896 matches
-
subordinea oficiului orășenesc, erau transmise la oficiul cel mai apropiat. De aici prin intermediul mânuitorului de valori de pe cursa poștală auto ajungeau la destinație. Toate oficiile erau dotate cu mobilier și utilaje specificeăștampile și sigilii, lăzi metalice, casete, cântare, rafturi cartare, săculețe pentru gropuri etc). Majoritatea oficiilor funcționau în spații închiriate care nu asigurau în toate cazurile o deservire civilizată și nici condiții optime de muncă salariaților. Pentru descongestionarea aglomerației de la ghișee, o parte din activitatea Of. Fălticeni s-a mutat în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sângelui a crescut până la 180. Cel mai mult am avut 150. Nu pot spune că eram speriat, mai degrabă confuz. Am fost internat timp de douăsprezece zile. Toată vremea am avut dureri de cap groaznice. Două nopți am ținut un săculeț cu gheață pe cap. Analgezicele nu-și făceau efectul. A fost un calvar. Cât am stat în spital, zi lumină m-a durut capul, ba mă lăsa, ba mă lua din nou. Am făcut și febră. Cam două zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În urma Încercării de a porni o mașină care are bateria pe ducă, și, tot ca de obicei, tusea păru să nu-i fi adus nici o alinare și nici nu-i impuse să-și scoată pipa din gura-i ca un săculeț de tutun. — Ar trebui să Încerci să mai inspiri din când În când și un pic de aer, i-am zis. Sau măcar ceva căruia nu i-ai dat foc mai Întâi. — Aerul, replică el, mi se urcă drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai adus pozele? Ea dădu din cap. Căută în geantă, un săculeț decorat în culori vii, făcut de vreun trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e tata, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te râde, că pune șerpele pe tine!” Dar Bitancu Îi spune: „Virică, ce ai tu cu șerpele, că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin Olteț, și șarpele bea și țiganu-i dus de frică. Șarpele sâsâie În săculeț... „Am vrut să-l omor dintâi!”, Îi spune păcurarul, „dar era așa de blând, umbla tot după lapte. Când găta de mâncat, se trăgea la locul lui și dormea trei zile”. „Șarpele ăsta Îl am din grădina raiului! Ziua bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până la ultima firimitură de pâine sau de brânză. Și până și eu știu că imaginea unei femei care mănâncă guguloaie de unt direct cu degetele nu este prea atrăgătoare, așa că l-am împachetat la loc și l-am pus în săculețul lui Ed. Am dat cu mâna de ceva pe fundul sacului. Am scos obiectul care s-a dovedit a fi un căluț roz de jucărie. —Ah. Ed păru resemnat în legătură cu descoperirea mea. Îl țineam în sus așteptând o explicație. — Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mari ale răzătoarei. Am aplicat mai întâi un tifon pe ochi, peste el pun cartofii rași, peste care pun o folie de plastic, apoi înfășor capul cu o cârpă din bumbac și îl leg cu o plasă din plastic (un săculeț pentru ambalat legume), pentru a nu mă supra încălzi. Un cartof de mărime mijlocie este suficient. PROPRIETĂȚILE VINDECĂTOARE ALE CARTOFULUI Când fac mâncare și se întâmplă să mă frig, pun imediat o feliuță de cartof peste locul fript. Feliuța (sau
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
povești, și că grație ei în curând avea să facă turul orașului pe jos. Pe când se lăuda astfel, îl prinse o slăbiciune neașteptată și se clătină pe picioare gata să își piardă echilibrul. Noroc că Arm, lăsând repede din mână săculețul ei sportiv, îl apucă de braț, prevenind inevitabilul. Văd că ai făcut progrese frumoase! Dar până să înveți să zbori ca zmeii mai ai de învățat bine mersul pe jos, viteazule, glumi ea cu indulgență și Bart râse odată cu ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
accelerându-și ritmul și mintea năpădită de gânduri pe care nu ar fi putut să le rostească dintr-o dată cu voce tare. Nu vrei să mai rămâi puțin?... Întrebarea lui Bart punctase tăcerea pe neașteptate. Arm, care își pusese pe umăr săculețul sportiv și se pregătea de plecare, se opri tresărind și se întoarse cu fața către ucenicul pe care tocmai se pregătea să-l abandoneze singurătății sale. Ridică sprâncenele a mirare și așteptă. Bart își drese glasul, tuși de mai multe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asimetrie a gurii, când zâmbește, care multiplică farmecele zâmbetului ei. Dar mi-e scump nu numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-un moment, când era în altă odaie, batista mototolită de mâinile ei și am respirat-o! De câtăva vreme, pe lângă vocea ei obișnuită, înceată și uneori parcă înăbușită, Adela are în unele momente o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câte un porc mare de două sute de kilograme, chiupuri cu untură și untdelemn, dulcețurile, magiunul și bulionul, toate făcute de mama, grămezi mari de cartofi, ceapă, usturoi, bob, linte, fasole, așa, ca să ajungă de la o recoltă la alta și în săculețe se păstra floare de tei, pojarniță, mentă și mușețel. Bineînțeles că în fiecare toamnă, tata aducea mai multe care cu lemne de esență tare, să fie pentru un an întreg; punea la murat varză, harbuji, castraveți și pătlăgele, toate în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de oftaturi ale naturii, parcă prea obosită și plină de nerăbdare în așteptarea timpului viitor, în renașterea sa continuă. Da, ați ghicit, mă aflam în deltă, în inima comunei Crișan. Eram singur, aveam un cort, un ceaun cu pirosteie, un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
face zdrențe pe care să le port pe stradă, în locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta avea să rămână în exclusivitate a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lui, dedicată confecționării de săculeți pentru sculele din garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea în loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
avut voie Capitolul Unsprezece să vopsească ouăle și Într-o singură culoare: roșu. Peste tot prin casă, ouăle roșii strălucesc În razele alungite, de solstițiu. Și bolurile de pe masa din sufragerie sunt pline de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele meu zâmbește. Pentru că acum vine acea parte a Paștelui ortodox care-i place mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jimmy Papanikolas țin fiecare În mână câte-un ou roșu. Pe masa din sufragerie stă un bol plin cu alte ouă, vopsite În culoarea sângelui lui Hristos. Ouă roșii stau aliniate și de-a lungul policioarei de pe cămin. Atârnă În săculeți de plasă deasupra ușilor. Zeus a eliberat toate viețuitoarele dintr-un ou. Ex ovo omnia. Albușul a zburat În sus și a devenit cerul, gălbenușul s-a coborât În pământ. Și de Paștele grecesc Încă ne mai jucăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și părul. În stare neutră, brândușa nici nu se observa. Când mă uitam În jos, eu una nu vedeam decât insigna Întunecată și triunghiulară a pubertății. Când atingeam brândușa, se lungea, se umfla, până când, ca și cum ar fi explodat, ieșea din săculețul ei. Scotea capul. Nu prea mult Însă. Nu mai mult de doi centimetri și jumătate de la linia arborelui. Ce Însemna asta? Știam din proprie experiență, că Obiectul avea și ea o brândușă. Și a ei se umfla când era atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văd ce se petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vânt. Cât de mult m-a emoționat cîte-o lumină la etaj, filtrată prin hârtia veștedă ce acoperea o fereastră! Sau hăinuțele de copil puse pe sârmă într-un balcon strâmb. Bătrâna care zace o zi-ntreagă, pe trotuar, cu un săculeț de semințe de floarea soarelui în față. Fetele îndrăznețe și vulgare, cu părul vopsit roșu, strigîndu-și ceva de la un geam la altu-n amurg. Droaia de lume în haine pestrițe socializând zgomotos într-o curte a unei ruine, bând din căni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită-te la el cum Își strînge buzele. E ca și cum ai strînge șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]