631 matches
-
în 1853, 1859 și 1861 și ale conferinței întrunită ad-hoc la Constantinopol în 1864 trebuia să fie regulat pe cale de arbitragiu, este până astăzi încă nerezolvat; Plenipotențiarii otomani roagă pe această înaltă Adunare să binevoiască a lua în considerație memoriul Sântelor Locuri din Orient înscris pe lista petițiunilor prezentate Congresului la no. 49 și prin care petiționarii se referă la Congres spre a se fixa un termen pentru punerea în practică a arbitragiului și să se numească un superarbitru la caz
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în practică a arbitragiului și să se numească un superarbitru la caz de divergență.“ Primul plenipotențiar al Turciei declară că dânsul nu a formulat o propunere propriu-zisă, dar că este gata a-și apropria concluziunile memoriului adresat înaltei Adunări de Sântele Locuri. Excelența-Sa atrage atențiunea Congresului asupra deplorabilei situațiuni a Sântelor Locuri ortodoxe, care reclamă punerea în executare a aranjamentelor luate de conferința ținută la Paris în 1858, arbitragiul și numirea unui superarbitru prevăzute de protocolul din 30 iulie 1858
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
caz de divergență.“ Primul plenipotențiar al Turciei declară că dânsul nu a formulat o propunere propriu-zisă, dar că este gata a-și apropria concluziunile memoriului adresat înaltei Adunări de Sântele Locuri. Excelența-Sa atrage atențiunea Congresului asupra deplorabilei situațiuni a Sântelor Locuri ortodoxe, care reclamă punerea în executare a aranjamentelor luate de conferința ținută la Paris în 1858, arbitragiul și numirea unui superarbitru prevăzute de protocolul din 30 iulie 1858. Dânsul dară se referă Congresului pentru numirea unui superarbitru. Președintele exprimă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că s-ar putea introduce în tratat un articol care ar da puterilor reprezentate în Congres sarcina de a veghea, fie prin reprezentanții lor la Constantinopol, fie prin alți delegați, asupra execuțiunii diverselor dispozițiuni la cari se face aluziune. Cestiunea Sântelor Locuri ar putea să intre și ea în acest control. Principele de Bismarck adaogă, cu consimțământul înaltei Adunări, că în ceea ce privește această din urmă cestiune se va nota în protocol că reprezentanții puterilor sunt gata a referi guvernelor lor în această
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
îmi cântă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sân. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă e cântul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. {EminescuOpI 31} EPIGONII Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă, Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și-ncîlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Straiu de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să sboare, Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroiu; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întinde? Două umbre de aripe ce se mișcă tremurânde, Două aripe de umbră către ceruri ridicate. O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază; Lângă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. Peste vieața-i inocentă, vieața lui cea sântă plană, Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchiază. Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, Însă aripele-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate Văd aripele-i diafane și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de când eu sunt... Oare amorul ce îmi zâmbește E în mormînt? {EminescuOpIV 10} CARE-O FI ÎN LUME... "Care-o fi în lume și al meu amor? " Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caut, mare Dumnezeu... Poate-i v-o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copilu-ți în vremea viitoare 5S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare, Când Orcul de-ntuneric în sînu-i te-o-nghiți? ECTOR Femee scumpă mie, tu lacrimele seacă! După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu, Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara, Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu. Tu surâzi cu ne-ncrezare?... Cât de rea ești tu copilă! Lasă ca sub gazul roșu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice e fântâna cea plină de mărire, De sânta pietate, de-al patriei amor; Aice-i eroismul ce trăznet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmând trufia lor. {EminescuOpIV 56} O mamelor romîne! aduceți-v-aminte Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat A patriei mărire! Și când lipiți fierbinte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
castel. Diadema-i De diamante-n stele contopite Brilează-n noapte - tăriile negre A domei se-nsenină - și ea intră În el. - Columnele-ard sub clara ei lumină Și aruncă umbra una-ntr-alta. Ea intră-n domă... stelele-o urmează. Și noaptea sântă plină-i de-ntuneric Pe râul sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz - Insule sfinte Se-nnalță-n el ca scorburi de tămâie {EminescuOpIV 94} Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
comunică misteruri. Surâzând, clipind ascultă ochii de-aur de pe ceruri, Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nalți trunchii pădurii, Și deși călătorește pe-a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid ca murul văruit în nopți cu lună) Se arată în fereastă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]