiesc, sunt în comă dar nu în pericol vital. Ocupă-te de fracturi, al doilea are ruptă coloana vertebrală.” Șoferul vinovat era practic nevătămat. Sângera puțin dar sufla de zor în epilotestul oferit de polițiști. Curios dar doctorul Kurt nu l-a întrebat cum se simte. De fapt i-a acordat o scurtă privire când cobora din mașina abia șifonată și nimic nu i-a
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
Anotimp > NU E ZBOR FĂRĂ CĂDERE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului gândurilor ce mă luptă în atât de multe feluri reunite în carteluri cățărarea e abruptă floare scumpă de caliciu sângeră deschisă rana zidul mănăstirii, Ana semn divin de sacrificiu o, temute curți cu juri cursa tuturor deschisă frumusețe, lemn de tisă nobilelor anverguri nu e zbor fără cădere grație fără eșec dacă tuturor mă plec și ofer ce mi se
NU E ZBOR FĂRĂ CĂDERE de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357964_a_359293]
-
puțin câte puțin din mine și ... nu e prima oară ... . Și albul a -nceput să-mi doară de când, toți crinii lumii mi se-odihnesc, cuminți, la tâmplă Și-s ... tot mai mulți ... Și tâmpla tot mai albă... Și gândurile-mi sângerează, toate, TU, ... fă-le fluturi, Doamne ! să pot ... îmbrățișa o dimineață fără s-o doară,.. Și zborul, Doamne, zborul fă-mi-l verb ! Eu zbor ... tu zbori ... . Parc-am uitat a-l conjuga ... ... și doare ... Referință Bibliografică: Să nu mai
SĂ NU MAI DOARĂ..... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358522_a_359851]
-
voie-reversul propriului tău infern ! A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.” ” Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.” ”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o face veacului nostru boierimea autohtonă.” Astfel, privind(u-se) în oglinda timpului, Andrei Pleșu a făcut, trăsătură cu trăsătură, și rană cu rană, cu bucuria autodescoperirii, portretul celuilalt
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
amintirile astea, tata mai coborâse câteva trepte, ajungând pe un palier, era limpede că nu dorea să se oprească. Și atunci mi se păruse că mâna dreaptă, cea cu care se ținea de reverul hainei de-a curmezișul pieptului, îi sângerează și un val de rușine mă inundase din creștet până în tălpi. Dă-mi voie să te ajut îi strigasem, dar strigătul meu nu se auzise, eu însumi nu-l auzisem, iar după ce tata își reîncepuse coborârea, îl urmasem neputincios, cu
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
2015 Toate Articolele Autorului În noaptea de Paște În satul cu-o Mănăstire Rânduim azi prăznuire Pentru cei ce nu mai sunt Și odihnesc în pământ. În satul cu-o Mănăstire Bate ceasul a prevestire: Prea Sfânta Fecioară Maria Va sângera pentru Mesia. În valea cu-o Mănăstire Clopotele-ți dau de știre: Hristos din morți a înviat Din răstignire s-a-nălțat. În orașul cu-o Mănăstire Bate toaca a trezire, Cheamă-ndeamnă la Lumină În soborul fără tihnă. În țara cu-
ÎN NOAPTEA DE PAȘTE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357734_a_359063]
-
mistice, deosebite, într-o Scară a biruinței spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni. Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Sensurile trăirii profunde se găsesc doar într-un mare destin. • Numai Adevărul, Credința, Dragostea și Libertatea se plătesc cu viața, restul se rabdă. Numai dacoromânul, nemuritor fiind, pășește în timp peste veșnicie. În Suferință, Eroul învinge. În durere
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
cărora nu voi insista, din motive lesne de înțeles. Următoarea poetă este Mihaela Nicoleta Aionesei iar ilustratorul este Ștefan Suditu. Ea definește sintetic rostul poetului și al creației, într-o străfulgerare de inspirație copleșitoare și cu totul inedită: “ea / fântână sângerată în sonate / pe-altarul vieții scânteind rămasul / el / șoim ce-a despicat în pas de gând ideea / și în căușul ochiului a strâns atâtea patimi / trubadur încercând zăpezile să mute / mai spre nord sau alte continente / după cum un greiere îi
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
luă căruciorul cu medicamente și ieși pe holul care răsuna sub pașii vizitatorilor de la acea oră. Încercă să se ridice dar puterile îi erau secătuite. Îl durea cotul drept, și se masă cu grijă. Găsi că avea o zgârietură care sângerase și fusese bandajată. Îndată își pipăi barba. Era neîngrijită. I se părea că vine din altă epocă, unde ustensile de ras nu se descoperiseră încă. Își trecu mâna prin păr. Îi crescuse și îl simțea nespălat. Pe noptiera de lângă el
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
Adoarme gândul peste flori Sorbind doar câteva pahare. Își lasă toamna umerii în jos Vin îngerii luminii către tine Adorm cu chipul tău frumos În nopțile de farmec pline. În ochii tăi dintotdeauna Ca spiridușul mă strecor Și văd cum sângerează luna De-atâta dragoste și dor. Cădem mereu din vini în vini Tu în amiază eu în seară Și mă întreb de ce suspini Când doar păcatul ne înșeală. vineri, 26 octombrie 2012 Referință Bibliografică: când doar păcatul ne înșeală / Ion
CÂND DOAR PĂCATUL NE ÎNŞEALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358815_a_360144]
-
de propriile slăbiciuni, îi mărturisește lui Isus iubirea și devoțiunea, imperfecte, așa cum sunt, dar pline de sinceritate și fior mistic: „De m-aș uita în rănile adevărate, / aș vrea în burta mamei să fi mas, / căci rană-ți sunt, și sângerez păcate, / și cui îți sunt, și-n rana ta, popas - // Și umbrei mele, nu îi sunt stăpânul, / și unde cade, n-am putere, n-am, / să-I țin Dumnezeirii Tale, spinul, / cu năruitul suflet, să-ți fiu ram - // De aș
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
cu bestia ce-n mine zace! L-am omorât pe blândul Abel ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul fratricid sătul să-și mai suporte mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât...Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
prezent obtuz Și o mască de minciună am pus luminii Când dinspre statui aud: ACUZ! Suntem copii bătrâni și fără vreme, Ne e prezentul un trecut avuz, Doar cel înveșnicit nu se mai teme Arătând spre noi: ACUZ! De ne sângerează amurgul în cuvânt Și dintr-un viitor incert facem abuz E c-am stat ca frunza-n vânt De strigă seva înspre prezent: ACUZ! De veacuri ochii strămoșilor așează Speranțe de mai bine-n cucuruz... În culorile toamnei așteaptă să
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
lângă gară, Un bătrân cânta din gură Tot povestea cea amară. - Sărman, când m-am născut, Măicuța mea, să mă fi luat!... Ce rău pe lume am făcut... Păcate n-am, nu-s vinovat. Fașneta-n glas avea durere, Și cerul sângera-n apus... Abia i-am spus: "La revedere!" A dat din cap și mi-a surâs. Referință Bibliografică: COPIL SĂRMAN / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
COPIL SĂRMAN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360408_a_361737]
-
un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: ,,Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
asta! las câte o lacrimă pe câte o nervură de piatră și strig după fiecare scânteie să nu urce prea mult, să nu rănească cerul cu indiferența lor...chiar dacă ard... chiar dacă luminează secundele umbrelor dispărute în neant... răni. stupide răni sângerează acum. aplic doar palmele fierbinți și simt cum iubirea tainică le învelește în săruturi prelungi...știu că este, că se manifestă...e destul... îmi iau crucea, o mângâi ușor și merg mai departe... nu pot uita să nu plâng...a
CAUT ŞI CAUT, ŞI CAUT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360586_a_361915]
-
încât să văd atât cât privirea mea poate cuprinde.... XX. SĂ STRIGE MIEII-A ÎNVIERE!, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014. Îmi întorc invers condeiul și înfig cuvintele în penița; să le arunc apoi, sângere, pe foaia albă. Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare! Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
scriem pe pereți urări despre pogorârea Duhului Sfânt! Începe-a se-nroși sub crucea lui Iisus... E timpul îmbuibării! Să strige mieii-a Înviere! Citește mai mult Îmi întorc invers condeiul și înfig cuvintele în penița; să le arunc apoi, sângere, pe foaia albă.Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare!Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
să cuteze Cu-a ei surate, scuturând țâțânii, Să afle sfântul trup, floarea țărânii Si-apoi cu lacrimi să-l imbălsămeze. - Ce căutați pe-aici? - apare un inger. Femeile s-au infricat de-ndată: - Pe Iisus după care și azi sânger! A spus Maria, foarte tulburată. - Nu e aici, a înviat; e în cer: S-a dus să-L întâlnească pe-al Său Tată! Al Florin Țene HRISTOS A INVIAT! Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
de cenușă și lut Iar noi în țărână ne întoarcem nimic. SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE ÎN TĂCERE Ascultă plânsul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
că nu ne-ai dat și fulgere la brâu... (Răstignire). A așteptat cel mai mult inelul de logodnă al zorilor de dimineață. Reminiscențele tinereții în marșul lor forțat s-au transfigurat în sihastri. Inima lui pururea flămândă de cuvânt a sângerat pentru țară, curgând ca lava fierbinte în nădejdea celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]