659 matches
-
dureros, cu inima bubuind și așternuturile ude de atâta transpirație. Săptămâna trecută, în timp ce medita în poziția shavasna, altfel absolut relaxantă — chiar dacă instructorul a simțit nevoia să pună la difuzoare o versiune bisericească a melodiei “Amazing Grace” — a simțit că o săgetează o durere ascuțită în piept de fiecare dată când inspira numărând. Chiar și azi dimineață când privea mulțimea de navetiști înghesuindu-se în trenul N — se străduia să circule cu metrolul, dar nu-i plăcea deloc — Leigh a simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lucrul ăsta lui Leigh, când o întrerupse un angajat al hotelului care, privind-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mine. Și vrei să știi ce fel de pantofi am pus pe mobila lor? Niște balerini. Dar nu pantofi stil balerini, chiar balerini-balerini. Sunt oaspete în acest hotel și el are tupeul să mă certe ca pe un copil? Îl săgetă cu privirea pe bărbat. Acesta clătină din cap ca și cum ar fi vrut să spună Americani proști, se întoarse — de fapt făcu o piruetă — și se îndepărtă. Hai că începe să-mi placă ospitalitatea francezilor, spuse Leigh. Să înțeleg că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci îi săgeta. Cum aceste prime valuri de căldură au coincis cu o creștere fulgerătoare a numărului de victime, care s-a cifrat la aproape șapte sute pe săptămână, un fel de descurajare a pus stăpânire pe oraș. Prin cartierele mărginașe, pe străzile netede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens înfățișând un inel uriaș cu trei diamante. Sub fotografie scria: TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
preț de câteva clipe uluită, după care ridic ușor capul. Când mă mișc, așternuturile au un foșnet ciudat. Ce se întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage cu demnitate. — Mă găsești la mine în cameră. — E și camera mea ! spune Eddie furios, dar ușa s-a închis deja cu zgomot în urma ei. — Îhm... am pregătit cina... mă aventurez, însă Eddie pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ne-am purtat foarte frumos cu tine, Samantha. Am făcut o groază de eforturi. Îi simt reproșul din glas. Și ne așteptăm ca și tu să faci același lucru. — Îmi pare foarte rău, spun pentru a milioana oară. Trish mă săgetează cu o privire nemulțumită. — Ei bine, în seara asta mă aștept să-ți dai și mai multă silință decât de obicei. În seara asta ? repet după ea bulversată. — La cină. O văd cum își dă ochii peste cap. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea, o văd pe Trish aplecată la o fereastră de la etaj, cu o țigară în mână și uitându-se fix la noi. Nu sunt o mironosiță, zice. Aveți voie să vă pupați ! O săgetez cu o privire mânioasă. Oare femeia asta n-a auzit în viața ei de cuvântul „intimitate” ? — Continuați ! Își flutură spre noi țigara, și jarul strălucește. Nu mă băgați în seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o să‑mi lipsiți. — Mă credeți sau nu, schițează el un zâmbet, cred că și dumneavoastră o să‑mi lipsiți mie, domnișoară Bloomwood. Contul dumneavoastră a fost cu siguranță unul dintre... cele mai interesante conturi de care m‑am ocupat vreodată. Mă săgetează cu privirea și simt cum mă îmbujorez ușor. De ce o fi simțind nevoia să‑mi amintească de trecut? Ce‑a fost a fost. Acum sunt alt om. Oricine are voie să întoarcă o nouă filă și să o ia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o vreodată. Mă uit cu jind în urma ei, încercând să nu‑mi închipui cum aș arăta eu într‑o rochie ca asta. Muzica se oprește și preotul începe să vorbească. Simt că oamenii de pe partea lui Lucy încă mă mai săgetează cu privirea, dar îmi aranjez pălăria și‑mi ridic bărbia, ignorându‑i. — ...să unim acest bărbat și această femeie în sfânta legătură a căsătoriei, rostește preotul. Care este una dintre cele mai respectabile instituții în care... Observ că domnișoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Trebuie să fie și alte lucruri în viața mea, în afară de mersul la cumpărături. Păi, evident, îmi place... să mă întâlnesc cu prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Să‑ți mai fixezi niște întâlniri? — Nu, zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu cred că are vreun rost. — Dar rămâi aici, cu Luke? Prin fața ochilor îmi trece rapid imaginea chipului împietrit al lui Luke și simt că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi bleumarin. — A, bună ziua, spune, săgetându‑mă cu o privire dușmănoasă. Ce doriți? Aș dori să‑l văd pe John Gavin, vă rog, spun, încercând să par foarte profi. Este disponibil? Nu cred, zice rece. Nu fără să fie înștiințat în prealabil. Păi... puteți să încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Obancea. O parte din ea, cea mai mare, cu stupinele. Restul, dinspre Ghimpătura, au luat-o ai lui Brandabulea, când a fost cu retrocedările. Goncea are și Balta aia unde-a inundat când au făcut barajul. O rață sălbatecă zbură săgetat prin fața lor. Mai s-o loveasă pe Magda în burtă. Se trase speriată la pieptul lui. Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și ale tuturor bălților de la Plaja Lipovenească și a celor de vizavi, dintre Smârdan și Măcin, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care era desenat ceva, l-am văzut pe Orande jucându-se cu tatăl său și o siluetă într-un minunat costum negru ce atingea elegant pământul, asemeni unui fulg plimbat de adierea rece a vântului... Durere! O durere m-a săgetat în acel moment în frunte. M-am dat câțiva pași în spate. Noaptea răcoroasă mi se dezvălui în toată măreția sa, iar mirosul îmbătător al florilor de seară mă cuprinse iarăși. În fața mea, Vladimir stătea încruntat și cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său, Vladimir s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea, s-a retras onorabil în partea stângă și m-a invitat să-i iau locul. Nu, mulțumesc, Vladimir, spusei tăios. Întâlnirea asta nu va dura prea mult. Ochii Ministrului mă săgetară cu ură, dar eu rămăsesem impasibil. În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire și ieși ca o furtună din școală, numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi suntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-a fost chiar așa, spune Kerry, săgetându-l pe Nev cu o privire enervată. Mi-e teamă că la mijloc a fost... o neînțelegere. O confuzie ! Își aranjează părul, și-mi surâde iar. Evident că aș fi extrem de Încântată să te ajut În carieră, Ems. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mâini. — Și... cum de știe atâtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. Sunteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se mai zgâiesc la mine și alte câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]