638 matches
-
aceasta, la fermier care efectuează cu rapiditate și măiestrie tunsul câtorva oi. Mostrele din lâna obținută ne conving de finețea produsului obținut. Tocmai când ne pregăteam de plecare, cerul a Început să se Înnoureze, umbrind lumina soarelui, câteva fulgere au săgetat orizontul posomorât, și În scurt timp o ploaie deasă a Început În cascade să-și răstoarne cofele cu stropi mari și reci. Ne-am adăpostit sub un șopron deschis al oilor, dar nu ne-am putut feri decât capul și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată „gratitudinea” noastră de hâtri moldoveni!!! Deodată apărură nori negri-vineții și În scurt timp orchestra zeilor se puse În mișcare săgetând Întinderea nesfârșită a bolții cerești cu fulgere și tunete infernale, iar În scurt timp puhoaiele de ploaie se prăbușiră torențial spre ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Străbatem artera Roxas, o elegantă magistrală care mărginește latura sud-vestică a golfului Manila, din insula Luzon, considerat „Perla Orientului”, cu șiruri de palmieri, peluze de gazon și flori multicolore, jeep-uri viu colorate, automobile de cele mai variate tipuri ce săgetau bulevardul fierbinte și zgomotos, cu un trafic sălbatic și plin de atracție. Soarele cobora spectaculos pe luciul apei, Înveșmântat Într-o haină purpurie. Siluetele Îndepărtate ale munților Cavite și Bataan, actori permanenți ai scenei, dobândiseră o aureolă fascinantă, oferind un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
înadins, să fie-asemeni lor, chip și măsură!... Un înger... a făcut un semn în cer!... El vede Fața lumii Nevăzute..., cuvintele aude... nenăscute, cu inima topește vămi de ger!... De câte ori pământul, fără splină, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pornit repede înapoi, peste dig, către drum. Se găsea cineva sau ceva înăuntrul casei mele. Auzeam acum hârșâitul surd al valurilor, asemenea unor degete care râcâie încet o suprafață moale. Și, în timp ce mergeam pe drumul pustiu și întunecat, m-a săgetat ca un fior rece senzația totalei mele solitudini, a vulnerabilității mele, printre aceste stânci tăcute, în vecinătatea mării înstrăinate, absorbite de sine însăși. M-am gândit să mă întorc la hotelul Raven și să-mi petrec acolo noaptea. Dar părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după o partidă de înot. Era plin flux și marea arăta foarte calmă și mai cristalină ca de obicei. Privind în jos, de pe „muntele“ meu, înainte de a plonja, vedeam încrengăturile întunecate ale ierburilor de mare legănându-se încet, și peștii săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine, de parcă ar fi înălțat, îngândurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încercasem în vis. M-am proptit într-un cot și, treptat, am început să devin conștient de ce mă aflam acolo, zăcând pe stâncă, în plin soare și în fața unei mări albastre, șușotitoare. M-am ridicat încet și apoi m-a săgetat tristețea când mi-am amintit cât de fericit fusesem în vis pentru că eram tânăr. M-am uitat la ceas. Șase și jumătate. Abia atunci mi-a venit gândul: dacă nici în dimineața asta nu găsesc vreo scrisoare, mă duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după o muche de sprijin, în orice caz, coborând. De fapt, pentru o persoană agilă, coborârea turnului nu era o greutate de neînfrânt, dar pe mine m-a săgetat un junghi de spaimă, care m-a făcut să iau din nou binoclul și să-l înalț la ochi. În acest interval, cățărătorul mai coborâse o bucată și acum, ajuns la o distanță rezonabilă, sări de pe turn pe pământ, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venise să ne aducă prosoape. Părea să se fi retras discret, dar îl vedeam trăgând cu ochiul de după o stâncă, urmărind performanța lui Titus. Băiatul, desigur cu puțină ostentație, înota ca un delfin, grațios, jucăuș, o formă curbă fulgerând apa, săgetând-o alb, oferind subite întrezăriri de mâini și de călcâie, de umeri mobili, de fese palide, și o față udă, exuberantă, luminată de râs, încadrată de șuvițe ce atârnau ca ierburile de mare. Părul întunecat de apă își schimbase cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi când circulația e atât de aglomerată? — Te ocupi cu ceva? l-am întrebat. Vreau să spun, ai o altă slujbă sau ceva de felul ăsta? — Nu, sunt un gentleman care huzurește. Mi se părea ciudat. Și deodată mi-a săgetat prin minte ideea că, probabil, în realitate, James nu părăsise armata. Se dăduse la fund. Îl pregăteau, se vede, pentru cine știe ce importantă misiune secretă, care s-ar îi putut să implice reîntoarcerea în Tibet. De ce păruse atât de iritat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aurii, ce se stingeau când umbra înghițea razele. Am ajuns la hotel. Nu mai trecusem pe acolo din ziua când fusesem expulzat din restaurant, pentru că nu aveam cravată. Soarele strălucea într-un hol confortabil și vesel mobilat, și m-a săgetat senzația că era atât de curat și de îngrijit și de comod în comparație cu murdăria sordidă de la Capul Shruff, pe care nu mai aveam nici un chef s\-l înfrumusețez. Fotolii confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot părăsi.” (M. Preda, 346), „Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea.” (I.L. Caragiale) • sintagma predicatului analitic: „Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini...” (M. Eminescu, P.L., 32) Tipuri semanticetc "Tipuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu referire directă, la oarecare suspine și oarece orăcăituri pruncești, ce se bănuiesc a fi prin diferite colțuri de țară de la Istru la Lwow, de la Bistrița la T ighina, Soroca și cine mai știe pe unde. Numai Petru a scăpat săgetă rilor, f iindcă e om așezat la casa lui chiar dacă..., sau, poate, datorită rangului și obârșiei sale. El, Petre, s-a retras mai repede spre odihnă. Ceilalți au mai umplut o dată cănile bufteoase, adăugând și o nouă sămânță de vorbă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
numai o zi pe care-o cureți la multă vreme o dată ca pe-un ban vechi un sunet de difuzor ți se mistuie-n creier tăioasă lumina se scurge-n ea însăși ca-ntr-o oglindă retrovizoare vrăbiile grase îți săgetează suflarea se răsfață Cuvîntul adoarme pe limba umflată metalică a tranzistorului tăcerea cum betonul armat susține în ceruri canicula Poezia se dezbracă se duce la ștrand. FENOMENE Șopîrlele tund iarba moralei în cerneala ochiului se-ascund oceane visele ghidează stîncile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
820-880), dar căruia ultimul editor al Theogoniei i-a demonstrat autenticitatea 4, o ființă monstruoasă, Typhon, fiul Gaiei și al lui Tartarus, se ridică împotriva lui Zeus. "Din umerii săi ieșeau o sută de capete de șerpi, de balauri îngrozitori, săgetând din limbile negre; din ochi f. J țâșnea o lumină de foc" etc. (Theogonia, 824 sq.). Zeus 1-a lovit cu fulgerele sale și 1-a azvârlit în Tartar 5, în fine, după Gigantomahia, episod necunoscut de către Homer și Hesiod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
579 sq.; Apollonios din Rhodos, 1,740). Arcul, al doilea atribut al lui Apollon, face și el parte din zestrea șamanică, dar folosirea sa rituală depășește sfera șamanismului; cât privește simbolismul arcului, el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Suha așezat de-a lungul pârâului cu același nume. Terenul este brăzdat de râul Moldova și, după legendă, nu se putea loc mai potrivit pentru descălecatul lui Dragoș-Vodă, unde poate și râul poartă numele cățelei voievodului, Molda, strivită de zimbrul săgetat de arcașii voievodului. Locul amintit, în care s-a săvârșit descălecarea, este descris cu pioșenie de către marele și neasemuitul scriitor Mihail Sadoveanu în romanul său istoric Nicoară Potcoavă. Nu greșim când oamenii gospodari ai obștii satului se mândreau că au
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
care cheamă ecoul, este simplă: „Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul (de cocori) din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță. Se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
din Al cincilea element, drăcușorul isteric și limbut e recognoscibil după voce, însă cuplul pe care-l face cu sobrul Jackie Chan e la fel de bine uns. Scenariul îi catapultează pe cei doi de la Los Angeles în Franța, prilej de a săgeta veninos, prin gura francezilor, predispoziția americanilor spre violență și războiul din Irak. Filmul, realizat tot de Brett Ratner, are, ca și seria demarată în 1998, proporția exactă de acțiune și umor. Dialogurile sunt bibilite, iar actorii se vede că joacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
să-și încerce și el norocul, iată că broasca mai țâșni o dată, iară el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaște și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. șezu iarăși jos. (...) Se miră de astă lâncezeală. și, mai aruncându- și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că străluceau de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
consoane, așa cum prinzi cu spaimă,/ Copil fiind, în codri, împerecherea stranie/ A unor zei de care n-ai bănuit nimica./ Acolo văd cuvântul, nu umbra lui: conturul/ Acela de cerneală, ci miezul tainei însuși:/ Un arc întins de sunet să săgeteze fuga/ Ce-și profilează forma pe stâncile simțirii" (Elegie pentru mine)7. De ce cuvântul e privit din umbră, în zarea care nu e orizontul lumii? Pentru a vedea lumina ce răzbate din cuvânt, imaginea sa pură, vederea trebuie să iasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
destinului. Cea mai statornică amintire din refugiu e a unei zile friguroase de martie un drum nesfârșit, două siluete, părinții mei, fiecare cu două valize în mână și un copil (eu, cea de atunci), mergând către liniile de cale ferată săgetate de trenuri. Destinația din ordinul de evacuare era Oltenia și până acolo am mers în vagoane de marfă săptămâni întregi (aveau prioritate alte trenuri), în aglomerație, zgomot și frig, cu sufletele înspăimântate de necunoscut. În orașele mari eram așteptați pe
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
primul, până când Jayne a ieșit din bucătărie și l-a chemat, fără să se uite la mine. Câinele a țâșnit imediat spre ea, rânjind și dând din coadă, iar în timp ce era dus spre garaj s-a întors și m-a săgetat cu privirea. Treacă de la mine. Câinele avea lumea lui - motivele lui - iar eu pe-ale mele. Celularul a sunat din nou. Kentucky Pete era afară și întâmpina dificultăți în a trece de Frankenstein, care apoi m-a sunat prin intercom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
demenți de beți ce erau? - Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-am cine erau - și să prizeze cocaină de pe masa din bucătăria noastră. Încă mă săgeta cu privirea, cu mâinile înfipte în șold. O pauză mai lungă, în care am adunat venin: - Au fost în bucătărie astă-noapte?!? - Da. Se drogau în bucătăria noastră, Bret. A recitat replica asta cu aceeași mină războinică, cu mâinile în șold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]